Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Ad usum Delphini

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

Evenimentul literar al sezonului a fost, neîndoielnic, discursul plin de miez ținut de domnul Eduard Hellvig la deschiderea cursurilor de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj. Ieșit surprinzător din discreția profesiei sale, starostele spionilor interni i-a semnalat președintelui Iohannis că s-a poziționat în blocstarturile cursei pentru Cotroceni. E, totuși, o fază ce merită comentată.

Cu rădăcinile bine înfipte în tărâmul binecuvântat al Sălajului, de unde ne-au venit atâtea figuri de proră ale secretomaniei și mentalității polițienești (șefi SRI, miniștrii de Interne sau chiar un prim-ministru), domnul Hellvig este, evident, un om inteligent. Cu studii de politologie și relații internaționale la Cluj, cu masterat și doctorat la SNSPA plus toate validările necesare luate la academiile cu epoleți din țară, ba chiar și cu cursuri de vară în străinătate pe teme de securitate, nici nu ar fi putut fi altfel. Abil și îndemânatic jongleur retoric, actualul șef al SRI și-a luat drept public studenții de la fosta sa Alma Mater pentru a-și calibra un discurs electoral posibil pentru Generația Z, în speranța că o va putea convinge să vină la vot peste doi ani. Privit astfel, discursul său ar putea fi sintetizat, concis, în câteva teme pentru acest public mai curând abulic și dezgustat decât curios. Retor încercat, domnia sa prezintă curajos niște subiecte fierbinți, dar într-o frumoasă piruetă care ascunde lucrurile inavuabile, prea crude și potențial primejdioase pentru urechile și mintea Prințului Moștenitor. De aceea, ca educator cu experiență, voi încerca să mai echilibrez balanța pe trei teme cuprinse în acest text (am sărit, deocamdată, peste suveranismul soft).

1. Istoria recentă. Fiecare deceniu scurs de la prăbuirea comunismului are, în interpretarea expresivă a bunului conferențiar, câte o etichetă semnificativă: am avut întâi, puberal, un timp al „libertății contaminate de nesiguranță și neîncredere”, cu naivitate și mari emoții, un timp când „s-au făcut mari greșeli”. Într-adevăr, un timp dominat de alianța eficientă a bolșevicilor cu securiștii, când opoziția a fost călcată în picioare de hoardele de mineri, iar fragila însăilare politică a Convenției Democratice a fost în pragul loviturii de stat. Au fost timpurile în care sloganul urlat „Nu ne vindem țara” era completat în surdină de jefuitorii patrioți cu: „ca să o putem fura noi în liniște!”. A venit apoi, ne spune în crescendo domnul Hellvig, „libertatea de a visa și de a construi” care l-a făcut să nu-și mai pună problema de a pleca din țară și, da, ca el au procedat mulți alți tineri patrioți, constructori conștienți ai capitalismului în zbor. Așa este, după ce „vrednicul de pomenire” Adrian Năstase a dat marile tunuri Bechtel, Mittal și fregatele armatei, plasarea strategică pe flancul estic și piața de desfacere consistentă, animată de oameni care mai aveau încă gheara penuriei pe creier și cumpărau (cumpără și azi, la fel) irațional și iresponsabil de mult, ne-a adus „pleașca” echivalentă cu Marea Unire din 1918: acceptarea României în NATO și în UE, fără de care am fi fost și astăzi, probabil, un fel de Bielorusia. În fine, frumosul timp, auroral, al USL-ului și al regimului banditesc al lui Dragnea, cum credeți că este văzut de bravul nostru observator: „un timp al libertății în curs de maturizare”. Atunci, spune domnia sa, am putut combina „entuziasmul pur cu proiecțiile calculate”. Încercarea de lovitură de stat parlamentară, „monstruoasa coaliție” nășită la Grivco, subminarea justiției, mizerabilele campanii de denigrare televizate, hăituirea DNA-ului și nedemna expulzare a Codruței Kovesi să fi fost oare, cum spune cineva din interior, presupus a avea informații confidențiale, chiar niște proiecții calculate? Hm!

Dar acum, cum oare suntem? Acum, ne spune semețul vizionar, am intrat în etapa a patra „cea plină de șocuri” (pandemie, război, jaf energetic, prăbușire economică, de astea...), dar, după cum știm, „românul are șapte vieți în pieptu-i de arama!” (notă pentru Generația Z: nu, nu șeful SRI a spus asta, ci altcineva) și vom citi, precum japonezii, ideograma criză din unghiul din care se vede doar „oportunitate”. Așa că avem nevoie de luciditate și de „un nou proiect major caare să asigure prosperitate și dezvoltare”. Oare cine ne salvează, încă o dată?

2. „Să trăiască libertatea, pacea și securitatea!” așa scria pe un panou din județul Arad, după vama Chișinău-Criș, la revenirea noastră din Franța, în octombrie 1992. Este o lozincă care nu și-a pierdut prospețimea chiar dacă domnul Hellvig are un of, o tristețe existențială profundă: oare de ce li se mai spune și astăzi colegilor de birou ai domniei sale că ar fi „securiști”. Ce omenește ar mai putea fi făcut, se întreabă hohotind domnia sa, pentru a vă convinge să renunțați la această etichetă stigmatizantă? A întinerit echipa (mă rog, ăsta a fost un efect al selecției naturale care permitea ieșirea la pensii speciale la vârste foarte fragede!), a dat arhiva completă înapoi la CNSAS (spre deosebire de celelalte servicii care stau ascunse în păpușoi pe acest subiect), a schimbat atmosfera, a restructurat din temelii scârbavnicul tonomat de diplome de la „academia” din subordine, a readus în cadrul legal activitatea „acoperiților” care, astfel, nu vor mai putea face abuzuri și jocuri periculoase (da, ca până acum câțiva ani când erau sub altă comandă!), pe scurt, instituția „a făcut performanță, s-a reformat și modernizat și are rezultate pe care partenerii instituționali interni și externi le apreciază”. Aș adăuga, pour les connoisseurs, și această declarație vizionară la înșiruirea realizărilor actualei echipe de conducere: „desecretizarea va continua - spune domnul Hellvig, inclusiv cu punerea la dispoziția cercetătorilor a informațiilor declasificate despre evenimente care au avut loc și după 1989” (zic și eu, precum colegii de la Interne: Doamne-ajută! Poate le dă un brânci și încleiaților din guvern cu HG-ul ăla care trebuia să rezolve resecretizarea stupidă din arhive inventată de DGIPI). În concluzie (că eu sunt educat și nu spun „sumarizând”), dacă a fost el în stare să reformeze ceva atât de greu și complicat precum moștenitoarea fostei Securități, țara întreagă nu va fi ea floare la ureche? Finuț, o și spune: „vorbesc despre SRI, despre valorile și realizările noastre, fiindcă această instituție este un bun exemplu de transformare lentă, dar decisivă, de modernizare treptată, dar durabilă, de depășire a unui prag în evoluție de la care nu mai vorbim despre improvizație și blocaj în practici ale trecutului, ci de inovare și performanță la nivel înalt. Priviți-o ca pe o ilustrare simbolică a transformării României în ansamblu”. Un „salt cuantic”, cum ezoteric ne face cu ochiul vorbitorul. Mărturisesc că aș vrea să-l cred pe domnul Hellvig dacă nu mi-ar sta încă în gât obscena înmormântare, cu onoruri militare și mândrie ostășească, pe care SRI-ul i-a făcut-o lui Iulian Vlad, criminalul care a dat ordinul „rezistenților” din USLA să pornească măcelul civililor din București în decembrie 1989, oameni nevinovați executați cu sânge rece de asasinii antrenați ai Securității, care au reînceput să semneze condica la serviciu pe 11 ianuarie 1990. Da, ne spune călugărul shaolin: „s-au făcut și greșeli. Pentru toate îmi cer scuze!”

3. Care pe care. O spun fără sfială: ultima oară când am mai crezut că se poate schimba ceva în țara asta a fost în 2004 la victoria surprinzătoare a lui Traian Băsescu. De atunci, am mers din rău, în mai rău. Nu știu, peste doi ani, dacă vom avea de ales la prezidențiale între domnul Hellvig și domnul Geoană sau între cine știe ce zbierători de profesie sau gangsteri politici. Necunoscând vasele comunicante subterane dintre politică și serviciile de informații (SRI-ul fiind, între cele cinci oficiale jucătorul cel mai important în politica internă!) sunt foarte precaut față de asigurările domnului Hellvig că a fost tăiat cordonul ombilical dintre servicii și politică (că ăla cu veniturile extrabugetare din afaceri „de succes” e prevăzut de lege!). O vorbă populară spune că „dacă până în 1989 Partidul stătea cu cizma pe gâtul Securității, după răsturnarea regimului comunist lucrurile s-au inversat”. Domnul Hellvig, intrat în politică ca șef al filialei Bihor a partidului lui Dan Voiculescu, cu stagii de parlamentar și europarlamentar în siajul acestuia și a lui Crin Antonescu (care, trezit pe neașteptate din somn, după obișnuita lui noapte de poker, a tras în public un ditiramb grosier la adresa acestui discurs intempestiv al fostului său șef de campanie), cu complicități vechi față de proiectul Grivco care ne-a dat USL-ul și pe președintele în exercițiu, are un trecut peste care nu e chiar ușor de trecut. Cum toți actorii actuali sunt încă zilnic bântuiți de fantoma lui Traian Băsescu, mai că mi-ar veni să le spun, optimist și vizionar precum ne îndeamnă domnul Hellvig, chiar cu riscul de a tulbura auzul vreunui Prinț Moștenitor, „Bă, să trăiți bine! Da' nu numa' voi!”

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri