Citiți versiunea integrală a Ziarului de Sănătate, numărul 35

Conf. dr. Ionuț Nistor, medic primar nefrolog, Clinica de Nefrologie, Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon”, Iași: „Cu un bilet de trimitere de la medicul de familie puteți veni în Clinica de Nefrologie a Spitalului Parhon, pentru a vi se face investigațiile necesare unui diagnostic de certitudine.

Acidoza tubulară renală este o afecțiune a rinichilor, în care aceștia nu pot elimina acizii din sânge în mod eficient, nivelul acestora crescând peste limitele normale. O anumită cantitate de acizi în sange este normală, însă acidoza poate tulbura multiple funcții ale organismului.

Există trei tipuri principale de ATR (acidoză tubulară renală). Tipul 1 sau ATR distală, care are ca și cauză o problemă la nivelul distal al tubilor renali; Tipul 2 sau ATR prokimală, problema fiind la nivelul proximal al tubilor renali și Tipul 4 sau ATR hiperpotasemică, fiind asociată cu o tulburare de eliminare renală a potasiului.

În literatura de specialitate există și tipul 3 de acidoză, însă este rar utilizată în practica medicală, deoarece este doar o combinație între tipul 1 și tipul 2.

Acidoza tubulară renală este o patologie rară, fiind deseori diagnosticată greșit și se întâlnește atât la copii, cât și la adulți. Pacienții care moștenesc anumite gene de la părinți, cei cu boli autoimune sau cu sindroame precum sindromul Fanconi, au risc crescut de a dezvolta acidoză renală tubulară. De asemenea, acidoza renală apare și în contextul altor boli care implică dereglări ale metabolismului.

Fiecare tip de acidoză poate da o serie de complicații.

ATR tip 1, lasată netratată, duce la creșterea întârziată a copiilor și/sau boala renală a adulților. Atât copiii, cât și adulții diagnosticați pot dezvolta calculi renali din cauza acumulării de calciu.

Alte patologii asociate frecvent cu acidoza tubulară renală de tip 1 sunt: formă ereditară de hipoacuzie; siclemie; Sindromul Ehlers-Danlos; infecțiile de tract urinar.

În cazul ATR tip 2 netratată pot să apară întârzieri de creștere la copii iar la adulți pot apărea afecțiuni osoase și stomatologice.

În tipul 3 de acidoză, potasiul rămâne crescut în sange și poate duce la slăbiciune musculară și probleme cardiace precum aritmiile și chiar stopul cardio-respirator.

Semnele majore ale tipului 1 și 2 de acidoză renală sunt nivelurile scăzute de potasiu și bicarbonat în sânge. Deoarece potasiul are rol în reglarea nervoasă, sănătatea musculară și cardiacă, nivelurile scăzute de potasiu vor da simptome precum: stare slăbiciune; palpitații (bătăi neregulate ale inimii); paralizie.

Pacienții diagnosticați cu tipul 4 de acidoză renală se plâng de durere abdominală, fatigabilitate (oboseală) constantă, lipsa senzației de foame, modificări bruște de greutate.

Așa cum am precizat, tipul 1 de acidoză tubulară renală poate fi moștenit genetic. Cercetătorii au identificat cel puțin 3 gene care pot favoriza apariția bolii. Dar poate fi indus și de administrarea anumitor medicamente, precum cele utilizate în afecțiunea bipolară, medicamentele antialgice și rejetul unui rinichi transplantat.

Deși există o componentă ereditară și în apariția tipului 2, acesta este de cele mai multe ori cauzat de o altă patologie: intoleranța la fructoză, Boala Wilson dar și la pacienții aflați sub tratament chimioterapic, sub tratament pentru hepatita virală, glaucom sau epilepsie.

Tipul 4 de acidoză renală poate apărea atunci când nivelul din sânge a hormonului aldosteron este scăzut sau atunci când rinichii nu răspund la acțiunea aldosteronului.

Aldosteronul este cel care dictează rinichiului cum să regleze nivelul de sodiu din organism, aflat în strânsă legatură cu nivelul de potasiu și de acizi din sânge.

De asememea, unele medicamente pot interfera cu funcția renală cauzând acidoza renală de tip 4: medicamente antihipertensive din clasa IECA; anumite diuretice, utilizate în tratamentul insuficienței cardiace congestive; anumite anticoagulante; medicamente imunosupresoare; antialgice din clasa antiinflamatoarelor non-steroidiene; antibiotice.

Acidoza tubulară renală de tip 3 poate să apară și în contextul altor patologii care evoluează cu afectare renală: Boala Addison; insuficienta adrenală congenitală; deficitul de sinteză de aldosteron; amiloidoză; nefropatia diabetică; HIV/SIDA; rejetul transplantului renal; lupus; siclemia; obstrucția tractului urinar.

Pentru diagnostic se recomandă câteva teste care includ analize de sânge și examenul de urină. Prin acestea, se va măsura nivelul de acizi, baze și potasiu din sânge și urină. Dacă sângele este mai acid decât ar trebui să fie, va fi suspicionată acidoza tubulară renală. Nivelul electroliților din sânge și urină vor identifica și tipul de acidoză renală.

Pentru toate tipurile de acidoză renală, administrarea unei soluții de bicarbonat de sodiu va scădea aciditatea sângelui. Bicarbonatul este o substanță alcalină, opusă acidului, care poate preveni formarea calculilor renali și instalarea insuficienței renale.

Unii adulți cu acidoză renală tubulară tip 2 vor avea nevoie de suplimente cu vitamina D.

De asemenea, dacă acidoza este o manifestare sau consecința a unei alte patologii, va trebui să se identifice cauza de fond, pentru a putea fi tratată. În lipsa tratamentului cauzei, acidoza nu va fi îndepărtată.

Tipurile de acidoză renală care au componentă genetică nu pot fi prevenite. De asemenea, nu există suficiente date în ceea ce privește impactul dietei, consumului de alcool sau stilului de viață asupra acidozei. Este însă esențial să mergeți la medic încă de la apariția primelor simptome, pentru a putea identifica din timp acidoza și a preveni astfel complicațiile.

Publicitate și alte recomandări video