Oricât de firesc deznodământul, mai ales la această vârstă, moartea neaşteptată a domnnului Academician Valeriu D. Cotea ne-a zguduit pe toţi, făcându-ne să simţim şi mai amarnică despărţirea acum, când cu toţii ne pregăteam să îl omagiem pentru îndelungata sa carieră, o viaţă dedicată muncii şi dragostei pentru profesia aleasă. Din păcate Dumnezeu a hotărât că are nevoie în casa vieţii de dincolo de un adevărat exponent al elitei culturale umane, de un om a cărui filosofie de viaţă a fost bunătatea şi dărnicia, ale cărui realizări se poate spune că l-au veşnicit în elita culturii neamului românesc.

    Academicianul Valeriu D. Cotea este fiu al plaiurilor vrâncene. S-a născut la 11 mai 1926, în localitatea Vidra, al cincilea copil, din cei şapte ai unor răzeşi înstăriţi şi luminaţi, cu drag de carte, care şi-au purtat copii la şcoli şi i-au educat cu frica de Dumnezeu şi înţelegere faţă de oameni. Spaţiul natal şi familia şi-au pus amprenta asupra formării sale definitorii, astfel încât, tradiţia satului, dragostea faţă de neam şi ţară l-au însoţit perpetuu în existenţa Domniei Sale.
    Stima şi respectul faţă de actul educaţional le-a dobândit încă din copilărie, apoi în liceu şi facultate, având şansa unor profesori de excepţie, a căror personalitate nu a ezitat să le-o omagieze şi să le arate profundul său respect.

    Crezul existenţei sale a fost acela al lucrului bine făcut, cu temeinicie şi trăinicie în timp. În cartea sa, "Fragmente de viaţă", scria: "Am avut întotdeauna convingerea pozitivă, normală, că menirea omului este de a construi, de a crea, de a lăsa pe pământ semnele bune ale trecerii sale."
    Printr-o muncă cinstită, desfăşurată cu dragoste şi pasiune, a parcurs întreaga ierarhie universitară, a urcat una câte una, totdeauna cu legimitate şi răspundere, trepte importante ale cunoaşterii, ale catedrei, ale activităţiii creatoare, ale notorietăţii profesionale şi sociale, asumându-şi, în două mandate, responsabilităţile de şef de catedră şi decan al Facultăţii de Horticultură din Iaşi. În această perioadă, Catedra de Horticultură şi Facultatea de Horticultură au beneficiat de un conducător stimat, influent şi competent, al cărui cuvânt era apreciat în multitudinea deciziilor ce trebuiau luate. Exigenţa, corectitudinea, echilibrul, dar şi omenia au fost constante ale demersurilor şi hotărârilor sale.

    Omul de catedră profesorul Valeriu D. Cotea a ştiut, generaţii de-a rândul, să transmită cu eleganţă intelectuală şi modestie superioară valori necontestate de integritate, de cinste şi profesionalism tinerilor ce îmbrăţisau cariera de oenolog. Deşi complexe şi permanent actualizate, cursurile Domniei Sale erau prezentate într-o formă atractivă, plină de vervă, cu digresiuni date de cultura sa generală, care captivau auditoriul şi făceau neîncăpătoare amfiteatrele.

    S-a remarcat, de asemenea, prin vocaţia sa pentru construcţie instituţională, prin disponibilitatea de a se dărui ideii de edificare şi zidire durabilă în sensul iniţierii, organizării şi consolidării de instituţii, centre de cercetare, laboratoare şi reţele ştiinţifice, mărturie stând în acest sens crearea Centrului de Cercetări Oenologice de la Iaşi, instituţie binecunoscută pe plan mondial, prin rezultatele obţinute aici.

    Ca urmare a vocaţiei sale pentru ştiinţă, fiind şi beneficiarul unei culturi profesionale deosebite, academicianul Valeriu D. Cotea lasă în urma sa o vastă operă în domeniul viticulturii şi oenologiei româneşti. Pe parcursul prodigioasei sale activităţi didactice şi ştiinţifice a publicat în ţară şi străinătate peste 500 de lucrări, cercetări originale, studii, cărţi, monografii apreciate de specialiştii de pretutindeni. Prin publicaţiile sale ştiinţifice a dovedit pe deplin pregătirea sa teoretică complex, atestând că este şi rămâne o personalitate exponenţială, emblematică, indubitabilă pentru horticultura românească.

    Academicianul Valeriu D. Cotea este autorul "Tratatului de oenologie" (în 2 volume: 1985, 1989), ca şi al altor importante lucrări, precum "Oenologie"(1982), "Podgoriile şi vinurile României" (2000, lucrare publicată în română, franceză şi engleză, distinsă cu Premiul Academiei Române), "Podgoria Cotnari" (2006, volum de asemenea distins cu Premiul Academiei Române), "Tehnologii de producere a vinurilor" (2006), "Tratat de oenochimie" (2009).

    Personalitate marcantă a ştiinţei oenologice, activitatea sa de peste 25 de ani în cadrul Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului (OIV), în calitate de expert al României la acest for internaţional de renume, a dus la numirea sa ca preşedinte al grupului de experţi "Tehnologia vinului", preşedinte al Comisiei de Oenologie şi vicepreşedinte al OIV. A fost membru în comitetul ştiinţific al mai multor reviste internaţionale de specialitate, precum "Bulletin de OIV" (Franţa), "Rivista di Viticultura e di Enologia" (Italia), "Ciencia e Technica Viti-Vinicola" (Portugalia).

    Ca semn al recunoaşterii prestigioasei sale activităţi profesionale şi ştiinţifice a fost ales membru corespondent sau membru de onoare al numeroase societăţi şi academii de specialitate din ţară şi din străinătate: Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, American Society for Enology and Viticulture, Group International Polyphenols, Academie Suisse du Vin, Accademia Italiana delle Vite e del Vino, Academie Internationale du Vin.
    Profesorul Valeriu D. Cotea a fost ales membru corespondent al Academiei Române în noiembrie 1990 şi membru titular în septembrie 1993, susţinând Discursul de recepţie cu tema "Vinul în existenţa umană". În perioada 1996-2008 a fost Preşedintele Secţiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice a Academiei Române, iar din 2008 a fost ales preşedinte de onoare al acestei secţii.

    Preşedinţia României i-a acordat două distincţii naţionale: Steaua României în Grad de Cavaler (2000) şi Ordinul Naţional Serviciu Credincios în Grad de Cavaler (2003). La nivel mondial a fost distins de patru ori cu premiul Organizaţiei Internaţionale a Viei şi Vinului din Paris (1982, 1989, 2000, 2008), cu Medaille de la Ville d'Arbois (Franţa), Pionero de la Viticultura Mundial (Argentina), Confrade de Merito (Spania), Croix de Chevallier de l'Ordre du Merit Agricole (Franţa).

    A primit titlul de "Doctor Honoris Causa" al Universităţii din Oradea, al Universităţii Bioterra din Bucureşti şi Universităţilor de Ştiinţe Agronomice şi de Medicină Veterinară din Bucureşti şi Cluj.
    Stimate Domnule Academician, acum, la implacabila despărţire, nu ne rãmâne decât sã ne exprimãm regretul pentru graba cu care aţi plecat dintre noi, să vă fie uşoară marea şi ultima trecere, să fie luminat locul ce vă va fi hărăzit şi să ne rugãm ca sufletului dumneavoastră bun să-i dea Dumnezeu odihnă vesnică!

Consiliul Profesoral al Facultăţii de Horticultură din Iaşi