Cum decurg alegerile la UAIC pentru alegerea rectorului. La ora 14, s-a votat în proporție de 60,1% - UPDATE
UPDATE (22:52): Tudorel Toader: “La final de mandat de Rector al UAIC! Stimati colegi, Sunt on (...)
citeste totmarti, 19.03.2024
Astăzi, 29 iunie, la ora 14.30, la Ateneul Naţional din Tătăraşi, Marius Turda, istoric şi universitar de clasă internaţională, profesor la Universitatea Oxford Brooks, lansează ediţia românească a unei cărţi esenţiale pentru înţelegerea ideilor şi politicilor consacrate rasei şi eugenismului în Ungaria secolulului XX. Evenimentul cuprinde şi vernisajul unei expoziţii itinerante, care va rămâne o lună pe simezele Ateneului, şi care merită şi ea a fi urmărită.
Pe 16 ianuarie 1920, la Congresul de Pace de la Paris care stabilea noua configuraţie a Europei după Primul Război Mondial, şeful delegaţiei maghiare a ţinut în faţa reprezentanţilor Consiliului Suprem un discurs istoric. Elegant, cu nimic mai prejos decât John D. Rockefeller III însuşi la o premieră la Metropolitan, Albert György Gyula Mária Apponyi, conte de Nagy-Apponyi, şi-a snobat asistenţa vorbind pe rând în limbile marilor puteri care prezidau şedinţa: engleză, franceză şi italiană. Respingând senioral planul de pace prin care Ungaria învinsă era obligată să renunţe la două treimi din teritoriu (întâmplător, o bună parte a moşiilor contelui fiind pe teritoriul viitoarei Cehoslovacii şi a României), distinsul politician, putred de bogat, a atenţionat Marile Puteri că acest aranjament postbelic, fundat pe principiul autodeterminării naţionale, va avea drept consecinţă „the transference of national hegemony to races of inferior culture”. Bine crescut, contele subliniază imediat că nu este în intenţia sa să ofenseze pe cineva, dar, faptele o arată, naţiunea maghiară este evident superioară celorlalte naţiuni conlocuitoare (bunăoară, spune el peremptoriu, „80 la sută dintre maghiari sunt alfabetizaţi spre deosebire de cei 33 la sută români care ştiu carte”). Dacă la tema alfabetizării cunoscătorii vor face imediat trimitere la legea maghiarizării forţate pe care contele, ministru al educaţiei în timpul aranjamentului politic dualist, austro-ungar, de după 1867, a promulgat-o în 1907, lege care a rămas drept un model sinistru de deznaţionalizare şi persecuţie a minorităţilor naţionale, tema rasială necesită o discuţie mai aprofundată decât reacţia polemică, firească în contemporaneitate. Căci, la vremea aceea, perspectiva rasial-antropologică şi politicile eugeniste, prin care statul luase în serios construcţia unei naţiuni puternice şi sănătoase, superioară, graţie descoperirilor ştiinţifice ale vremii, nu era ceva neobişnuit. Dimpotrivă, părea atunci un vârf al cercetărilor ştiinţifice şi o cale modernă, spectaculoasă, de urmat. Biopolitica părea seducătoare, iar viziunea biologic-intervenţionistă a guvernului nu ajunsese încă un stigmat de neşters aşa cum s-a întâmplat după monstruosul experiment politico-rasial nazist. Iar pentru a înţelege fundamentele intelectuale ale gândirii contelui Apponyi (şi a unei întregi pleiade de gânditori şi politicieni ai vremii) e obligatoriu recursul la cercetările fundamentale asupra subiectului ale profesorului Marius Turda. Cu o activitate academică prodigioasă în acest câmp de cercetare (doctorat, cărţi de referinţă mondială, editor al Cultural History of Race în 6 volume, consultant pentru documentarul BBC sau curator de expoziţii internaţionale), el a dat consistenţă reflecţiei serioase asupra acestui subiect lăsat oarecum în penumbră şi ocultat după ororile celui de-Al Treilea Reich.
Ungaria a fost, în prima jumătate a secolului XX, una dintre ţările extrem de interesate de implementarea politicilor eugeniste şi a sprijinit larga difuzare a acestor idei care, nu de puţine ori, au atras după sine şi efecte legislative sau guvernamentale. De influenţa acestor idei şi de principalii gânditori şi politicieni maghiari care au activat în acest domeniu la începutul secolului XX se ocupă Marius Turda în Eugenics and Nation in Early 20th Century Hungary, carte apărută în Marea Britanie în 2014 şi a cărei ediţie românească1 este lansată la Iaşi, la Ateneu, miercuri seara.
Desigur că pentru cititorul obişnuit termenul „eugenie” nu pare să însemne mare lucru cu atât mai mult cu cât el este azi şi desuet şi, cum spuneam, încărcat de o mulţime de sensuri negative. În fapt, a doua jumătate a secolului al XIX-lea a adus după sine o autonomizare a discursului ştiinţific, şi o diversificare a orizontului său de aplicare. De la fizică, ştiinţa a trecut şi spre biologie şi, inevitabil, a contaminat şi domeniile legate de societate şi om, adică ceea ce vor deveni ulterior ştiinţele sociale. A fost un proces în care psihologia şi antropologia s-au dezvoltat întâi experimental şi empiric plecând de la biologie. Darwinismul care a fost o teorie ce a scandalizat intelectualitatea conservatoare a timpului a determinat creşterea interesului pentru explicaţiile raţionale, materialiste, fie ele rudimentare, în conflict cu spiritualismul idealist care dominase scena filosofiei la finele secolului al XVIII-lea, devenind astfel o teorie interesantă şi la modă. Pe acest fundament au crescut dezbaterile despre rasă şi viziunile tot mai moderne atunci despre ce ar trebui făcut pentru a „îmbunătăţi” cadrul fizic şi mental/cultural al oamenilor din fiecare ţară (perspectivă care se nutrea din inevitabilele diferenţe între oameni care au generat, plauzibil, ierarhii posibile). În acest context s-a cristalizat viziunea eugenistă care a fost, de la bun început, o încercare de „îmbunătăţire socială şi biologică” a rasei umane. Ca teorie a fost îmbrăţişată în spaţiul englez şi german, cu rezonanţe imediate în Statele Unite şi ţările nordice. În fapt, eugenismul încerca să sistematizeze o serie de măsuri şi direcţii de acţiune astfel încât să poată fi articulată o politică publică de dezvoltare sănătoasă şi de evoluţie a rasei umane, văzută însă în diversitatea sa etnică şi naţională. De aceea, aproape imediat, politicile eugeniste, care astăzi ar avea de-a face cu igiena şi sănătatea publică, iar academic cu studiul geneticii, au căpătat accente diferite în funcţie de diferenţele etnice. Deşi, ştim astăzi, rasa umană e, în ciuda diversităţii antropologice, una singură (la fel cum, să zicem, maimuţele sunt o singură rasă, chiar dacă avem tipuri diferite de primate!), acest lucru nu era atât de evident la finele secolului al XIX-lea când se dezvoltă atât teoriile rasiale, cât şi măsurile directe pe care guvernele vor să le ia pentru îmbunătăţirea propriei „rase”, din punct de vedere social şi biologic, după cum spuneam. Acest context face ca în Ungaria (care, după 1867, îşi făcea propria politică internă nemaidepinzând de Viena), strategia de maghiarizare şi interesul pentru dezvoltarea naţiunii maghiare să fie asumat din perspectiva teoriilor eugeniste. Marius Turda face o detaliată analiză a receptării ideilor şi teoriilor despre rasă în mediul academic, ştiinţific şi politic maghiar, precum şi a strategiilor politice de modernizare şi afirmare a maghiarităţii, concept care atunci avea o puternică conotaţie biologică. De aceea, teoriile eugeniste se discută intens în mediile intelectuale ungureşti şi tot astfel se explică interesul politic al partidelor maghiare de a continua măsurile de afirmare a superiorităţii rasiale a naţiunii faţă de alte popoare care le-au fost subordonate şi care, în urma Tratatului de la Trianon, s-au emancipat construindu-şi identităţi proprii. Cartea aceasta - care este urmată de o altă cercetare a politicilor rasiale ale guvernului maghiar în perioada interbelică (politici care hrăneau revizionismul revanşard inevitabil şi care explică adeziunea la maşinăria de război nazistă, şi ea nutrită de rasism aplicat) - construieşte un excelent fundal pentru înţelegerea mai nuanţată a discursului contelui Apponyi de la Paris. Ea merită citită, nu atât în cheie naţionalistă (deşi luminează rapid mobilurile stigmatizării naţionalismului „patriarhal” în raport cu pretinsa egalitate multiculturală a imperiilor, strategie agresivă astăzi a militanţilor nostalgici după aroganţa imperială trecută a ruşilor, maghiarilor, francezilor sau austriecilor faţă de foştii supuşi), cât epistemologică. E o dezbatere care trebuie purtată echilibrat, critic şi contextual şi care ar fi bine să evite capcanele agresive ale zeloşilor administratori contemporani ai suferinţei altora. După ştiinţa mea, cărţile lui Marius Turda sunt un bun antidot pentru molima zilelor noastre numită „corectitudine politică” ale cărui fundamente radicale de acţiune nu diferă prea tare de rasismul aplicat.
Cât despre revirimentul acestor politici publice de rafinare a unei naţiuni superioare, sportivă, sănătoasă şi pură (adică neîntinată de imigranţi!) în regimul autocrat al unui politician de succes, format la Oxford pe banii lui Soros, altă dată!
1 Marius Turda - „Războiul sfânt” al rasei: Eugenia şi protecţia naţiunii în Ungaria, 1900-1919. Pref. de Zsuzsa Bokor; trad. de Răzvan Pârâianu şi Attila Varga; Cluj-Napoca: Editura Academia Română. Centrul de Studii Transilvane, Editura Şcoala ardeleană, 2020
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Roşia Montană: aspecte mai puţin înţelese şi complexul resurselor
Tradiţie veche la partidoiul ieşean: cum l-au împins pe scări la vale Bogdăneii taman pe Măricel?
Alegeri la „Al. I. Cuza”: Prof. Codrin Liviu Cuţitaru - NU VĂ FIE FRICĂ, TUDORICĂ PICĂ!
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |