Actorul ieşean Petru Ciubotaru sărbătoreşte jumătate de secol de teatru pe scenă

Maestrul Petru Ciubotaru sărbătoreşte 50 de ani de activitate artistică tot pe scena Teatrului Naţional “Vasile Alecsandri”, printr-un spectacol la care semnează atât scenariul, cât şi regia. “Tinereţe fără bătrâneţe şi teatru fără de moarte” – un spectacol care surprinde bucuria de a fi actor – e compus din aduceri aminte ale lui Petrică Ciubotaru, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori ieşeni. Nu este un moment de retragere, ci o sinteză a carierei, un cadou pe care artistul şi-l face lui însuşi, după cum mărturiseşte. Premiera “Tinereţe fără bătrâneţe şi teatru fără de moarte” va fi găzduită de Sala Studio, vineri, 17 ianuarie, de la ora 18. Alături de Petru Ciubotaru, vor mai urca pe scenă copiii Sofia Theodora Gaţu şi Tudor Teodoriu, iar scenografia este semnată de Nicolai Mihăilă.

“M-a prins febra spectacolului”, recunoaşte actorul. După 50 de ani de carieră, Petrică Ciubotaru încă este fascinat de ceea ce-i oferă actoria, iar drumul său zilnic e de acasă până la Teatru. “Nu trebuie spuse vorbe mari. Scenariul pare puţin eclectic în lecturarea lui imediată, dar el se compune din nişte bucurii pe care le-am avut de-a lungul profesiei. Totuşi, bucuria poate să aducă şi tristeţe, şi nelinişte… Spectacolul acesta e un cadou pe care mi-l fac mie, pentru că nu am fost prea răsfăţat în viaţă. De asta se şi numeşte «Tinereţe fără bătrâneţe şi teatru fără de moarte» – că nu se ştiu zilele omului”, spune Petru Ciubotaru. Piesa e concepută cu sinceritate, rigoare şi entuziasm, iar rolul principal îi aparţine nu actorului, ci gongului. “Pentru că gongul este cel care vibrează în noi, actorii: cu el începe şi cu el se termină un spectacol. Sunetul lui ne urmăreşte tot timpul”, explică artistul. Piesa cuprinde o selecţie inedită de texte cu semnificaţii deosebite pentru ieşean – de la Shakespeare, Beaumarchais şi Cehov până la Arghezi şi Alecsandri. Ar fi dorit ca reprezentaţia să fie un omagiu pentru Creangă şi Eminescu, dar remarcă cu onesitate: „Eu nu recit din Eminescu, că nu ştiu să îl recit. Pot să îndrăznesc să recit orice poet, mai puţin pe el. Îl las în pace, în inima mea şi în mintea mea. Şi cred că bine fac!”. Evenimentul de vineri nu e însă un punct, ci doar tragerea unei linii, un moment de recapitulare. „Mai urmează alte şi alte linii, nu se închide orizontul. Acest spectacol e o clipă de luciditate. În artă, evaluarea trebuie să fie raţională, nu trebuie să te îmbeţi cu apă rece”, consideră Ciubotaru. În cei 50 de ani de carieră a interpretat peste 260 de roluri, dar susţine că nu prea l-a contabilizat, din „neiubire de sine”. Este primul actor care a cutezat să abordeze travestiul Chiriţei după dispariţia lui Miluţă Gheorghiu. De asemenea, cunoscătorii îl apreciază pentru abordarea rolului lui Ştefan cel Mare din „Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea. „Teatrul mi-a dat tot, am încercat să-i dau şi eu câte ceva din tot ce am avut. Nu cred în talent, cred în ceva ce luminează Dumnezeu în tine. Talent au numai unii – extrem de puţin. Eu… pun gând lângă gând, stau, temeinicesc, mă îndoiesc. Cred că teatrul ar fi pierdut dacă nu nu aş fi ajuns actor, dar nu ştiu dacă pierdea foarte mult. Sunt mulţi actori buni, dar eu sunt un povestitor. Mi-am iubit cu disperare colegii mai vârstnici, le-am luat poveştile, vorbele. Mă gândesc cu tristeţe la cei care nu mai sunt, prieteni foarte buni pe care i-am iubit şi preţuit”, ne-a mai povestit Petrică Ciubotaru.

Publicitate și alte recomandări video