anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 17.08.2022

„Războiul sfânt” al rasei

GALERIE
florin cintic
  • florin cintic
- +

Astăzi, 29 iunie, la ora 14.30, la Ateneul Naţional din Tătăraşi, Marius Turda, istoric şi universitar de clasă internaţională, profesor la Universitatea Oxford Brooks, lansează ediţia românească a unei cărţi esenţiale pentru înţelegerea ideilor şi politicilor consacrate rasei şi eugenismului în Ungaria secolulului XX. Evenimentul cuprinde şi vernisajul unei expoziţii itinerante, care va rămâne o lună pe simezele Ateneului, şi care merită şi ea a fi urmărită.

Pe 16 ianuarie 1920, la Congresul de Pace de la Paris care stabilea noua configuraţie a Europei după Primul Război Mondial, şeful delegaţiei maghiare a ţinut în faţa reprezentanţilor Consiliului Suprem un discurs istoric. Elegant, cu nimic mai prejos decât John D. Rockefeller III însuşi la o premieră la Metropolitan, Albert György Gyula Mária Apponyi, conte de Nagy-Apponyi, şi-a snobat asistenţa vorbind pe rând în limbile marilor puteri care prezidau şedinţa: engleză, franceză şi italiană. Respingând senioral planul de pace prin care Ungaria învinsă era obligată să renunţe la două treimi din teritoriu (întâmplător, o bună parte a moşiilor contelui fiind pe teritoriul viitoarei Cehoslovacii şi a României), distinsul politician, putred de bogat, a atenţionat Marile Puteri că acest aranjament postbelic, fundat pe principiul autodeterminării naţionale, va avea drept consecinţă „the transference of national hegemony to races of inferior culture. Bine crescut, contele subliniază imediat că nu este în intenţia sa să ofenseze pe cineva, dar, faptele o arată, naţiunea maghiară este evident superioară celorlalte naţiuni conlocuitoare (bunăoară, spune el peremptoriu, „80 la sută dintre maghiari sunt alfabetizaţi spre deosebire de cei 33 la sută români care ştiu carte”). Dacă la tema alfabetizării cunoscătorii vor face imediat trimitere la legea maghiarizării forţate pe care contele, ministru al educaţiei în timpul aranjamentului politic dualist, austro-ungar, de după 1867, a promulgat-o în 1907, lege care a rămas drept un model sinistru de deznaţionalizare şi persecuţie a minorităţilor naţionale, tema rasială necesită o discuţie mai aprofundată decât reacţia polemică, firească în contemporaneitate. Căci, la vremea aceea, perspectiva rasial-antropologică şi politicile eugeniste, prin care statul luase în serios construcţia unei naţiuni puternice şi sănătoase, superioară, graţie descoperirilor ştiinţifice ale vremii, nu era ceva neobişnuit. Dimpotrivă, părea atunci un vârf al cercetărilor ştiinţifice şi o cale modernă, spectaculoasă, de urmat. Biopolitica părea seducătoare, iar viziunea biologic-intervenţionistă a guvernului nu ajunsese încă un stigmat de neşters aşa cum s-a întâmplat după monstruosul experiment politico-rasial nazist. Iar pentru a înţelege fundamentele intelectuale ale gândirii contelui Apponyi (şi a unei întregi pleiade de gânditori şi politicieni ai vremii) e obligatoriu recursul la cercetările fundamentale asupra subiectului ale profesorului Marius Turda. Cu o activitate academică prodigioasă în acest câmp de cercetare (doctorat, cărţi de referinţă mondială, editor al Cultural History of Race în 6 volume, consultant pentru documentarul BBC sau curator de expoziţii internaţionale), el a dat consistenţă reflecţiei serioase asupra acestui subiect lăsat oarecum în penumbră şi ocultat după ororile celui de-Al Treilea Reich.

