Actrița Maia Morgenstern la Iași: „Este un loc pe care îl ador! În Iași mă simt așteptată, iubită” – INTERVIU ZDI

Maia Morgenstern a venit la Iași pentru premiera spectacolului „Bungalow 21”, de Éric-Emmanuel Schmitt, inspirat dintr-o piesă de Benjamin Castaldi. Regia este semnată de Răzvan Oprea, iar spectacolul spune povestea celebrei iubiri dintre Simone Signoret, Yves Montand și Marilyn Monroe, reunind pe scenă actorii Maia Morgenstern, Gavril Pătru, Erica Moldovan, Codrin Dănilă și Florin Gorgos.

Am avut ocazia să asistăm la repetițiile pentru spectacolul „Bungalow 21”, repetiții în care am putut vedea și am înțeles spectacolul din spatele spectacolului. „Lumină în colțul din dreapta!”. „Unde sunt paharele de șampanie?”. „Faceți mai multă lumină!”. „Și acum sună telefonul!”. „Reia, dați una înapoi!”. „Dă drumul melodiei!”. În spatele unui spectacol de teatru în care publicul vede doar doi, trei, patru sau șapte actori care își duc rolul la bun sfârșit și fac din scenariu o operă de artă, mult mai mulți oameni se află în spatele scenei, pornind de la regizor și ajungând la „băieții de la tehnic”.

Într-o scurtă pauză de masă la ora 16.00, după repetiții intense ce au început dimineața la ora 9.00 și înainte de reluarea lor la 17.30, am prins-o pe Maia Morgenstern pentru câteva vorbe despre spectacol și despre publicul ieșean.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Maia Morgenstern: „Ofertante sunt acele personaje create, unde pot aduce din experiența mea personală”

De la Doamna T din filmul „Patul lui Procust” la Eva Oprea din serialul „Sacrificiul”. Ce vi se pare mai ofertant, filmul sau serialul?

Îmi sunt dragi personajele complexe, care au lumini și umbre, suișuri și coborâșuri. E vorba despre personajele umane, care trec, așa cum trecem fiecare dintre noi, prin încercări ale vieții, care au derapaje, oameni adevărați care nu întotdeauna răspund vieții așa cum ne-am dori într-un scenariu ideal pe care ni-l facem sau conform unei păreri ideale pe care o avem despre noi, despre umanitate. Punem etichete – femeia puternică, femeia bună, femeia înțelegătoare, suntem și buni și răi și slabi și puternici și foarte vulnerabili. Învățăm și nu învățăm din greșeli și repetăm greșelile.

Ofertante sunt acele personaje create – nu ascund faptul și o spun cu mare mândrie – unde pot aduce din experiența mea personală, acolo unde mă întâlnesc la mijloc cu un personaj ce seamănă foarte tare cu mine, ce e foarte departe, ce aș putea să jur în anumite situații – „asta nu, eu, niciodată” – și totuși viața, situația, întâmplarea te pune să răspunzi la niște întrebări la care nu știi să răspunzi, pe care nu le ai pregătite dinainte.

E interesant filmul și cum rămâne în timp, peste ani. E interesant serialul, pentru că fidelizează, coagulează un anumit public, pentru că televiziunea pătrunde peste tot și oriunde, iar publicul așa cum ți-l formezi, crești și tu ca actor și personaj împreună cu el. Publicul se fidelizează în acest fel, te așteaptă, răspunzi așteptărilor sale, îl dezamăgești, îl contrariezi, îl surprinzi.

Ați declarat într-un interiviu că „fiecare rol schimbă ceva și în același timp adaugă”. După atâția ani pe scenă, cât de greu este să intrați într-un nou rol?

Interesant e drumul de parcurs și felul în care te surprinde un personaj, felul în care te pune în situații neprevăzute, steagurile pe care le ridică, dilemele pe care le ridică lucrul cu partenerul. Poate că tu îți faci un anumit scenariu, un anumit film în capul tău. Atunci, celălalt vine cu propunerile sale, cu viața sa și pe cât ar trebui și trebuie asă fie de viu un personaj, situația, deznodământul, conflictele, construcția unui personaj, drumul…

Tema prieteniei între femei, o temă insuficient cercetată, spune Maia Morgenstern

Cum v-ați pregătit pentru a o deveni Simone Signoret? Ce vă atrage în modul în care Éric-Emmanuel Schmitt tratează tema infidelității și suferinței feminine prin personajul Simone Signoret?

E o temă pe care nu am bănuit-o când am citit textul. E tema prieteniei între femei. E o temă paradoxală într-o piesă care vorbește despre infidelitate, adulter, trădare, fapte reale întâmplate, suferință și orgoliu.

Deasupra tuturor, paradoxal, rămâne prietenia între două femei, o temă, după părerea mea, insuficient cercetată și abordată. Există rivalitate, ca anecdotică, care e mai care, e competitivitate nu în sensul cel mai bun și cel mai curat al cuvântului și nu de puține ori. Deasupra a orice, cu toate rănile reale, vorbim despre vindecare și nu prea, vorbim despre iertare și ce frumos ar fi la modul ideal. Peste toate astea rămâne prietenia. Vorbim de sororitate. Rămâne acest miez dincolo sau împreună. Vorbim despre direcția, tema, vibrația acestui spectacol, cu toate conflictele reale, cu tot sângele care curge și rămâne lucrul acesta. Este absolut sublim și generos. Vorbim despre înțelegere profundă, dincolo de o logică „așa se face, așa nu se face, așa se poate, așa nu se poate”. Rămâne această solidaritate nedeclarată, neprogramată.

Putem vorbi despre aceeași formă de solidaritate și în cazul femicidelor?

Vorbim despre asta și ar trebui să vorbim mai mult despre asta, de unde pornește. Noi vedem vârful tragic al unui iceberg care are rădăcini mult mai profunde, mult mai adânci. Din păcate, vorbim despre tradiție, educație, despre „așa se face”, în ideea „de ce să mă văicăresc, că e rușine”.

Maia Morgenstern: „Ador publicul ieșean!”

Cum vi se pare scena teatrală ieșeană de astăzi, în raport cu alte centre culturale din țară?

Ador! Iașul este un loc pe care îl ador! Vorbim despre Teatrul Național „Vasile Alecsandri”, despre Ateneul Național din Iași. Întâlnesc aici prieteni dragi și buni, oameni în care am încredere, alături de care construiesc, iar asta e cel mai important. Toată vara noi am repetat, cum am putut, cum n-am putut, cât ne-ar fi fost de greu.

Cum percepeți publicul ieșean? Știu ieșenii să consume teatru?

Ador publicul ieșean! Mă simt așteptată, iubită, respectată, iar asta îmi creează un orizont al responsabilității foarte serios.

„E un spectacol cu o mare intensitate!”

Spectacolul „Bungalow 21” spune povestea triunghiului amoros dintre Yves Montand, Simone Signoret și Marilyn Monroe, care a provocat senzație în 1960: Montand a avut o aventură cu Marilyn în timpul filmărilor unui musical la Los Angeles, în timp ce Simone Signoret câștiga Oscarul. Această întâmplare a marcat profund relațiile și viețile celor trei.

„Tot ceea ce se întâmplă în viețile lor în jurul acestei întâmplări este surprins de textul lui Éric-Emmanuel Schmitt și încarnat senzațional de actorii din acest spectacol. E un spectacol cu o mare intensitate! Provocările au fost mai degrabă în a reuși să redăm în spectacol intensitatea trăirilor acestor persoane care nu erau niște oameni oarecare. E altceva când ești în lumina reflectoarelor și pățești ceva, pentru că atunci tragedia este mult amplificată de impactul pe care îl are opinia publică asupra trăirilor tale persoane și întâmplărilor din viața ta”, a declarat regizorul Răzvan Oprea, pentru „Ziarul de Iași”.

Publicitate și alte recomandări video