Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

„Nu e imposibil, dar e foarte greu să joci cu cineva pe care nu-l suporți în scenă sau nu îi suporți felul“

GALERIE
Marius manole
  • Marius manole
- +

Luni, 19 noiembrie 2019, la Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, a avut loc piesa de teatru „În ploaie”. Toată sala a fost plină. La sfârșit s-a lăsat cu ropote de aplauze pentru cei doi actori Marius Manole și Istvan Teglas, care i-au interpretat pe Joey și Denny, doi buni prieteni polițiști.

A fost o piesă de teatru dramatică și surprinzătoare pentru ieșeni, deoarece povestea acestei piese avea mai multe peronaje decât cei doi buni prieteni, dar apăreau doar prin nararea întâmplărilor de către cei doi actori, care te făceau să îți imaginezi personajele și acțiunea din jurul lor, punându-se deasemnea și pe ei ca personaje în scenă. A fost o îmbinare de poveste descriptivă, narativă, dar interpretată și prin dialog. Despre toate acestea, Ziarul de Iași a stat de vorbă, după terminarea piesei, cu actorul Marius Manole, pentru a explica mai multe detalii, și nu numai.

Reporter: De unde a plecat ideea conceperii piesei de teatru „În ploaie”?

Marius Manole: A plecat de la Teatrul Avangardia care ne-a propus textul acesta. Eu inițial nu am vrut să-l accept, pentru că în sistemul privat e foarte greu să faci spectacole de astea grele. Deobicei în sistemul privat faci spectacole ușurele ca să te duci să câștigi un ban, ca să nu trebuiască să depui „un kilogram” de efort, doar că m-am nimerit la Avangardia cu două texte, „Demnitate” cu Șerban Pavlu și acesta cu Istvan, care sunt foarte grele. Deci ei ni l-au propus și până la urmă am acceptat să jucăm. Am crezut că va fi mai ușor. N-a fost să fie.  Ce să facem? Asta-i viața. Ne-am ales cu acest spectacol.

R: Ce puncte comune ai cu personajul jucat Joey?

M.N. Am punctele alea prin care probabil am trecut printr-o prietenie de genul acesta, bun, nu s-a ajuns chiar așa de departe, dar toți ne-am înșelat prietenii sau am fost înșelați de prieteni, sau prieteni buni care jurai că n-o să vă despărțiți niciodată. Și uite că și acum sunt în situația asta. Cam acesta ar fi punctul comun. Aa, și nu sunt căsătorit și nu am copii, nu mai beau alcool exact ca personajul, și cred că latura asta sensibilă a personajului meu se potrivește cu mine.

R: Ai întâmpinat până acum vreun impediment în timpul unui spectacol?

M.N.: În toate întâmpin, pentru că, la început în primele trei săptămâni, când începi un rol nu știi niciodată de unde să-l apuci. Ți se pare că nu va ieși nimic, că nu știi, că nu știi să mai vorbești, că nu mai știi ce să faci cu mâinile, că trebuie să te întorci mereu la anul întâi. Tot timpul e așa. 

R: Din informațiile de pe rețelele sociale, nu este prima piesă de teatru în care ai jucat cu Istvan Teglas. Ce părere ai despre el ca actor?

M.N.: E un actor foarte riguros, care lucrează foarte în profunzime, un actor care dacă face un lucru îl face foarte bine, ceea ce eu nu sunt. Suntem foarte diferiți. A fost foarte greu lucrul la acest spectacol, pentru că ne-am propus să nu ne băgăm unul peste altul, în sensul în care eu să nu îi dau lui nici o indicație, sau el să nu îmi dea mie nici o indicație, pentru că ne-am fi certat groaznic, ne-am fi bătut și s-ar fi terminat proiectul. Suntem extrem de diferiți. Nu am avut niciodată un partener ca el.

R: Cum ți se pare faptul că ați jucat în această seară, amândoi, roluri principale într-o întreagă piesă?

M.N.: În primul rând, personajul meu trebuie să îl iubească foarte tare pe el, și atunci am învățat chestia asta. De fapt repetiția, asta a însemnat, să învăț să îl iubesc pe Istvan ca partener, pentru că e foarte greu să joci cu un om pe care nu-l placi în scenă. Nu e imposibil, dar e foarte greu să joci cu cineva pe care nu-l suporți în scenă sau nu îi suporți felul de a exista în scenă. Deci, repetițiile în mare parte au fost să ne acordăm unul cu altul, să înțelegem că unul face într-un fel, altul face într-un fel.

R: Potrivit biografiei, ai absolvit Univeritatea Națională de  Arte „George Enescu” Iași, la secțiunea de teatru. Când ai vrut să te înscrii pe această secțiune, ai avut divergențe cu parinții, cum au diverși tineri, din cauza acestei meserii?

M.N.: Părinții mei nu au știut că dau la facultate. Eu le-am spus că vreau să mă fac actor și ei m-au întrebat „Adică, cum? Ca Stela și Arșinel?”. Nu au știut când am dat la facultate, când am intart la facultate. După ce am luat examenul, le-am spus

 „ Știți, tată, mamă, eu sunt student la facultate la teatru”. Practic, am fost primul din familia mea care a făcut facultate. Adică, lucrul acesta a fost așa o chestie foarte stranie. N-a fost o tradiție în familie. Mie mi se pregătise deja un loc de motostivuitorist la tata la fabrică. Mi-a arătat și aparatul acela cu care trebuia să lucrez. Mi-a zis „ Dacă nu iei bacalaureatul vii aici. Am vorbit cu șeful meu,te angajăm..”. Deci, practic, asta era meseria care mă aștepta. Mna, le-am dat planurile peste cap.

R: Ce parere ai despre frecventul motiv și argument pe care-l expun majoritate părinților că „dacă vrei să te faci actor, vei fi un muritor de foame”?

M.N.: Mie mi se pare că teatrul seamănă cu jurnalismul, sau cu multe alte facultăți.Adică, dacă ești jurnalist nu cred că o să fii plin de bani, din contră, că trebuie să te aștepți la o viață destul de grea. Adică, ca să ajungi și să câștigi bani trebuie să muncești enorm ca să te faci remarcat, să prinzi un post undeva. Și jurnalismul este tot un fel de actorie. Dacă ai succes, ai succes și ai bani, dacă n-ai succes, n-ai bani. Părinții mei erau foarte fericiți că fac facultate. Pe timpul acela nu era așa, nu era atât de important. Se presupunea că o să poți trăi din asta, slăvă domnului, am avut noroc din asta și trăiesc chiar foarte bine, dar am și colegi destui de mulți care s-au lăsat de meserie pentru că nu câștigau bani. Ciudat, nu s-au gândit ai mei la partea asta și în general, părinții mei nu mi-au interzis nimic să nu fac în viață, pentru că eram destul de căpos și aproape mă băteam cu ei, deci era inutil să zică ceva. Plecam de acasă. Eu am fugit de acasă în copilărie. Deci eram genul de copil care nu trebuia să îmi spui să nu facă o chestie.

R: Care era motivul plecării de acasă?

M.N.: Erau tot felul de chestii. Nu voiau să mă lase într-o tabără, de exemplu,și atunci plecam de acasă. Mă certau că aveam note mici. Am avut probleme la școală, au chemat-o pe mama la școală.Am fugit de la școală, m-am ascuns într-o casă veche, părăsită, m-au căutat o zi jumate. Deci nu trebuia să te pui cu mine că era rău. Eu nici nu mă gândeam. De multe ori le făceam direct. Spărgeam prin casă...nu eram bine.

R: Cum ți s-a părut publicul ieșean din această seară?

M.N.: Mamăă..foarte ascultător. Adică, mie îmi e foarte frică de spectacolul acesta de fiecare dată când îl joc. Să te uiți la doi oameni care joacă acolo poate să fie foarte plictisitor, nici nu știi dacă te interesează povestea, nici dacă te prinde, habar n-am. Mi-e foarte frică. În general nu merg niciodată la sigur sau merg cu comedii, dar cu genul acesta de spectacol tot timpul mi-e frică că unul s-ar putea ridica să spună „ Mai lăsați-ne mă cu asta!”. Bine, când vii la teatru e o alegere, poți să alegi și să nu îți placă, asta e ca la loterie. Mi-e frică tot timpul. Una e că trebuie să știi ce ai de făcut. Trebuie să fii foarte concentrat ca să poți să spui toate cuvintele alea, și să faci toate alea matematic, și să nu faci dezacorduri, să nu greșești, să nu faci o groază de lucruri, dar publicul a fost incredibil de ascultător.

Interviu de Mădălina Țucu

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri