anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

„Ultima strofă”

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

Dedic acest articol prietenilor Marius Cristian şi Ovidiu Nimigean. Îşi vor da ei lesne seama de ce...

Cât am stat la ţară şi la ce vreme a fost (două săptămâni jumate din trei jumate, ploioasă), ai fi zis că am avut timp berechet să citesc nu o carte, ci trei, patru, cinci. Dar n-am citit decât romanul Die letzte Strophe semnat de Christine Brückner (1921-1996), ediţia de buzunar din chiar anul morţii autoarei, ceea ce pare oarecum o ironie a vieţii: publicat prima dată în 1989, romanul „Ultima strofă” este reeditat în 1996, iar în decembrie acelaşi an, autoarea trece la cele veşnice...

Brückner a fost o autoare prodigioasă, publicând 17 romane, 3 culegeri de povestiri, 9 cărţi pentru copii şi tineri, editând 4 antologii şi semnând 13 cărţi de eseuri, de memorialistică ori de călătorie!

A fost, pe scurt, o autoare de succes. Nu ştiu să fi livrat vreo „capodoperă”, dar în mod cert a fost o scriitoare profesionistă în cel mai bun sens al cuvântului. Romanul „Ultima strofă”, penultimul, oferă cititorilor un soi de utopie în miniatură: o văduvă înstărită, al cărei soţ a fost un specialist în fizică atomică (contribuind la construcţia de centrale nucleare), rămâne singură cu o vilă mare înconjurată de un domeniu de câteva sute de ari. Cunoscând un profesor de urbanism şi autor de cărţi în chestiune, acesta-i sugerează ideea de-a transforma domeniul într-o rezidenţă pentru seniori aleşi pe sprânceană, prin construirea unui ansamblu de case-locuinţe, unde urmează a-şi petrece „ultima strofă” a vieţii respectând cam toate principiile noi apărute-n anii 1980: economisirea de curent, reciclarea a tot ce se poate recicla etc. etc. Recunosc, nu e cel mai convingător roman al ei (am citit încă vreo trei), dar, cum ziceam, cartea nu te lasă cu „mâinile” goale. După ce o închizi, rămâi cu ceva: de la câteva fraze aforistic-memorabile până la descoperirea prin ricoşeu a unei plante ce trece drept buruiană de neînfrânt! Iată, deci, cu ce am rămas eu:

Posed din toate prea mult, dar mă aleg cu prea puţin din ele.” (Hannah Pertes, văduva şi personajul principal)

Un foc mic se stinge, dacă sufli-n el, dar unul este aţâţat.” (Dr. Britten, profesorul)

Fiecare om este un capitol în sine.” (Hannah Pertes)

În mecanică există o aşa-zisă regulă de aur, de care vă amintiţi, poate, din vremea şcolii: ceea ce economiseşti în materie de forţă, trebuie să adaugi în materie de deplasare. O astfel de regulă există şi în relaţiile umane: ceea ce câştigi în materie de libertate, pierzi în materie de siguranţă. Regulă funcţionează şi invers: ceea ce pierzi în materie de libertate, câştigi în siguranţă.” (Dr. Britten)

De obicei vor să-mparte doar cei care n-au nimic.” (est-germanul Ludi Siminski, despre proiectul văduvei)

Uneori, o carte poate înlocui un om adevărat, mai ales însă pe unul fals.” (Jelena König, evreica ce-a copilărit în Germania şi care se-ntoarce la bătrâneţe din Israel în ţara din care a trebuit să fugă)

Este necercetat până acum de ce doar omul inteligent se-mbolnăveşte de gută.” (Schmidt-Wächter, gerontolog)

Palladius, în cartea sa despre călugării egipteni, spune că «ar fi mai bine să bei cu măsură vin, decât cu trufie apă».” („Predicatorul”)

În fine, am dat în roman şi peste numele german al unei plante considerată de fermierul trimis la pensie şi cooptat pentru „mica utopie” drept calvarul oricărui grădinar sau ţăran: der Giersch. Încă din descrierea ei, parcă aveam imaginea. Când am verificat pe net: apăi, da, frate, e plină curtea şi grădina de... Aegopodium podagraria, pe numele ei latin, din familia Umbelliferae (înrudită cu… morcovul) care creşte, cum îi zice şi numele de familie, în locurile umbrite. Piciorul caprei, deci. Care picior al caprei, ce să vezi, e bun de la frunzele tinere până la flori şi seminţe pentru salate, ceaiuri, pe post de condiment etc. etc. Şi, ca să se lege de chestiunea gutei mai sus amintită, ce să vezi: planta asta perenă e ştiută drept leac încă din evul mediu, fiind utilizată pentru „probleme vasculare cardiace, gută, reumatism şi sciatică”, guta reprezentând „zona principală de vindecare a plantei” (lucru indicat chiar şi de denumirea latină podagraria), cum am aflat pe artavietiisanatoase.wordpress.com

Interesantă chestie, nu? Să afli, fie şi prin ricoşeu, dintr-un roman, cum se numeşte buruiana din curte sau grădină ce te înnebuneşte. Bonus: că dânsa, săraca, e tare bună pe deasupra pentru tare multe lucruri!

P.S. Apropo de proză

Săptămâna trecută, revista Spiegelungen, editată de IKGS (Institutul pentru Cultură şi Istorie Germană a Europei de Sud-Est) din cadrul Universităţii Ludwig Maximilian din München, a anunţat câştigătorii celor trei premii (limba germană, ucraineană şi română) pentru proză minimală (maxim 3000 de semne) pe anul 2020. Anul acesta împlinindu-se 100 de ani de la naşterea şi 50 de ani de la moartea marelui poet de limbă germană Paul Celan, premiul a fost denumit „Microlite: dincolo de Celan”.

Ei bine, la secţiunea română, din cele 79 de texte româneşti „anonimizate” (juriul, compus din scriitoarea Marta Petreu, traducătorul Georg Aescht şi criticul Doris Mironescu, nu cunoştea, deci, autorii), câştigătoare a fost declarată proza scurtă „Noua zi” a poetei şi prozatoarei ieşene Mariana Codruţ. Felicitări!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Trei sferturi de secol în era nucleară

Lucian DÎRDALA

Trei sferturi de secol în era nucleară

În spatele imaginilor cu cel mai mare impact la public - şi care ţin de războiul convenţional - se află realitatea unei cursei nucleare care, nemaifiind una „în doi”, este nouă şi periculoasă.

Filmuletul zilei

opinii

Gândirea liberă, limpede şi reacţionară

Florin CÎNTIC

Gândirea liberă, limpede şi reacţionară

Cum trăim timpuri apăsătoare în care comandourile ideologice ale stângii impun, asemenea fasciştilor anilor 30, violenţă şi castrare pentru libertatea de expresie, e reconfortant să regăseşti, măcare insular, câte o voce critică şi nealiniată.

Suflete în ceaţă

Radu PĂRPĂUȚĂ

Suflete în ceaţă

Generaţia COVID

Ioan MILICĂ

Generaţia COVID

Cum se va numi generaţia de cobai supuşi unui simulacru educativ de amploare planetară? Cum se va numi generaţia ale cărei rădăcini în universul şcolar sunt retezate tot mai iute pe măsură ce timpul de izolare creşte? Cum se va numi generaţia de absolvenţi care vor căpăta diplome fără să fi ştiut vreodată ce miros are un manual abia ieşit de sub tipar sau fără să fi văzut cum arată un educator, un învăţător sau un profesor în carne şi oase?

pulspulspuls

Un penthouse de 300.000 de coco, scos la vânzare cu viteză. Hopaa!?

Un penthouse de 300.000 de coco, scos la vânzare cu viteză. Hopaa!?

Apropo de arestările anului, ne spune amicul Archibald Tănase că, în ultima vreme, printre băieţii cu bani din târg se bârfeşte că un ditamai penthouse-oiul din Copou pe care l-a ridicat pe bloc un personagiu aflat la ţuhaus ar fi de fapt donaţie ultrasecretă către un personagiu public foarte vilofil, stimaţi telespectatori. 

Caricatura zilei

Muzică inspirațională

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.