Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Luni, 19 noiembrie 2019, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, a avut loc piesa de teatru „În ploaie”. Toată sala a fost plină. La sfârșit s-a lăsat cu ropote de aplauze pentru cei doi actori Marius Manole și Istvan Teglas, care i-au interpretat pe Joey și Denny, doi buni prieteni polițiști.
A fost o piesă de teatru dramatică și surprinzătoare pentru ieșeni, deoarece povestea acestei piese avea mai multe peronaje decât cei doi buni prieteni, dar apăreau doar prin nararea întâmplărilor de către cei doi actori, care te făceau să îți imaginezi personajele și acțiunea din jurul lor, punându-se deasemnea și pe ei ca personaje în scenă. A fost o îmbinare de poveste descriptivă, narativă, dar interpretată și prin dialog. Despre toate acestea, Ziarul de Iași a stat de vorbă, după terminarea piesei, cu actorul Marius Manole, pentru a explica mai multe detalii, și nu numai.
Reporter: De unde a plecat ideea conceperii piesei de teatru „În ploaie”?
Marius Manole: A plecat de la Teatrul Avangardia care ne-a propus textul acesta. Eu inițial nu am vrut să-l accept, pentru că în sistemul privat e foarte greu să faci spectacole de astea grele. Deobicei în sistemul privat faci spectacole ușurele ca să te duci să câștigi un ban, ca să nu trebuiască să depui „un kilogram” de efort, doar că m-am nimerit la Avangardia cu două texte, „Demnitate” cu Șerban Pavlu și acesta cu Istvan, care sunt foarte grele. Deci ei ni l-au propus și până la urmă am acceptat să jucăm. Am crezut că va fi mai ușor. N-a fost să fie. Ce să facem? Asta-i viața. Ne-am ales cu acest spectacol.
R: Ce puncte comune ai cu personajul jucat Joey?
M.N. Am punctele alea prin care probabil am trecut printr-o prietenie de genul acesta, bun, nu s-a ajuns chiar așa de departe, dar toți ne-am înșelat prietenii sau am fost înșelați de prieteni, sau prieteni buni care jurai că n-o să vă despărțiți niciodată. Și uite că și acum sunt în situația asta. Cam acesta ar fi punctul comun. Aa, și nu sunt căsătorit și nu am copii, nu mai beau alcool exact ca personajul, și cred că latura asta sensibilă a personajului meu se potrivește cu mine.
R: Ai întâmpinat până acum vreun impediment în timpul unui spectacol?
M.N.: În toate întâmpin, pentru că, la început în primele trei săptămâni, când începi un rol nu știi niciodată de unde să-l apuci. Ți se pare că nu va ieși nimic, că nu știi, că nu știi să mai vorbești, că nu mai știi ce să faci cu mâinile, că trebuie să te întorci mereu la anul întâi. Tot timpul e așa.
R: Din informațiile de pe rețelele sociale, nu este prima piesă de teatru în care ai jucat cu Istvan Teglas. Ce părere ai despre el ca actor?
M.N.: E un actor foarte riguros, care lucrează foarte în profunzime, un actor care dacă face un lucru îl face foarte bine, ceea ce eu nu sunt. Suntem foarte diferiți. A fost foarte greu lucrul la acest spectacol, pentru că ne-am propus să nu ne băgăm unul peste altul, în sensul în care eu să nu îi dau lui nici o indicație, sau el să nu îmi dea mie nici o indicație, pentru că ne-am fi certat groaznic, ne-am fi bătut și s-ar fi terminat proiectul. Suntem extrem de diferiți. Nu am avut niciodată un partener ca el.
R: Cum ți se pare faptul că ați jucat în această seară, amândoi, roluri principale într-o întreagă piesă?
M.N.: În primul rând, personajul meu trebuie să îl iubească foarte tare pe el, și atunci am învățat chestia asta. De fapt repetiția, asta a însemnat, să învăț să îl iubesc pe Istvan ca partener, pentru că e foarte greu să joci cu un om pe care nu-l placi în scenă. Nu e imposibil, dar e foarte greu să joci cu cineva pe care nu-l suporți în scenă sau nu îi suporți felul de a exista în scenă. Deci, repetițiile în mare parte au fost să ne acordăm unul cu altul, să înțelegem că unul face într-un fel, altul face într-un fel.
