„Securiti”
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

„Securiti”

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Bogaţii sunt nişte oameni terifiaţi de lume, înspăimântaţi de accidente, de boli, de moarte, de imprevizibil, necunoscut. Lor nu trebuie să li se întâmple nimic atâta timp cât au banii necesari pentru a-şi construi protecţie şi a reduce la minimum posibilitatea ca un rău să li se întâmple. Nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării, totul trebuie asigurat, prevăzut. Cu cât eşti mai bogat, cu atât riscul este eliminat, de orice fel ar fi el. La fel şi libertatea…

Am reuşit să prind câteva momente din interviul ajuns deja celebru acordat lui Oprah de către cuplul princiar retras pe terenuri postcoloniale americane, Ducele de Sussex (Prinţul Harry al Marii Britanii, alias Henry Charles Albert David pe numele de buletin - ca la toţi princiarii, nu are nume de familie) şi Ducesa de Sussex (alias Rachel Meghan Markle). Ştiu că subiectul e deja fumat, dar eram curios şi mi-a atras atenţia cu unele chestiuni general varabile dezbătute.

În primul rând, ca fapt divers, mi s-a părut hilar să aflu faptul că Prinţul Harry este tocmai al şaselea în ordinea succesiunii la tron. Şi nu oricum, ci în urma tuturor copiilor fratelui său mai mare, William, adică 2 băieţi şi o fată, cel mai mic fiind de numai 3 ani, cel mai mare de 8 ani. El trebuie să aştepte până ce ultimul mucos al lui frate’su dă ortul popii sau renunţă la tron pentru a ajunge rege. Nu mă miră aşadar faptul că a ales să se rupă de familia regală încuiată în legi şi cutume învechite şi ridicole, unde nu ar fi avut nicio şansă în viitor să treacă de stadiul de duce, şi să se mute „la ţară” cu domniţa lui din popor, care nu are aproape nicio calitate ce ar fi putut fi apreciată în Anglia: nu e nici albă, ci mulatră (tată caucazian, mama negresă), nici virgină (a mai fost căsătorită o dată), nici cuminte, ci dezlegată la gură, ba chiar al dracului, nici studii nu are cine ştie ce, decât o licenţă amărâtă la o universitate americană mediocră. Era de aşteptat ca mult distinsa, educata şi onorata familie regală britanică să-i facă zile fripte tinerei zgâtii americane, de la regină până la servitori, cât a stat la socri în Europa. Decizia celor doi a fost una firească în direcţia firii şi înclinaţiilor lor, amândoi rebeli, independenţi, care au fost mereu împotriva valului (prinţul Harry a avut şi el o tinereţe destul de tumultuoasă, ar fi fost culmea să se liniştească brusc).

Partea neaşteptată însă este că s-au trezit deodată singuri, iar când spun asta mă refer în primul rând nu la lipsa familiei, a anturajului, ci a bodyguarzilor. Aici apare un lucru extrem de interesant. Prinţul Harry se plângea în interviu de faptul că părinţii i-au retras sprijinul nu doar financiar, cât mai ales cel privind securitatea personală. I-au lăsat pradă lumii! Pentru că, doamnelor şi domnilor, a fi prinţ e un lucru mare, toată lumea te ştie, toţi vor să facă poze cu tine, vor să îţi vorbească, să te atingă, să treacă dincolo de limita personală, ba chiar mai mult decât atât, să îţi facă rău. Iar dacă nu sunt nandralăii cu securitatea care să îţi apere spatele, eşti vulnerabil, atât tu, cât şi familia ta. Ăsta e preţul celebrităţii. Iar pentru asta trebuie mulţi bani, extrem de mulţi. Firmele de pază, sistemele de supraveghere, de urmărire, de alarmare costă o grămadă de cocotei pe care trebuie să îi faci continuu, altfel zidurile te părăsesc.

Mi s-a părut o situaţie foarte nefericită aceasta, şi se vedea cumva disperarea, neputinţa în ochii prinţului, recunoaşterea expunerii neaşteptate la imprevizibil. Cu siguranţă nu au anticipat mişcarea aceasta radicală din partea familiei regale, iar traiul în afara „zidurilor” protectoare ale „castelului” a devenit foarte nesigură în special cu un copil mic şi o soţie însărcinată. Nu poţi ieşi nicăieri pe stradă, în oraş fără să fii recunoscut, fără ca hoarde de jurnalişti ori curioşi din toată lumea să nu încerce să smulgă ceva interesant de la tine pentru a hrăni foamea de informare a restului omenirii care aşteaptă cu sufletul la gură, tolănită pe canapea în faţa ecranului, să devoreze exact asta: veşti despre tine, orice veste!

Orice drogat te poate răni, orice beţivan poate veni la tine să îţi ceară bani, mirosind a transpiraţie şi a pişat. Îţi vine să chemi poliţia la fiecare privire mai insistentă, dar poliţia nu e firma ta personală şi nu poţi face asta, ai nevoie de profesionişti plătiţi din buzunarul tău care să dea la o parte cu braţe vânjoase mârlanii, ţărănoii, nespălaţii, care să aibă ochiul format şi să anticipeze mişcările nedorite ale unor agresori. E groaznic să trăieşti într-o teamă permanentă că ţi se poate întâmpla ceva oribil ţie sau familiei tale în orice moment, din simplul fapt că eşti celebru sau bogat, ori să gândeşti că cineva poate avea ceva cu tine dintr-un milion de motive numai de el ştiute.

Nu m-ar mira ca acceptarea interviului să fi fost făcută tot pentru bani fiindcă acele zeci de minute au fost plătite greu tare, sunt convins. Cu banii aceia familia fără nume de familie a fost protejată cel puţin trei ani de gloatele lacome de senzaţii tari.

Dacă te uiţi la casele marilor bogătaşi de la noi din România, ai să vezi că aproape toţi au ziduri groase, garduri trainice, sisteme de supraveghere performante şi chiar paznici la poartă care monitorizează permanent zona. Niciunul nu e atât de inconştient, încât să nu-şi ia măsurile necesare pentru asigurarea unui trai cât mai liniştit în mijlocul milioanelor de lei pe care stau şi pe care îi reprezintă. Aproape tot ce au trebuie să îndeplinească în primul rând condiţia securităţii, de la casă, la maşină, motocicletă, bicicletă, trotinetă, role, telefon, ac de cusut. N-o să-şi ia nimeni o maşină care să nu aibă perne de aer peste tot şi să nu prezinte garanţia că într-o ciocnire cu altă maşină va rămâne cel mai puţin afectată de impact. Cât mai mare, cât mai solidă, cât mai sigură.

Bogaţii sunt nişte oameni terifiaţi de lume, înspăimântaţi de accidente, de boli, de moarte, de imprevizibil, necunoscut. Lor nu trebuie să li se întâmple nimic atâta timp cât au banii necesari pentru a-şi construi protecţie şi a reduce la minimum posibilitatea ca un rău să li se întâmple. Nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării, totul trebuie asigurat, prevăzut. Cu cât eşti mai bogat, cu atât riscul este eliminat, de orice fel ar fi el. La fel şi libertatea… Foarte puţini oameni bogaţi/faimoşi îşi permit luxul de a fi la fel de liberi ca un om obişnuit. Nu pentru că nu pot, ci pentru că nu îşi permit. Da, am zis bine, un om bogat nu îşi permite să fie liber, ar risca prea mult. O alegere aleatorie, întâmplătoare a oricărui lucru important este exclusă din orice judecată.

Iată de ce Henry Charles Albert David, care s-a hotărât să rupă legătura cu spaţiul protector al familiei sale regale, se află acum, ca proaspăt tată şi cap de familie, om matur cu responsabilităţi, nu holtei care o ţinea numai în petreceri, în postura regelui gol… 

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Italia sau Finlanda?

Nicolae GRECU

Italia sau Finlanda?

Ce cale se va alege pentru naţionala României în urma Euro2020?

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (2)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (2)

Autorul serialului rememorează în continuare cu emoţie şi descrie amănunţit primele lecţii de pe parcursul iniţierii sale în umila sectă a pescuitorilor cu undiţa de la Dunăre.

Îndemnuri de la Maica Siluana

pr. Constantin STURZU

Îndemnuri de la Maica Siluana

Tot cu gândul la Maica Siluana (1944-2021). Şi la ceea ce ne-a învăţat. Nu atât din cărţi, cât din cele trăite, experiate. Deschid un volum al său care-mi este foarte aproape de inimă: "Uimiri, rostiri, pecetluiri". Cuprinde o sută de "capete de învăţătură", de folos celui ce caută ieşirea din starea de păcat şi intrarea în bucuria lui Dumnezeu. Împărtăşesc cu voi câteva sclipiri din îndemnurile şi încredinţările sale.

Perspectivă inversă

arh. Ionel OANCEA

Perspectivă inversă

O dată cu realizarea primului plan urbanistic general al Iaşului în anii 1996-1998, managerul de atunci al proiectului a propus informatizarea regulamentelor de urbanism aferente zonelor funcţionale şi situaţiei juridice ale terenurilor astfel încât acestea să poată fi extrase automat la întocmirea certificatelor de urbanism. 

pulspulspuls

Ce are firma de lactate a soacrei cu relaţiile de biznis ale lui dom’ premare? Ehe: are, şi încă foarte multe...

Ce are firma de lactate a soacrei cu relaţiile de biznis ale lui dom’ premare? Ehe: are, şi încă foarte multe...

Dacă tot auzim că unii cetitori se plictisesc în casă de la atâta ploaie pe afară, am zic că numai bine pe azi să vă servim la lectură ceva fain, uşurel, fără colesterol şi, evident, cu multă coenzima Q10, ca să meargă şi chircit la birou, dar şi lăfăit în fotoliu. 

Caricatura zilei

Asta zebră!

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.