marti, 19.03.2024
Anul acesta se împlinesc patru decenii de când am început să public în ziare şi reviste culturale. Cu nostalgie, aş pune aici, la început de an, un text introductiv cu valenţe memorialistice pentru a marca o importantă parte a vieţii mele publicistice consacrată eseului şi istoriografiei populare.
În toamna anului 1983, intram în lumea complicată şi fascinantă a jurnalisticii. Refăceam după doi ani, în redacţia revistei de cultură Dialog a universităţii ieşene, atmosfera de entuziasm cărturăresc, de emulaţie literară şi de curiozitate filosofică care ne animase, între 1977 şi 1981, în singura clasă de ştiinţe umaniste din Iaşi, la Liceul „Mihai Eminescu”, alături de foşti colegi de liceu, la invitaţia Monei Antohi (atunci încă Paiu), singura rămasă neatinsă de valul epurărilor făcute la revistă în acel an. Cum marea noastră majoritate eram studenţi la Filologie sau la Filosofie şi Istorie, cu veleităţi literare şi cu o oarecare anvergură a lecturilor, am fost chemaţi să refacem echipa revistei universităţii după ce aceasta fusese dezagregată de Securitate şi de partid în urma anchetelor şi a arestărilor din mai 1983. Deşi, graţie Monei, fusesem prezent la nişte spectaculoase seri Dialog, organizate de Sorin Antohi în barul Casei Studenţilor din Iaşi, habar nu aveam atunci de scandalul cu pricina şi, cu rare excepţii, nu ştiam mai nimic despre celebrii noştri antecesori: Al. Călinescu, Sorin Antohi, Dan Petrescu, Luca Piţu, Liviu Antonesei, Dan Alexe sau George Pruteanu, astfel încât, entuziaşti şi inocenţi am început, sub discreta îndrumare a lui Andrei Hoişie şi Ştefan Afloroaei, o aventură intelectuală formidabilă care, mie unuia, mi-a marcat definitiv destinul jurnalistic şi cărturăresc.
Cum întâmplarea a făcut ca întreaga mea copilărie să se fi petrecut sub semnul tipografiei (părinţii mei fiind absolvenţi de ziaristică, iar tatăl meu conducând, până la prematura lui moarte, cotidienele din Suceava şi Botoşani între 1961 şi 1974) am fost imediat desemnat drept secretar general de redacţie, funcţionând ca atare între 1983 şi 1986 (abia în 1988 interzicându-se această titulatură pentru că, deh, „secretar general” nu putea fi decât Ceauşescu!). În această nobilă calitate, pe lângă fabuloasa experienţă a lucrului cu tipografii şi a uceniciei mele într-ale zeţăriei (aventuri care ar merita un volum de sine stătător!) am avut privilegiul de a avea cheile redacţiei revistei şfosta casă a primarului liberal Georgel Mârzescu, azi sediul administrativ-financiar al universităţiiţ, inutilizabil şi nefuncţional, alcătuit dintr-o sală lungă, umedă şi întunecoasă la parterul clădirii de peste drum de Universitate unde, pe lângă mai multe maşini de scris delabrate, am găsit teancuri de reviste vechi, din care mi-am încropit rapid o colecţie personală (care este azi, aşa cum se cuvine, la Arhivele Naţionale Iaşi). Eseurile şi articolele din acele reviste de colecţie, cu tuşa lor erudită şi ironică, cu viziunea comparatistă şi critică, în răspăr cu stilul oficial şi cu găştile literare, configurând marca stilistică a „Grupului de la Iaşi”, mi-au dezvirginat mintea şi aş plasa oricând ca surse ale modelării mele culturale ulterioare eseul lui Luca Piţu despre Lévi-Strauss citind Fraţii Jderi, cronicile lui Dan Petrescu făcute Cenaclului de Luni sau altor monştri sacri ai literaturii oficiale, studiul lui Sorin Antohi despre Eufrosin Poteca şi începuturile utopismului românesc, „raderea” exemplară (care se intitula, dacă nu mă înşel, chiar „Pieta”) a lui Nichita Stănescu făcută de Dan Alexe, eseurile lui Liviu Antonesei şi Valeriu Gherghel sau delicioasa şi inimitabila „Divină Parodie” a lui George Pruteanu. Sau întâlnirea cu textul şocant pentru stilistica acelor timpuri, inovator şi ucigaş, perfectă descriere a cacofoniei morale, politice şi, da, literare a vremii pe care l-a publicat Dan Petrescu, în nr. 91 din 1982 sub titlul neobişnuit de „Senzaţionala relatare a sorei sinucigaşe Geanina despre care s-a scris şi la ziar”. Ca un clipit complice cu acele vremuri stranii şi irepetabile, ca o reverenţă faţă de întâlnirile şi lecturile mirabile care m-au format ca jurnalist şi scriitor, mi-ar plăcea să preiau pentru acest moment evocator titlul unui articol de-al lui Dan Petrescu, care mi se pare emblematic pentru misiunea unui „diarist” lucid şi critic: „Zile de fior şi râs”, chiar dacă fostul disident ieşean experimentează mai nou o formă extremă de mizantropie, fiind complet retras şi de necontactat, astfel încât trebuie să o fac fără a-i obţine acordul.
