„Noi nu doar vindem vin, vindem o experiență, o poveste”
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 16.05.2021

Interviu

„Noi nu doar vindem vin, vindem o experiență, o poveste”

GALERIE
IMG_9805
  • IMG_9805
- +

Unul dintre cunoscuții producători locali de vin ne introduce in culisele unei afaceri de familie, care după o perioadă dificilă, renaște, încet, din propria cenușă. Casa Olteanu - GRAMMA din Vișan a ajuns să fie cunoscută, nu doar în țară, ci și peste hotare. Etichetele de pe sticlele de vin, realizate de maestrul Horațiu Mălăele, au ajuns și în Forbes, catalogate ca fiind printre cele mai frumoase din lume. Marian Olteanu, fiul celor care au pus pe picioare această afacere acum 9 ani, cu numai 17 hectare de vie, dorește să ducă moștenirea familiei mai departe și să dezvolte crama din dealul Vișanului.

Ziarul de Iași: Se vorbește pe piața locală de falimentul Casei Olteanu. Care este situația afacerii în prezent?

Marian Olteanu: De multe ori, insolvența este confundată cu falimentul și atunci când spui că ești în insolvență, mulți cred că ți-ai încheiat activitatea sau că firma pe care o conduci își închide porțile. În realitate, lucrurile sunt diferite și din câte știu, nici falimentul nu e chiar ultima gară. Insolvența este un termen propus de statele civilizate și presupune o procedură care, într-un anumit context economic, te ajută să eviți orice risc de executare, care ar putea duce la prăbușirea business-ului. Cum e in cazul nostru, vremea de afară care poate duce la scăderea producției, respectiv a încasărilor și întârzierea plăților catre anumiti creditori, cum ar fi băncile, statul sau alți furnizori. Încă un aspect pozitiv al insolvenței ar fi acela că penalitățile și dobânzile se opresc în această perioadă, în sensul că acestea nu curg. Am auzit multe cazuri în care a fost plătită către bancă o valoare cumulată din dobânzi și penalități, mai mare decât creditul inițial. În insolvență, de fapt, are loc o reorganizare judiciară. Mai exact, recunoști și îți asumi că ai probleme și decizi să pui pauză. E practic o perioadă de un an de zile în care se lucrează la un plan de reorganizare, consultant de business şi o echipă de experți contabili care propun ce plăți pot fi făcute și care nu. Se face un tabel al creditorilor care este votat, iar din punctul meu de vedere, cel mai important cuvânt îl are comitetul creditorilor. Sunt mai mulți jucători implicați, cum ar fi debitorul, creditorii, administratorul judiciar şi bineînţeles, judecătorul sindic. În cazul nostru, sunt creditorii, cei care formează comitetul creditorilor, judecătorul sindic, care are grijă să nu existe derapaje și, bineînțeles, administratorul judiciar, care ține o legătură strânsă atât cu creditorii, cât și cu debitorii. Este un liant între nevoile creditorilor de a recupera un procent cât mai mare din creanțe într-un timp relativ scurt și nevoia lui de a plăti creanțele într-un mod cât mai lejer astfel încât să nu se acopere doar goluri, ci să existe și resurse pentru dezvoltare. Administratorul judiciar joacă un rol foarte important: până la urmă el este cel care face management și restructurare. Administratorul nostru este MRL, Management Reorganizare Lichidare, adică implică atât management cat si  reorganizare și dacă chiar nu mai există soluții de redresare, se lichidează. În mod cert, nu este în interesul nimănui lichidarea. Așa suntem noi, ne gândim mereu la ce-i mai rău și probabil de aceea când spunem insolvență ne gândim la faliment, însă nu e neapărat așa.

Zd.I.: Cum decurg lucrurile în planul de reorganizare?
 
M.O.: La noi cele mai mari probleme veneau din partea băncii și a statului. Planul de reorganizare a fost ca o gură de oxigen. Înainte nu mai puteam performa și era foarte multă presiune pusă pe noi. Această perioadă ne-a dat timpul necesar să ne gândim cine suntem, ce facem, ce vrem să facem și care sunt canalele cele mai profitabile de vânzare pentru specificul nostru de afacere: mică, de familie, unde opțiunile nu sunt foarte multe. Am înțeles că ce i se potrivește unui producător mare de vinuri, s-ar putea să nu ni se potrivească nouă și invers. Practic, am avut acești trei ani în care am putut să ne consolidăm relația cu anumiți parteneri, să ne facem o strategie care să și funcționeze, și bineînțeles, treptat să achităm o parte din datorii. Acest lucru nu inseamna neaparat că planul acesta de reorganizare s-a respectat la punct și virgulă. Unele calcule pe care noi le-am facut au fost mai optimiste, dar printr-un dialog bun cu creditorii, am reușit să trecem și peste momentele grele și să soluționăm inclusiv problemele cu banca. Interesul tuturor era să nu se înceapă executarea. O cramă și o vie fără o viziune și un plan bine pus la punct rămân doar un teren agricol și o hală. Tind să cred că sufletul afacerii și farmecul ei stă în echipa din spate. Am reuşit să negociem cu creditorul majoritar o înțelegere foarte avantajoasă pentru noi și astfel presiunea a scăzut.
 
Z.d.I.: De unde vine numele GRAMMA și care este povestea numelui?
 
M.O.: Pe mine mă cheamă Olteanu, vin din Muntenia și fac vin în Moldova. Una dintre primele idei a fost să ne numim Casa Olteanu, însă printre alte case, casteluri și conace, nu era o opțiune bună de brand. Sânge albastru nu avem, vreun bunic rege sau boier nu cunoaştem, astfel că nu am putut să identificăm numele cu o istorie deja scrisă. Așa am înțeles că scopul numelui unui brand este acela de a-l crește, de a-l face cunoscut şi de a-i insufla valori cu care consumatorii, în primul rând, se identifică. În fond, pentru ei producem vinul. Ne-am dat apoi seama, prin experiență directă, că vinul îmbie oamenii într-un mod atât de plăcut la conversații lungi, interesante și efervescente, constructive și creative. Şi pentru că nevoia de a socializa stă în fiecare din noi, am decis să-i spunem „gramma”. De ce "gramma"? Pentru că în greaca veche, "gramma" înseamnă gramatică, literă, cuvânt și nu se referă la nimic altceva, decât la corectitudinea în exprimare. 

În prezent, GRAMMA are 34 de hectare de vie
 
Z.d.I.: Cum a  început afacerea familiei?
 
M.O.: Afacerea familiei s-a născut dintr-o ambiție și o nebunie frumoasă a părinților mei de a conserva potențialul viticol al zonei Bucium. Pe vremuri, zona era faimoasă, cunoscută în toată țara pentru vinurile de calitate pe care le dădea. Ulterior, prin prisma apropierii de oraș, zona a căpătat un potențial imobiliar imens. Prețurile au sărit în aer și, bineînțeles, mulți dintre vecinii noștri au fost tentați să scoată via, să parceleze și să facă loturi de teren pentru construcţia de case. Acum suntem înconjurați de o mulţime de construcţii (în special case), însă noi am încercat şi am şi reușit să păstrăm o insulă verde. Din două mii și ceva de hectare de vie nu cred că în prezent s-a păstrat mai mult de o sută, în zonă. Noi am început cu 17 hectare ale noastre, moștenite, la care am adăugat alte 17 hectare luate în arendă de la diverşi proprietari care nu au vrut să le vândă. În total, în prezent lucrăm 34 de hectare de vie.
 
Z.d.I.: De la ce vârstă ai început să te implici în afacerea familiei?
 
M.O.:  Am început să mă implic în urmă cu 8 ani, în 2009, la vârsta de 22 de ani. Am terminat Facultatea de Drept din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași și, recunosc că mai mult drept am învățat implicându-mă în afacere, decât la cursuri. Pasiunea mea a devenit însă ceea ce fac. Am mai spus acest lucru și repet: am avut noroc de o echipă foarte talentată și foarte implicată, iar împreună cu ei am învăţat tot ce știu acum. Am aflat că fermentația înseamnă transformarea dulceții mustului în alcool. Am aflat că trebuie să folosim fermentația controlată pentru ca vinul să nu fiarbă prea repede şi să fie un proces lent, astfel încât atunci când ținem paharul de picior și-l învârtim, să simțim aromele vinului și nu ale alcoolului. Am aflat de ce culegem strugurii în lădițe și nu mai culegem în saci și de ce trebuie să avem grijă ca aceştia să nu se zdrobească în drumul lor din vie până la cramă. Am aflat că boabele zdorbite, în contact cu oxigenul, se oxidează, însă în lădițe puși, ciorchinii ajung intacți la destinație. Am aflat și am înțeles de ce trebuie să înlocuim zdrobitorul clasic cu o presă pneumatică și de ce este musai să băgăm strugurele mai întâi în dezciorchinător și să folosim doar boabele curate, fără chiorchinele care are gustul lui specific, acrișor. Pentru noi, cei care manipulăm cantități mici, acest mecanism este mai mult decât fezabil. În cramele mai mari însă, dezciorchinătorul ar îngreuna procesul de producție. Am mai aflat că presa noastră pneumatică poate fi setată la un anumit număr de atmosfere ca să preseze și că balonul ăla stoarce boabele. Așa a început să mă fascineze subiectul, descoperindu-l treptat. Sunt un tip creativ, așa că am început să cochetez și cu marketingul. Când maestrul Horațiu Mălăele a fost de acord să mă susțină prin punerea desenelor lui pe etichetele noastre, am căpătat și mai multă încredere și plăcere de a lucra. Am luat legătura cu el prin intermediul unei actrițe din Iași, Meda Victor, actrița principală din filmul „Nuntă mută”, regizat de maestru. Dânsului i-a plăcut de mine. I-a plăcut că sunt tânăr și că vreau să fac altceva și i-a plăcut și vinul. M-am bucurat să văd că un nume atât de greu și important din cultura noastră românească vrea să se asocieze cu vinul GRAMMA.
 
Z.d.I.: Cum au apărut etichetele voastre in Forbes?
 
M.O.:  Am învățat multe lecții în tot acest timp de când lucrez la cramă. Unul dintre ele este că trebuie să ai curaj și să nu te gândești doar la ce e cu un metru în fața ta, ci să te gândești la ce te așteaptă mai departe. Să poti sa vezi în perspectivă. Cu un an înainte de apariția noastră, am văzut o selecție similară în revista Forbes, publicația din America.  14 cele mai cool etichete de sticle de vin din anul 2012. Le-am văzut și m-am gândit, poate și sub umbrela unui subiectivism prea pronunțat, că și ale mele sunt la același nivel. Am dat un email jurnalistei care a făcut selecția. Mă așteptam să fie genul acela de email la care nu mai primești niciodată răspuns. Surprinzător, mi-a scris chiar a doua zi cu foarte mult entuziasm, spunandu-mi că i se pare foarte tare că tocmai din România, o țară despre care nu știa foarte multe, vine ceva atât de frumos. În articol au mai fost selectate alte 14 crame din întreaga lume, printre care America, Noua Zeelandă, Franța, Italia și România.
 
Firmele de IT și outsourcing, printre principalii clienți

Z.d.I.: Unde distribui vinul?
 
M.O.: Într-un procent de 70% distribuim în rețeaua HoReCa, către hoteluri, restaurante și cafenele din toată țara, cu focus pe Iași, București și Cluj. Ne bucurăm de un foarte mare succes în Transilvania, unde clujenii ne-au primit cu foarte mare drag. Acolo e și un obicei de consum al vinului mult mai pronunțat.
 
Z.d.I.: Ce sortiment este mai căutat?
 
M.O.: Surprinzător, Aligote-ul este tot mai căutat. Este soiul pe  care l-am găsit aici, in viile noastre, vii care au peste 50 de ani. De aceea, uneori imi place să spun că nu noi am ales via, ci via ne-a ales pe noi. Este un sortiment despre care mulți spuneau că nu mai are căutare pe piață. Că poate n-ar trebui să-l vinificăm. E din aceeași regiune din care vine și faimosul soi Chardonnay, care a mulțumit mult mai multe gusturi, in timp ce acest Aligote a devenit treptat un soi de nișă. Ni s-a zis să-i dăm un alt nume, să-l amestecăm cu alt soi, numai să nu-i spunem Aligote. Noi însă l-am vinificat separat. Pentru prima dată de când a apărut în zona nostră, a beneficiat de această tehnologie moderna și de o poziționare buna, astfel ca toată lumea a fost uimită. Nimeni nu mai văzuse Aligote atât de sec, atât de verde si proaspăt, în restaurantele din Iași. Chiar pe soiul acesta atat de controversat, avem vânzări cât pe toate celelalte soiuri la un loc. Cred că segmentul HoReCa este la același nivel cu segmentul de clienți „corporate”, adică cei din companii, în special cele din IT și outsourcing. Oamenii au înțeles că, de fapt, vinul este un cadou îndeajuns de ieftin încât să nu creeze obligații, dar îndeajuns de plin de înțelesuri încât să transmită respectul sau recunoștința celui care îl oferă. Companiile străine cumpără atât pentru angajații din România, cu ocazia diverselor sărbători, cât și pentru cei din țările lor mamă, cum ar fi Olanda sau Belgia.
 
Z.d.I.: Cu parteneri locali  colaborați?
 
M.O.:  Bineinteles. Distribuitrul nostru in Iasi este Simba, iar ca locatii, cu Bellaria avem o colaborare foarte bună, mai ales că suntem si vecini. Una dintre locațiile noastre de suflet este Time Out, care este prima locație unde a apărut pentru prima dată într-un meniu, vinul GRAMMA. Mai colaborăm cu locatii precum Vivo și Hotel Unirea, MEAT CONCEPT STORE, magazinul de specialitate VINCLASS, al prietenei noastre Yvonne Padurariu, dar si altele. Ne-au trecut și multinaționalele pragul. Lucrăm foarte bine cu cei de la Centric, Amazon sau Endava.
 
Z.d.I.: Spuneați că via are 50 de ani. Care e raportul între producție și cheltuieli?
 
M.O.: Cheltuielile sunt aceleași și pentru o vie bătrână și pentru una tânără. Diferența o face productivitatea. Aplicăm tratamente cât pentru jumătate din cât ar produce o vie tânără. Noi în loc de 12-13 mii de kilograme la hectar producem undeva la 5-6 mii de kilograme. Și atunci, costurile materiei prime sunt aproximativ duble. Însă, chiar și așa, fezabilitatea este susținută de calitatea pe care o dă o vie în vârstă. Rădăcina este foarte adânc înfiptă în pământ, unde exploatează mai multe tipuri de sol și se hrănește cu mai multe tipuri de săruri și minerale. Aici, in zona Barnovei, gasim un sol calcaros format din cochilii de scoici fosilizate si cimentate, rezultat in urma retragerii Marii Sarmatice, iar acesta este, pentru via noastra, foarte bun. Strugurele va fi de calitate. În ultimul timp, de la mult și ieftin, românii au început să fie mai atenți cu banii lor și preferă să cumpere mai puțin, dar mai bun. Când vorbim de un vin bun, vorbim si de personalitatea vinului. De fapt, totul se rezumă la ce așteptări avem, în calitate de consumatori, de la un vin. Noua ne place sa credem ca nu vindem doar vin: noi vindem o experință, o poveste. Principalul mesaj pe care vrem să-l transmitem, prin tot ceea ce facem, este că noi producem puțin și bun, la noi fiecare sticlă are un număr, este unică si speciala.

Z.d.I.: Ce producție ați avut anul trecut și cât ați vândut?
 
M.O.: Anul trecut am produs în jur de 40-50 de mii de sticle, iar anul acesta ne dorim să depășim cu puțin această cifră și să ajungem la 60.000 de sticle. Ne dorim o creștere naturală, organică. Am avut și experiența boom-urilor. Nu zic că nu sunt binevenite, dar preferăm creștere constantă și sănătoasă, mai ales pentru că trebuie să fii în pas și cu dinamica pieței. În fiecare an apar zeci de crame noi, cu politici comerciale care de care mai agresive și cu bugete mai mari sau mai mici. Ce încercăm noi să facem este să creăm relații inter-umane. Ne dorim să colaborăm cu parteneri care rezonează cu viziunea noastră. E mult mai bine să ne înțelegem cu personalul din restaurante și cu managementul și astfel să dezvoltam o relație bazată pe reciprocitate și respect, decât dacă ne-am axa pe un tip de colaborare fundamentata doar pe performața din vânzare. Relația bazată pe comision se poate încheia atunci când apare un alt jucător care oferă mai mult, pe când relațiile inter-umane, bazate pe prietenie și aprecierea acelorași valori, sunt mult mai solide pe termen lung. Cifra de afaceri de anul trecut a fost de 250.000 de euro, o cifră nici mare, nici mică.
 
În toamnă, festivalul „La vie” va dura trei zile

Z.d.I.: Cum vă propuneți să atrageți ieșenii la cramă?
 
M.O.: Anul trecut a fost organizată prima ediție a Festivalului „La vie”, care a avut loc aici, pe platoul din spatele cramei și pe care partenerii nostri de la Oddity events il vor organiza si in 2017 tot la noi . Anul acesta va dura mai mult, si anume trei zile, față de anul trecut când a ținut doar o zi. Cu toate acestea, a fost prezent un număr spectaculos de oameni, peste 2.000, cu mult mai mulți decât ne-am așteptat noi. Am avut muzică de calitate (au cântat cei de la Timpuri Noi, Anamaria Maranda & Easy Jazz Band, Andra Botez Live Band si multe alte trupe), am avut mâncare și, desigur, vin. Au fost prezenți și producători locali de produse, care au adus miere de albine, suc de cătină, brânză. Am avut și grupuri de turiști, unele chiar de 30 de persoane. Foarte mulți tineri. Au fost organizate tururi ghidate în vie. Fiind toamnă, erau și strugurii aproape copți și au putut să vadă ce gust are un strugure de Aligote, de Feteasca alba sau de Feteasca regala. Oamenii au fost foarte incantati, s-au pozat cu butucii groși de vie, cu utilajele noastre folosite in procesul de productie, au admirat apusul deosebit de pe dealul Visanului, au ascultat muzica buna si s-au distrat pe cinste. Drept dovada, la trei jumate dimineața, participanții încă erau în fata scenei.
Din câte am observat, ieșenii își doresc să facă și altceva în timpul lor liber. Vor să iasă în natură, nu doar la o terasă pentru un suc. În Cluj există deja acest tip de petrecere a timpului liber. Tocmai de aceea, ne gândim pe viitor, după ce vom securiza businessul și ne vom pune la punct, la câteva idei de business-uri conexe. Fără să ne dăm seama, prin prisma apropierii de Iași si pentru că acum avem conditii optime (drum asfaltat până aici; doar 3 kilometri jumătate din oraș), crama GRAMMA devine treptat obiectiv turistic dar si un loc preferat de locuitorii orasului, pentru a-si petrece weekendurile intr-un alt mod decat o faceau pana acum. Cu ocazia asta, au posibilitatea de a iesi in natura, de a se relaxa, dar si de a invata multe lucruri noi (de exemplu cum se degusta corect un vin, ce trebuie sa stie atunci cand isi aleg vinul, care sunt caracteristicile diverselor soiuri plus multe alte lucruri) cu care, in orice context, vor face o figura buna.  Cu taxiul nu cred că vă costa mai mult de 20 de lei drumul pana aici. In plus, Iasul este intr-o continua dezvoltare. Cursele aeriene sunt mult mai accesibile acum, iar oamenii de afaceri care vin la noi în oraș, pe langa întâlniri și munca, practică și turismul de business. Vin dimineața de la Cluj, București, sau din afara țării, isi rezolva treburile și apoi vor să se relaxeze, vor să viziteze ceva. Se duc și la mânăstiri, văd și teiul lui Eminescu, insa seara se retrag la crama, pentru o degustare. Apusul se vede foarte frumos de la noi. Pentru locurile de cazare colaborăm cu Bellaria. Vrem însă, cu timpul, să construim la GRAMMA și o pensiune, mai ales că accesarea fondurilor europene ne încurajează. Exista și o linie de finanțare la care ne-am încadra perfect: diversificarea activităților agricole prin activități non-agricole, iar suma oferită este de 200.000 de euro, finanțare 90%. Ne referim aici la acel tip de activitate care le implică și pe altele: turiștii vin la pensiune, se cazează, viziteaza imprejurimile dar iau contact si cu alte lucruri și anume cu intreg procesul tehnologic de la crama. Astfel ei pot participa la culesul strugurilor, pot merge cu tractorul, pot lua parte la operatiunile de productie din interiorul cramei, ba chiar isi pot face propriile sticle de vin, personalizate. In apropierea cramei avem un iaz si o padure, unde putem organiza mici evenimente, unde se poate pescui, ba chiar se poate organiza o frumoasa zona de agrement, cu hidrobiciclete, aventura parc sau alte asemenea atractii. Planuri sunt, important este să avem răbdare, ambiție și putere să le facem pe toate.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Principiul lui Peter şi sportul

Nicolae GRECU

Principiul lui Peter şi sportul

Cei care nu izbutesc să treacă trec graniţa dintre competenţă şi incompetenţă se consideră insultaţi de către cei care observă aceasta.

Filmuletul zilei

opinii

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (VII)

Eugen MUNTEANU

Metamorfoze ale protocronismului sau despre incompetenţa cu ştaif (VII)

În ultimul foileton al acestei serii sunt analizate două „contribuţii“ recente ale unor autori români, marcate de manipularea de tip protocronist a unor documente de istorie medievală europeană.

Nu poţi fi misogin când vorbeşti despre mironosiţe

pr. Constantin STURZU

Nu poţi fi misogin când vorbeşti despre mironosiţe

Ziua de mâine, a treia duminică a Paştilor, este consacrată femeilor mironosiţe (purtătoare de miruri la mormântul Domnului). Un bun prilej pentru a vorbi despre condiţia femeii în creştinism.

Este morala creştină compatibilă cu etosul capitalismului?

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Este morala creştină compatibilă cu etosul capitalismului?

Azi doresc să vă provoc la reflecţie, fără să mă implic impunând vreun punct de vedere personal care să mă înregimenteze într-o tabără pro sau contra. E un subiect incitant, argumentele variate ale apărătorilor şi acuzatorilor nefiind deloc futile în a decela un răspuns definitiv.

pulspulspuls

Senatoarea de la Iaşi a dat iar iama-n pălării

PULS

Senatoarea de la Iaşi a dat iar iama-n pălării

Nu ştim alţii cum sunt, dar noi, numai când vedem o nouă pălărie a madamei senator PNL de Iaşi Scântei, parcă ne tresaltă inima de ce procopseală pe capul nostru s-a ales încât să avem şansa unei aşa reprezentări în Parlament. Nu, nu vă gândiţi că e la Iaşi madama, căci auzim că pe-aici n-a mai dat de la alegeri încoace, ci undeva pe la Arad, de ziua Regelui, ştiţi voi pasiunea veche.

Caricatura zilei

WC spațial

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.