R: Potrivit biografiei, ai absolvit Univeritatea Națională de Arte „George Enescu” Iași, la secțiunea de teatru. Când ai vrut să te înscrii pe această secțiune, ai avut divergențe cu parinții, cum au diverși tineri, din cauza acestei meserii?
M.N.: Părinții mei nu au știut că dau la facultate. Eu le-am spus că vreau să mă fac actor și ei m-au întrebat „Adică, cum? Ca Stela și Arșinel?”. Nu au știut când am dat la facultate, când am intart la facultate. După ce am luat examenul, le-am spus
„ Știți, tată, mamă, eu sunt student la facultate la teatru”. Practic, am fost primul din familia mea care a făcut facultate. Adică, lucrul acesta a fost așa o chestie foarte stranie. N-a fost o tradiție în familie. Mie mi se pregătise deja un loc de motostivuitorist la tata la fabrică. Mi-a arătat și aparatul acela cu care trebuia să lucrez. Mi-a zis „ Dacă nu iei bacalaureatul vii aici. Am vorbit cu șeful meu,te angajăm..”. Deci, practic, asta era meseria care mă aștepta. Mna, le-am dat planurile peste cap.
R: Ce parere ai despre frecventul motiv și argument pe care-l expun majoritate părinților că „dacă vrei să te faci actor, vei fi un muritor de foame”?
M.N.: Mie mi se pare că teatrul seamănă cu jurnalismul, sau cu multe alte facultăți.Adică, dacă ești jurnalist nu cred că o să fii plin de bani, din contră, că trebuie să te aștepți la o viață destul de grea. Adică, ca să ajungi și să câștigi bani trebuie să muncești enorm ca să te faci remarcat, să prinzi un post undeva. Și jurnalismul este tot un fel de actorie. Dacă ai succes, ai succes și ai bani, dacă n-ai succes, n-ai bani. Părinții mei erau foarte fericiți că fac facultate. Pe timpul acela nu era așa, nu era atât de important. Se presupunea că o să poți trăi din asta, slăvă domnului, am avut noroc din asta și trăiesc chiar foarte bine, dar am și colegi destui de mulți care s-au lăsat de meserie pentru că nu câștigau bani. Ciudat, nu s-au gândit ai mei la partea asta și în general, părinții mei nu mi-au interzis nimic să nu fac în viață, pentru că eram destul de căpos și aproape mă băteam cu ei, deci era inutil să zică ceva. Plecam de acasă. Eu am fugit de acasă în copilărie. Deci eram genul de copil care nu trebuia să îmi spui să nu facă o chestie.
R: Care era motivul plecării de acasă?
M.N.: Erau tot felul de chestii. Nu voiau să mă lase într-o tabără, de exemplu,și atunci plecam de acasă. Mă certau că aveam note mici. Am avut probleme la școală, au chemat-o pe mama la școală.Am fugit de la școală, m-am ascuns într-o casă veche, părăsită, m-au căutat o zi jumate. Deci nu trebuia să te pui cu mine că era rău. Eu nici nu mă gândeam. De multe ori le făceam direct. Spărgeam prin casă...nu eram bine.
R: Cum ți s-a părut publicul ieșean din această seară?
M.N.: Mamăă..foarte ascultător. Adică, mie îmi e foarte frică de spectacolul acesta de fiecare dată când îl joc. Să te uiți la doi oameni care joacă acolo poate să fie foarte plictisitor, nici nu știi dacă te interesează povestea, nici dacă te prinde, habar n-am. Mi-e foarte frică. În general nu merg niciodată la sigur sau merg cu comedii, dar cu genul acesta de spectacol tot timpul mi-e frică că unul s-ar putea ridica să spună „ Mai lăsați-ne mă cu asta!”. Bine, când vii la teatru e o alegere, poți să alegi și să nu îți placă, asta e ca la loterie. Mi-e frică tot timpul. Una e că trebuie să știi ce ai de făcut. Trebuie să fii foarte concentrat ca să poți să spui toate cuvintele alea, și să faci toate alea matematic, și să nu faci dezacorduri, să nu greșești, să nu faci o groază de lucruri, dar publicul a fost incredibil de ascultător.
Interviu de Mădălina Țucu
Cuvinte cheie: + Marius manole, Iasi, Teatrul Avangardia, usa, Istvan
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Un tânăr motociclist a murit după ce s-a izbit de un cap de pod la Chicerea
VIDEO Puștan de 12 ani, filmat conducând un BMW prin Verești/Suceava
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |