A.C., din Iaşi: ”Aş dori să mă ajutaţi cu un sfat de la un specialist: dacă cineva are anticorpi pentru hepatita C trebuie să facă şi viremia şi puncţia hepatică pentru a şti dacă are boala? Poate avea anticorpi şi să nu fie bolnav? Puncţia hepatică este periculoasă? Vă mulţumesc”.

Dr. Carmen Manciuc, Spitalul de Boli Infecţioase “Sf. Parascheva” Iaşi: ”Particularitatea hepatitei C este faptul că în faza acută trece aproape neobservată. Bolnavul poate trăi mult timp într-o stare de bine relativ, fără să ştie că este infectat cu hepatita C.

Acest virus se transmite prin instrumente chirurgicale, care nu sunt complet sterile, sau prin transfuzii de sânge. Oricât de bine ar fi controlat sângele, există o marjă minimă de nesiguranţă şi uneori unităţi de sânge pot scăpa, ele fiind contaminate de virusul hepatitei C. După administrarea de sânge, după un interval optim de timp, dacă se dezvoltă un icter sau o hepatită acută virală obiectivată prin creşterea transaminazelor, suntem în măsură de a pune în legătură cele două evenimente. Altfel, hepatita C este cel mai adesea descoperită întâmplător. Asta dacă medicul are intuiţia de a face diagnosticul diferenţial al unui sindrom astenic sau al unor tulburări digestive minore cu o hepatită cronică cu virus C.

Pentru că boala are o evoluţie clinică ondulată: există perioade de remisiune mari- perioade lungi în care pacientul are o stare generală relativă de bine, perioadă în care probele hepatice sunt normale; abia în perioadele de pusee, de reactivitate a bolii poate exista o creştere a transaminazelor. Dar şi atunci această creştere nu este foarte mare: de trei, patru sau maximum cinci ori valoarea normală. Însă, mare atenţie: în cazul în care se întâlnesc valori mari ale transaminazelor la care se adaugă astenia anormală (stare de oboseală şi apatie fără o cauză evidentă), atunci un medic avizat se poate gândi la posibilitatea existenţei infecţiei cu virusul hepatitei C. 

Un medic avizat, care lucrează frecvent cu astfel de bolnavi, se poate gândi să dozeze anticorpii de tip IGG, anticorpii totali pentru virusul hepatitei C. Dacă aceştia sunt prezenţi, asta înseamnă că pacientul în decursul existenţei sale a venit în contact cu virusul hepatitei C, dar nu înseamnă neapărat că are şi boala.

Pentru a se stabili dacă bolnavul are sau nu virusul hepatitei C trebuie făcută viremia. Dacă au fost depistaţi aceşti anticorpi, urmează cel de-al doliea pas, efectuarea viremiei pentru a se constata dacă pacientul s-a “debarasat” de virus. Dacă viremia este detectabilă - este peste 600 - minima detectabilă pentru laboratorul nostru, recunoscută de casa de sănătate - atunci pacientul este eligibil pentru a intra în Programul Naţional de Tratatament pentru că are virusul hepatitei C, care duce în timp la distrugerea celulei hepatice şi la apariţia hepatitei cronice. Imediat ce a fost depistată viremia, trebuie efectuată şi puncţia hepatică. Foarte mulţi pacienţi se tem de această investigaţie şi întreabă dacă e absolut necesar să o facă. Vreau să subliniez importanţa acesteia.

Puncţia hepatică trebuie făcută obligatoriu pentru a afla exact cât de afectată este celula hepatică şi cât rău a făcut virusul. În plus, puncţia hepatică nu este nici periculoasă şi nici dureroasă. Sunt studii în străinătate care urmăresc pacientul prin puncţii hepatice repetate. Nu este nici un pericol: puncţia se face sub anestezie, este mai simplă decât o extracţie dentară: nu doare, iar pacientul nu rămâne cu sechele şi ajută şi foarte mult în stabilirea gradului de afectare a celulei hepatice. Viremia, puncţia hepatică şi alte analize cum ar fi transaminazele, hemoleucograma etc - permit urmărirea pacientului pe o perioadă de două-trei luni. Astfel se poate face o evaluare corectă a stării bolnavului”.