Am publicat câteva dintre reacţiile mele scriitoriceşti din acest colţ de pagină într-un volum care se intitula „Jurnal ad-hoc” şi cred că tot ceea ce scriu aici, de aproape 500 de săptămâni e o formă de jurnal, adică de consemnare holgrafică, sintetic-descriptivă şi stăpânit-subiectivă a unor fragmente de istorie trăită sau rememorată, fie că e vorba de evenimente, oameni, cărţi sau stări. Desigur, un fals jurnal pentru că sunt mult prea leneş (pardon, prea comod!) ca să ţin jurnal. Deşi avid de informaţii şi atent la tot ce se întâmplă în jurul meu, detest bârfa şi nu am nicio problemă de ego astfel încât să simt nevoia de a lăsa posterităţii platitudini sau informaţii despre mine, cu toate că, recunosc că apreciez de multe ori, ca istoric, rostul jurnalului în decriptarea unor arome ale trecutului, inaccesibile prezentului. Jurnalul este, totuşi, expresia cea mai vie şi emoţionantă a literaturii subiective şi, în ceea ce mă priveşte, nu mă simt pregătit să evoluez la acest palier nici uman, nici din punct de vedere literar sau istoric. Mai e ceva; jurnalul este, de asemenea, o sursă importantă de informaţii care necesită totuşi o decriptare nuanţată, rafinată şi complexă precum şi o bună cunoaştere a contextului. Păţania lui Mircea Eliade, căruia i s-a montat şi lansat, în 1972, în bizara publicaţie israeliană de limba română „Toladot” (apărută doar în acel număr unic!), un exploziv dosar politic pe baza unor notaţii mai mult sau mai puţin subiective din jurnalul inedit atunci al prietenului Mihail Sebastian, e mai mult decât revelatoare asupra semnificaţiei pe care o frază fulgurantă o poate căpăta, câteodată, în posteritate. Nu întâmplător în literatura istorică de specialitate jurnalul este clasat, pe drept cuvânt, în seria surselor secundare, nu în sensul valoric, ci ca obiectivitate a informaţiei. Ceea ce nu înseamnă, fireşte, că jurnalul nu ar fi de interes pentru istoric, ci doar că el trebuie folosit cu precauţie ca izvor şi ca referinţă ultimă pentru restabilirea adevărului. În ce mă priveşte, nu am scris, deci, în aceste patru decenii, nici un fel de jurnal, ci doar o consemnare mai mult sau mai puţin lucidă şi artistică, după puteri, a unor zile de fior şi râs. And still counting...
Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor
Cuvinte cheie: + revista Dialog, Sorin Antohi, Dan Petrescu, Luca Pitu, Liviu Antonesei, Dan Alexe, George Pruteanu, Zile de fior si ras, Mona Antohi
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Ministrul Mediului: În România, la fabrica Ford, se va produce curând primul autoturism electric
Cârnaţii din topor vor fi protejaţi în UE. Urmează ”Carnea afumată la garniţă din Vâlcea”
Trump incapabil să garanteze plata celor 454 de milioane de dolari pentru fraudă (avocaţi)
Diana Șoșoacă spune că a fost filmată la duș: "Dacă nu-mi dau demisia vor da filmări intime"
Produse din hârtie: Esențiale în igiena și confortul zilnic (P)
Numărul trei din Hamas a fost ucis de o operaţiune israeliană, afirmă SUA
Idei de cadouri pentru cei dragi - Cum să îi surprinzi plăcut! (P)
Revine zăpada la Iaşi: Lapoviță sau ninsoare în mare parte din țară, până joi seară
Fosta actriţă porno Stormy Daniels îşi prezintă versiunea privind relaţia cu Trump
Medic: Să nu uităm că accidentul vascular cerebral se poate face şi la copii
Prognoza meteo: Ne aşteaptă un început de aprilie mai călduros decât normalul termic
Dan Voiculescu șantajează PSD-PNL cu candidatura lui Piedone la Primăria Capitalei
Iubitul Arynei Sabalenka, Konstantin Koltsov, a murit la vârsta de 42 de ani
Azi, Simona Halep revine pe teren. De la ce oră ar putea începe partida
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |