Aceasta este România de astăzi, din păcate. „Trebuia să poarte un nume”

Un text scris de Florin Lăzărescu, ca o fotografie a României:

"Eminescu n-a existat.

A existat numai o tara frumoasa si bogata

la o margine de lume.

In buna parte,

fara drumuri asfaltate, fara canalizare si cu veceuri in fundul curtii.

– in care singurul lucru facut cu seriozitate era hotia,

in care totul era aproximativ, se mima.

Si, mai ales, au existat niste oameni simpli:

Primari, ministri, politicieni, ma rog, autoritati

cu gandul numai la „ce ne iese noua din asta“.

Sefi de institutii bugetare,

care trebuia sa multumeasca primarii, politicienii, autoritatile.

Functionari culturali care credeau ca scopul serviciului lor

e sa castige si ei o paine amara.

Profesori mirobolanti de romana

pentru care literatura era insiruire de citate si de comentarii invatate pe de rost.

Doctori in literatura care plagiau

pana si despre motivele florale in lirica eminesciana.

Artisti de cartier

care isi justificau nefericirea si nereusitele

asemuindu-se cu geniul eminescian.

Analfabeti functionali, datatori cu parerea

despre orice, oriunde, in piata,

dar mai ales anonim,

la sfarsitul oricarei postari online.

– care, in principiu, nu intelegeau nimic

si-si aminteau de la scoala

„decat“ de Somnoroase pasarele

si de Tu-esti-Mircea-Da-mparate

si credeau ca asta inseamna CULTURA.

In timpul care le ramanea liber,

intre doua smenuri, intre doua salarii,

intre plimbarea la mall si plata facturilor,

intre shopping si aflarea in treaba,

acesti oameni faceau din incompetenta lor

un titlu de glorie.

Si pentru ca toti acestia

trebuiau sa bifeze o activitate,

pentru ca toate acestea

trebuiau sa poarte un nume,

un singur nume,

li s-a spus Ziua Culturii Nationale".

Text apărut în Suplimentul de Cultură.