Străchinaru băuse la o petrecere desfăşurată la sfârşitul lunii august a anului trecut 1-2 litri de vin alb. A doua zi, mai băuse o jumătate de litru din aceeaşi băutură, după care se urcase la volanul autoturismului său Opel Zafira. Condusese aproximativ un kilometru pe raza satului Tungujei din comuna Ţibăneşti, până fusese oprit de poliţişti. La testarea cu aparatul Dräger, fusese probată o alcoolemie de 1,41‰ în aerul expirat. Îi fusese prelevat sânge, rezultând o alcoolemie de 2,9‰. Retroactiv, i se calculase o alcoolemie la momentul opririi de către poliţişti de 3,1‰. Datele dosarului fiind clare, atât inculpatul, cât şi procurorii se aşteptau la pronunţarea unei condamnări pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului, faptă pedepsită de art. 336 din Codul Penal cu închisoarea pe un termen cuprins între 1 şi 5 ani sau cu amendă. Decizia judecătorului a fost însă alta.

„În baza dispoziţiilor art.396 alin. 10 Cod Procedură Penală, condamnă inculpatul Străchinaru Viorel Costel, domiciliat în sat Tungujei, fără antecedente penale, la 8-opt-luni închisoare pentru săvîrşirea infracţiunii de «refuz de la prelevarea de mostre biologice», prevăzută şi pedepsită de art.337 Cod Penal. În baza dispoziţiilor art.91 alin. 1 lit. a-d Cod Penal se va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii şi stabileşte un termen de supraveghere de 2 ani”, a spus acesta.

Sub aspectul pedepsei aplicate şoferului, eroarea judecătorului nu a fost foarte gravă. Atât pentru conducerea unui autovehicul sub influenţa alcoolului, cât şi pentru refuzul de prelevare, tratamentul juridic este acelaşi. Dar sub aspect tehnic, sentinţa era nelegală. La o lună după pronunţarea sentinţei, Judecătoria a încercat să dreagă busuiocul, pronunţând o încheiere privind „îndreptarea erorii materiale” prin care se preciza articolul corect din Codul Penal în baza căruia era condamnat Străchinaru, pedeapsa rămânând aceeaşi. Doar că la acea dată, procurorii făcuseră deja apel împotriva sentinţei, cerând înăsprirea pedepsei.

Curtea de Apel nu a mai verificat motivele de apel invocate de procurori, pentru că nu şi-au putut da seama ce voise în fapt magistratul instanţei inferioare. „Curtea constată că există o vădită contradicţie între considerentele sentinţei penale apelate, în cadrul cărora este analizată trimiterea în judecată a inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 336 alin. 1 Cod penal, şi dispozitivul hotărârii, prin care s-a dispus condamnarea acestuia pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 337 Cod penal. Încheierea prin care s-a dispus îndreptarea erorii materiale este nelegală, întrucât îndreptarea operată nu se referă la o eroare materială în sensul art. 278 Cod procedură penală, ci este o veritabilă greşeală de judecată. Mai mult, Curtea reţine că încheierea de îndreptare eroare materială este pronunţată după aproximativ o lună de la pronunţarea sentinţei de condamnare, aşa încât Curtea nu poate stabili ce pedeapsă prevăzută de lege a avut în vedere instanţa de fond în procesul individualizării şi nici pentru care dintre infracţiuni a fost judecat”, au precizat magistraţii Curţii de Apel

. Aceştia au remarcat şi că primul judecător nu motivase cuantumul şi modalitatea de executare a pedepsei, nefiind clar nici de ce aplicase o pedeapsă de 8 luni de închisoare, sub minimul legal şi nici de ce se dispusese suspendarea executării. Legal, o pedeapsă cu o treime mai mică decât minimul prevăzut de Codul Penal se aplică atunci când inculpatul şi-a recunoscut faptele, iar suspendarea poate fi dispusă dacă acesta nu are antecedente penale. Probabil aşa era şi cazul lui Străchinaru, dar nicăieri în sentinţa iniţială nu se vorbea despre aceasta. Curtea de Apel a dispus întoarcerea dosarului la instanţa inferioară, pentru rejudecarea cazului.