anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

sambata, 10.12.2022

A plecat ministrul. Ce ne facem?

GALERIE
Ioan Alexandru Tofan
  • Ioan Alexandru Tofan
- +

Aşadar, o lege scurtă şi clară (150 de pagini sau chiar 120 este deja prea mult), generală şi fără elanuri civilizatoare, împreună cu o responsabilitate mare acordată celor care predau şi învaţă. Nu ştiu dacă este soluţia potrivită. Dar măcar ne putem gândi la ea, ca alternativă la începuturile care nu se mai termină ale reformelor din educaţie şi la legile care vor să fie săpate în piatră cu mina de la pix.

Ministrul Educaţiei şi-a luat o binemeritată pauză de reflecţie şi lectură şi s-a retras în bibliotecă. În clădirile vechi de pe strada General Berthelot s-a lăsat frigul incertitudinii. Nu atât în ceea ce priveşte destinul bătrânului copist care, se înţelege, încă de la începutul vieţii sale, ştia că trebuie să se sacrifice pentru ţară. Mai degrabă, soarta legilor educaţie, ticluite cu atâta dragoste de cei mulţi şi neştiuţi, se află acum în primejdie. Vor mai fi ele adoptate? Ce se va alege de principiile înalte ale echităţii şi excelenţei, de grija pentru noile generaţii, de burse şi salarii, de evaluarea standardizată şi de alte câte şi mai câte rotiţe ale mecanismului uzat al învăţământului? Nu se vor pierde ele pe drumul dintre inima şi mintea noului ministru? Nu au fost ele gândite în van?

Lăsând gluma, se pare că educaţia românească este asemenea unui cal nărăvaş. Nimeni nu îl poate îmblânzi sau disciplina. Dacă avem o lege, ea nu se poate aplica. Dacă se poate aplica, nu sunt bani. Dacă sunt bani, nu sunt metodologii şi proceduri. Dacă sunt şi din astea, vine vreun cataclism şi lumea uită de ea. Până în momentul în care apare o nouă lege. Şi atunci îşi dă demisia ministrul. Pe bună dreptate.

Este drept că un domeniu precum educaţia naţională stârneşte orgolii demiurgice. Ea stă la temelia neamului, vindecă boli seculare şi ţese visul unui viitor miraculos. De aceea, cei implicaţi se simt nişte zei sau cel puţin rude apropiate ale lui Spiru Haret, Gheorghe Asachi sau Platon. Procedează ca la carte, de la principii: redactează preambulul, aleg valorile directoare ale noului hrisov, stabilesc principiile nobile apoi se retrag la birt cu conştiinţa lucrului bine făcut. Restul nu mai contează, îi este lăsată lumii netrebnicia ei. La final doar, după o scurtă inventariere a intereselor proprii, se adaugă câteva articole meschine, îngropate printre cuvinte de lemn şi chestiuni de detaliu, care dau impresia greşită a unei munci istovitoare.

Mă întreb dacă nu ar fi mai bine să renunţăm la această muncă sisifică. Să înlocuim legea educaţiei (în cel mai bun caz, abstractă) prin decizii punctuale şi bine ţintite, care să rezolve problemele „din teritoriu” în cel mai scurt timp posibil. Oricum, tot aici se ajunge, la amendări succesive şi ordine de ministru care se suprapun peste chipul legii, până ce aceasta devine de nerecunoscut. O descentralizare inteligentă poate fi o alternativă la aşteptarea fără capăt a deciziilor „de la centru”, prea generale şi inaplicabile prin natura lor. Consilii ale şcolilor cu atribuţii largi şi esenţiale, senate ale universităţilor cu putere sporită, comunităţi locale care hotărăsc în jocul finanţărilor pot da seamă mai bine, cred, de nevoile elevilor, profesorilor şi studenţilor dintr-un anumit loc şi timp. În grija ministerului ar fi doar stabilirea criteriilor de performanţă pentru elevi şi studenţi (care pot fi puse periodic în discuţie), a organizării formale şi a limitelor în care fiecare şcoală sau universitate îşi face treaba. Aşadar, o lege scurtă şi clară (150 de pagini sau chiar 120 este deja prea mult), generală şi fără elanuri civilizatoare, împreună cu o responsabilitate mare acordată celor care predau şi învaţă.

Nu ştiu dacă este soluţia potrivită. Dar măcar ne putem gândi la ea, ca alternativă la începuturile care nu se mai termină ale reformelor din educaţie şi la legile care vor să fie săpate în piatră cu mina de la pix. Nu mai zic de proiectul „România educată”, pasionant şi edificator ca o reţetă de ceai pentru dureri de măsele.

Toate discuţiile care au avut loc în această vară cu privire la propunerile de legi au semănat mult cu disputele dintre diverse şcoli de ozeneologie. De la „nimic nu-i bun” până la „totul e perfect”, le-am auzit pe toate. Şi degeaba, nu ne-am înţeles nici noi, comentatorii şi nici făcătorii legii nu au înţeles, sau nu au vrut să înţeleagă ce am spus. Rămâne cum am stabilit, cu alte cuvinte. Pentru că toate discuţiile erau ca nişte pietricele care se opinteau împotriva unui bolovan. Cu cât vrea cineva să le facă pe toate, cu atât face mai puţin... parcă aşa am citit undeva pe Facebook.

Ioan Alexandru Tofan este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Suntem pe nicăieri

Pavel LUCESCU

Suntem pe nicăieri

Fără a intra în amănunte, două mari probleme cred că avem azi, fără soluţii în vechile aranjamente politice în care încă trăim: inegalitatea care de peste douăzeci de ani creşte continuu şi deja accelerat şi, în strânsă legătură cu asta, spectrul deja manifest al noilor abuzuri.

opinii

Interogaţii identitare

Alexandru CĂLINESCU

Interogaţii identitare

Într-un deceniu numărul adolescenţilor care se autodiagnostichează că sunt trans a crescut de 25 de ori! Un semnal de alarmă a fost tras, în urmă cu câteva luni, de manifestul lansat de zeci de oameni de ştiinţă şi intelectuali reputaţi, manifest în care este respinsă categoric teoria conform căreia sexele sunt construcţii sociale.

Noaptea în care au ars - bibliografie obligatorie

George PLEȘU

Noaptea în care au ars - bibliografie obligatorie

Mi-a trebuit ceva curaj să citesc cartea. O aveam cumpărată de aproape o lună când, într-o zi, am deschis-o cu inima strânsă. Nu m-am uitat înainte peste nicio recenzie, am vrut să percep textul fără medieri suplimentare. 

Palma Sfântului Nicolae

pr. Constantin STURZU

Palma Sfântului Nicolae

Nu doar la începutul lunii decembrie, ci şi în anumite situaţii conflictuale ce mai apar (din păcate) în Biserică, se obişnuieşte a se invoca drept argument pentru anumite comportamente palma dată de Sfântul Ierarh Nicolae lui Arie. 

pulspulspuls

Pod de flori între gheşăftul de la aeroportul ieşean, admiterea României în Schengen şi vizita lui Ciucă la Iași

Pod de flori între gheşăftul de la aeroportul ieşean, admiterea României în Schengen şi vizita lui Ciucă la Iași

Pentru că tot am văzut că scandalul buiandrugilor de la noul terminal al aeroportului ieşean dă să se stingă, în aşteptarea vreunui rezultat al sesizărilor trimise în mai multe derecţii de şefii partidoiului ieşean, haideţi să vă spunem despre chestiune, ca s-o mai ţinem trează măcar o zi, câteva şpârle care circulă în mediul politic ieşean!

Caricatura zilei

Austria vrea

Editia PDF

Bancul zilei

Tata, tata! Avem lupi în bloc? Nu, puiule, vecinii îsi citesc facturile la curent si gaze!

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.