„Un Domn Goe înconjurat de mamiţici; Miţe, Didine şi tot felul de Mangafale“
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Interviu în exclusivitate cu Gigi Căciulescu, coregraful de talie internaţională care l-a scos pe Caragiale la dans

„Un Domn Goe înconjurat de mamiţici; Miţe, Didine şi tot felul de Mangafale“

GALERIE
GigiCaciuleanu sursa metropole.rennes.fr
  • GigiCaciuleanu sursa metropole.rennes.fr
- +

Spectatorii ieşeni sunt aşteptaţi, pe 17 iunie, la Casa de Cultură a Studenţilor, unde va avea loc spectacolul de teatru coregrafic „D’ale noastre“, în cadrul Festivalului Internaţional al Educaţiei (FIE). Despre cum îl poţi trimite pe Caragiale către public, prin dans, într-un interviu acordat în exclusivitate de renumitul regizor şi coregraf Gigi Căciuleanu.

- Ce vă leagă de Iaşi? Aţi mai vizitat oraşul?
- Iaşi este, în primul rând, un oraş legat de familialele mele origini moldoveneşti. Este şi oraşul de baştină al partenerei mele Ruxandra Racovitză. Casa familiei sale este celebra Casă Racovitză, unde se află azi Centrul Cultural Francez. În plus, îmi amintesc şi de un foarte frumos Festival de Dans în juriul căruia fusesem invitat acum câţiva ani şi unde am cunoscut şi apreciat artişti minunaţi.

- Criticii de teatru au primit foarte bine spectacolul „D’ale noastre“, cronicile fiind extrem de elogioase după premieră. De ce ar trebui să vină oamenii la acest spectacol, care sunt punctele lui tari?
- I-aş invita pe spectatori să vină pentru a-l vedea pe Caragiale tradus din limba română într-un limbaj universal: cel al dansului, artă atât a mişcării, cât şi a gestului. Eu nefiind (şi nevoind cu nici un preţ a fi) critic, nu pot decât să vă spun că cei doi poli opuşi ai spectacolului „D’ale noastre“, care însă, ca şi într-un câmp magnetic, se completează, sunt constituiţi, pentru mine, de către cele două „personaje-culme“ ale lumii caragialeşti : Caţavencu („O scrisoare pierdută“) şi Ion („Năpasta“). De altfel, în spectacolul meu, am vrut ca aceste două personaje să evolueze în nişte geometrii diametral opuse: Caţavencu - ipocritul prin excelenţă, cocoţat sus, la o tribună reprezentată printr-un panou convex; pe când Ion - jertfă nevinovată, prăvălit jos, în concavitatea aceloraşi panouri inversate şi care nu numai că îl ţin prizonier ca într-un puţ de ocnă, ci îi şi oglindesc imaginea, multiplicând-o. Între aceşti doi poli evoluează, într-un „lanţ al slăbiciunilor“, o galerie întreagă de personaje caragialeşti: un universal copil răzgâiat, prezent aproape în orice familie de pe lume, un Domn Goe înconjurat de „mamiţici“ posesive; Tipăteşti şi Joiţici; Miţe, Didine şi tot felul de Nae Girimea; Mangafale; Mitici; Crăcănei şi Pomponi, având în centru un personaj care mi se pare din cele mai frumoase şi înduioşătoare din toate comediile sale: Cetăţeanul Turmentat cu chinuitoarea întrebare care îl macină pe dinăuntru: „Eu pentru cine votez?“. Asta poate pentru că acesta ne reprezintă pe fiecare dintre noi, cetăţeni turmentaţi ai acestei lumi.

- Nu e riscant să faci un spectacol de teatru coregrafic pe un text al lui Caragiale?
- Riscant este să faci orice spectacol. Un creator original riscă totul la fiecare pas. Ca un alpinist. Aşa precum bine spune poetul Machado : Caminante, no hay camino / Se hace camino al andar (Drumeţule, nu există drum / Drumul se face mergând.) De altfel, „D’ale noastre“ nu este un spectacol realizat pe un anume text de Caragiale, ci inspirat din integralitatea textelor sale.

- Ce credeţi că ar gândi Caragiale dacă ar fi, să zicem, spectator?

- Sper din tot sufletul că ar aplauda faptul că am încercat să-i dibuiesc esenţele, nu numai pe cele româneşti, ci şi pe cele, d’ale noastre, omeneşti.

- Este „D’ale noastre“ un spectacol construit doar pentru publicul românesc, sau poate fi gustat şi înţeles şi de cel din străinătate?
- Pe lângă Bucureşti, am dansat „D’ale noastre“ şi în alte capitale europene: la Bruxelles, Sofia, Londra, Paris. Primirea pe care publicul ne-a făcut-o de fiecare dată mi-a confirmat că am reuşit ceea ce mi-am dorit să realizez: un spectacol care să nu se adreseze numai unui public cunoscător al lui Caragiale.

-------

Căciuleanu şi dansActorii

Dansator, coregraf, profesor, poet, director al Baletului Naţional din Chile „El Banch“, Gigi Căciuleanu a absolvit Şcoala Naţională Superioară de Coregrafie din Bucureşti şi a avut un stagiu de perfecţionare la Teatrul Balşoi. A fost solistul baletului Operei Române şi în 1994 a înfiinţat Compania de dans „Gigi Căciuleanu“; de-a lungul carierei sale a fost recompensat cu importante premii la nivel internaţional. Biletele pentru spectacolul de la Iaşi se vând prin Eventim, în magazinele Germanos, Orange, Vodafone, librăriile Humanitas, Cărtureşti, Call Center 1951 şi online www.eventim.ro. De asemenea, biletele sunt disponibile şi la magazinele oficiale FIE amplasate în Iaşi pe bulevardul Şefan cel Mare şi Sfânt, Piaţa Unirii şi Parcul Copou.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Spre 2024

Cătălin ONOFREI

Spre 2024

Spion rus ori doar simplu mercenar român, Ponta s-a activat şi a apăsat deja butonul roşu!

Filmuletul zilei

opinii

Zona de confort

Briscan ZARA

Zona de confort

E o poziţie în care am putea sta la nesfârşit, pe care o căutăm în momentele grele, o regretăm când o pierdem, dar pe care de multe ori o şi urâm pentru că nu ne oferă nimic deosebit. Cu toţii căutăm şi găsim această stare, fără ea e greu de trăit. Pentru că vrem sa ne simţim confortabil, liniştiţi, relaxanţi. Ca orice pe lumea asta însă, foarte rar recunoaştem când suntem într-o asemenea stare şi o apreciem extrem de puţine ori.

Familia românească în lumina datelor statistico-demografice

Ciprian IFTIMOAEI

Familia românească în lumina datelor statistico-demografice

Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) a stabilit ca pe data de 15 mai a fiecărui an să se aniverseze Ziua Internaţională a Familiei pentru a sublinia importanţa pe care comunitatea internaţională o acordă familiilor. La propunerea Institutului Român pentru Drepturile Omului şi a Patriarhiei Române, ziua de 15 mai a devenit zi de sărbătoare a familiei şi în România. Pentru anul 2021, Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a propus ca temă de reflecţie „Familiile şi noile tehnologii”.

Trilogia. Ultimul capitol

Mihai DORIN

Trilogia. Ultimul capitol

Drama universităţilor româneşti în primele decenii ale regimului comunist nu era un subiect lesne de acceptat la începutul anilor ’90 de comunitatea academică. Istoricul Dănuţ Doboş a constatat acest decalaj dintre subiectul istoric şi receptori, preferând, pentru început să se adreseze publicului larg.

pulspulspuls

De ai noştri fug toţi ca dreacul de tămâie

De ai noştri fug toţi ca dreacul de tămâie

Nu ştim dacă aţi observat în ultimele zile cam cât de tare a decăzut Iaşul, odată cu penaliada marilor cârmaci liberali, dar haideţi să vă atragem noi atenţia la un aspect care poate v-a scăpat. 

Caricatura zilei

Descoperire științifică

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.