Ungaria a fost, în prima jumătate a secolului XX, una dintre ţările extrem de interesate de implementarea politicilor eugeniste şi a sprijinit larga difuzare a acestor idei care, nu de puţine ori, au atras după sine şi efecte legislative sau guvernamentale. De influenţa acestor idei şi de principalii gânditori şi politicieni maghiari care au activat în acest domeniu la începutul secolului XX se ocupă Marius Turda în Eugenics and Nation in Early 20th Century Hungary, carte apărută în Marea Britanie în 2014 şi a cărei ediţie românească1 este lansată la Iaşi, la Ateneu, miercuri seara.

Desigur că pentru cititorul obişnuit termenul „eugenie” nu pare să însemne mare lucru cu atât mai mult cu cât el este azi şi desuet şi, cum spuneam, încărcat de o mulţime de sensuri negative. În fapt, a doua jumătate a secolului al XIX-lea a adus după sine o autonomizare a discursului ştiinţific, şi o diversificare a orizontului său de aplicare. De la fizică, ştiinţa a trecut şi spre biologie şi, inevitabil, a contaminat şi domeniile legate de societate şi om, adică ceea ce vor deveni ulterior ştiinţele sociale. A fost un proces în care psihologia şi antropologia s-au dezvoltat întâi experimental şi empiric plecând de la biologie. Darwinismul care a fost o teorie ce a scandalizat intelectualitatea conservatoare a timpului a determinat creşterea interesului pentru explicaţiile raţionale, materialiste, fie ele rudimentare, în conflict cu spiritualismul idealist care dominase scena filosofiei la finele secolului al XVIII-lea, devenind astfel o teorie interesantă şi la modă. Pe acest fundament au crescut dezbaterile despre rasă şi viziunile tot mai moderne atunci despre ce ar trebui făcut pentru a „îmbunătăţi” cadrul fizic şi mental/cultural al oamenilor din fiecare ţară (perspectivă care se nutrea din inevitabilele diferenţe între oameni care au generat, plauzibil, ierarhii posibile). În acest context s-a cristalizat viziunea eugenistă care a fost, de la bun început, o încercare de „îmbunătăţire socială şi biologică” a rasei umane. Ca teorie a fost îmbrăţişată în spaţiul englez şi german, cu rezonanţe imediate în Statele Unite şi ţările nordice. În fapt, eugenismul încerca să sistematizeze o serie de măsuri şi direcţii de acţiune astfel încât să poată fi articulată o politică publică de dezvoltare sănătoasă şi de evoluţie a rasei umane, văzută însă în diversitatea sa etnică şi naţională. De aceea, aproape imediat, politicile eugeniste, care astăzi ar avea de-a face cu igiena şi sănătatea publică, iar academic cu studiul geneticii, au căpătat accente diferite în funcţie de diferenţele etnice. Deşi, ştim astăzi, rasa umană e, în ciuda diversităţii antropologice, una singură (la fel cum, să zicem, maimuţele sunt o singură rasă, chiar dacă avem tipuri diferite de primate!), acest lucru nu era atât de evident la finele secolului al XIX-lea când se dezvoltă atât teoriile rasiale, cât şi măsurile directe pe care guvernele vor să le ia pentru îmbunătăţirea propriei „rase”, din punct de vedere social şi biologic, după cum spuneam. Acest context face ca în Ungaria (care, după 1867, îşi făcea propria politică internă nemaidepinzând de Viena), strategia de maghiarizare şi interesul pentru dezvoltarea naţiunii maghiare să fie asumat din perspectiva teoriilor eugeniste. Marius Turda face o detaliată analiză a receptării ideilor şi teoriilor despre rasă în mediul academic, ştiinţific şi politic maghiar, precum şi a strategiilor politice de modernizare şi afirmare a maghiarităţii, concept care atunci avea o puternică conotaţie biologică. De aceea, teoriile eugeniste se discută intens în mediile intelectuale ungureşti şi tot astfel se explică interesul politic al partidelor maghiare de a continua măsurile de afirmare a superiorităţii rasiale a naţiunii faţă de alte popoare care le-au fost subordonate şi care, în urma Tratatului de la Trianon, s-au emancipat construindu-şi identităţi proprii. Cartea aceasta - care este urmată de o altă cercetare a politicilor rasiale ale guvernului maghiar în perioada interbelică (politici care hrăneau revizionismul revanşard inevitabil şi care explică adeziunea la maşinăria de război nazistă, şi ea nutrită de rasism aplicat) - construieşte un excelent fundal pentru înţelegerea mai nuanţată a discursului contelui Apponyi de la Paris. Ea merită citită, nu atât în cheie naţionalistă (deşi luminează rapid mobilurile stigmatizării naţionalismului „patriarhal” în raport cu pretinsa egalitate multiculturală a imperiilor, strategie agresivă astăzi a militanţilor nostalgici după aroganţa imperială trecută a ruşilor, maghiarilor, francezilor sau austriecilor faţă de foştii supuşi), cât epistemologică. E o dezbatere care trebuie purtată echilibrat, critic şi contextual şi care ar fi bine să evite capcanele agresive ale zeloşilor administratori contemporani ai suferinţei altora. După ştiinţa mea, cărţile lui Marius Turda sunt un bun antidot pentru molima zilelor noastre numită „corectitudine politică” ale cărui fundamente radicale de acţiune nu diferă prea tare de rasismul aplicat.

Cât despre revirimentul acestor politici publice de rafinare a unei naţiuni superioare, sportivă, sănătoasă şi pură (adică neîntinată de imigranţi!) în regimul autocrat al unui politician de succes, format la Oxford pe banii lui Soros, altă dată!

1 Marius Turda - „Războiul sfânt” al rasei: Eugenia şi protecţia naţiunii în Ungaria, 1900-1919. Pref. de Zsuzsa Bokor; trad. de Răzvan Pârâianu şi Attila Varga; Cluj-Napoca: Editura Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Editura Şcoala ardeleană, 2020

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Rivalităţi globale (II)

Lucian DÎRDALA

Rivalităţi globale (II)

Este mult mai greu să articulezi, astăzi, o doctrină a îngrădirii, când ţintele ei sunt regimuri cu care nu demult Occidentul stătea - iar în anumite domenii, încă mai stă - la aceeaşi masă, tratându-le drept actori legitimi.

opinii

Provincialismul trufaş al capitalei

Florin CÎNTIC

Provincialismul trufaş al capitalei

Într-una dintre postările sale educative de pe FB, Dan Alexe sublinia că toţi avem accent şi că cel valah, „dă Bucureshti”, e unul dintre cele mai caraghioase, graiul obişnuit al respectivilor aborigeni fiind şi plin de greşeli de acord. Căci a fi provincial nu e o chestiune de plasare geografică, ci de educaţie, nu?

Caua şi politicaua

Radu PĂRPĂUȚĂ

Caua şi politicaua

Jivină fantastică caua/ e rudă cu bau-baua/ şi politicaua:/ sperie copiii: ai!/ fac pipi în pat: vai!/ Şi vrabia-i pui,/ dar dracul ştie de când îi,/ zice o zicală/ naţională./ 

Valori, performanţe, creativitate (I): Alexandra Dăriescu

Alex VASILIU

Valori, performanţe, creativitate (I): Alexandra Dăriescu

Siguranţă, sensibilitate, putere de adaptare, vecinătate netulburată a maturităţii. Sunt impresiile stabile de care am avut parte la primele audiţii ale pianistei Alexandra Dăriescu.

pulspulspuls

Sângele de frate - Care-i treaba cu Muraru şi murăturile lui despre rotaţie?

Sângele de frate - Care-i treaba cu Muraru şi murăturile lui despre rotaţie?

Multă lume ne-a tot întrebat în ultimele zile cum se face de declaraţiile liderului liberal de la Iaşi, dipotatul Muraru, legate de rotaţia premierilor între PSD şi PNL, au fost aşa de preluate şi mediatizate de tătă presa naţională, asta în timp ce până atunci dipotatul şi-n limbă dacă stătea nu relata nimeni nimicuţa despre el. 

Caricatura zilei

Ambulanța

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.