Adoptă un prost!

E drept că în ultima perioadă foarte mulți sunt băgați la înaintare ca să primească pumnii în locul unor deștepți șmecheri. Aceștia sunt huliți pe nedrept, pentru că adevărații vinovați sunt deștepții care i-au promovat. Nu e vina lor că sunt proști, cu atât mai puțin că sunt în poziții importante de unde pot face prostii uriașe.

Pot exista proști lângă noi, în imediata apropiere, putem fi chiar noi proști fără să ne dăm seama și tot ce ne trebuie e să vină cineva să ne lumineze, să ne spună în față sau mai pe ocolite că suntem bătuți în cap în așa fel încât să ne trezească din iluzie și să trăim la nivelul pe care îl merităm. Asta ar îndrepta lucrurile. Pentru că acum proștii sunt la putere pe nedrept, aici nu încape nicio îndoială, iar valorile sunt date peste cap, confuzia domină lumea. De aceea e nevoie de oameni deștepți care să adopte acești proști și să îi pună la locul lor, să le arate calea.

Din când în când mai răzbat pe la știri povești cu unii care ne amintesc de amploarea fenomenului prostiei. După asta se iau măsuri, dar tot nu e suficient. E nevoie de mai mult, de o campanie la nivel național, de un proiect de țară care să pună reflectorul pe ei. Domnule președinte, toată lumea vă crede deștept, porniți, vă rugăm, campania „Adoptă un prost!”. Asta ne poate salva de la distrugere! Treceți șefii prin teste grilă, psihologice și tot ce trebuie. Asta înainte de a pune taxe, a tăia salarii ș.a.m.d.!

Din punctul meu de vedere sunt mai multe categorii de proști, cele mai mari fiind, cum era de așteptat, doar două: proștii care fac prostii la nivel național și cei care fac la nivel individual.

Nu ne interesează, evident, cei din a doua categorie, gen știrile de la ora 5, pentru că ne-am consuma nervii prea mult timp și inutil. Pe noi ne interesează cei ale căror activități, prostii adică, au impact mare și afectează multă lume, dintre care și deștepți ca mine și ca tine, cititorule (J)…

Dau trei exemple:

Într-o comună din județul Cluj niște berze și-au făcut cuib pe hornul sobei postului de poliție. Anul trecut! De când păsările și-au părăsit cuibul ca să meargă în vacanță în Tenerife, adică din toamnă, și până în primăvara asta, polițiștii postului respectiv nu au reușit să mute pe căi legale cuibul cu pricina de pe horn și, din această cauză, au petrecut toată iarna asta lungă și friguroasă fără căldură, recurgând din disperare la încălzire electrică. Adică nu au putut face focul în sobă, că ar fi afumat casa zburătoarelor, și au adus calorifere electrice. De ce? Pentru că în România este ilegal să atingi un cuib de berze. E nevoie de mai multe documente decât la construcția unei case, chiar dacă e vorba de un sediu de poliție, spital, crematoriu, centrală nucleară etc. Dar să nu credeți că aceste documente nu s-au făcut, polițiștii au depus din timp hârtiile necesare, dar niște proști nu au reușit să rezolve problema de luni de zile!

Și când te gândești că în tot acest timp au avut loc războaie în care un cuib de berze ar fi fost fix ultima problemă, îți vine să râzi…

Dacă cineva ar fi adoptat acei proști responsabili de situația penibilă, probabil că nu s-ar fi ajuns aici.

Al doilea exemplu:

În alt colț al acestei țări frumoase, anume în județul Galați, alți proști și-au făcut simțită prezența. În timp ce o mașină de pompieri se îndrepta în mare grabă către o casă care luase foc, un polițist, aflat și el în aceeași misiune, a constatat frustrat că respectiva mașină de intervenție nu i-a acordat prioritate, conform legii circulației pe drumurile publice, și ce credeți că a făcut: a oprit frumos întregul echipaj, l-a legitimat, l-a certat, asta în timp ce obiectul misiunii lor, casa în flăcări, ardea liniștită. Și a amendat șoferul obraznic pentru că nu a respectat legea, nu a acordat prioritate poliției pregătite să intervină pentru stingerea incendiului (!!). Noroc de vecini care au stins pălălaia cu echipamentul din dotare, adică sticle, mături, cârpe și găleți, altfel era rău de tot. Cine știe, însă, ce va fi altă dată…

S-ar putea spune că prostul este polițistul, de fapt chiar primul meu impuls a fost să îl acuz pe el de acest păcat, dar după ce m-am mai gândit mi-am dat seama că nu e așa, situația respectivă e doar un mic exemplu, o mică scăpare a prostiei care zace în întreg sistemul, care e ca o bubă coaptă, gata să crape. Extrem de puțini oameni, angajați, au fost educați în școală să gândească constructiv, flexibil, să se adapteze la situație, majoritatea au fost instruiți ca niște roboți lipsiți de inteligență și autonomie. Cei mai mulți sunt pur și simplu niște marionete și atât. La fel și în armată. Normal că legea spune că într-o misiune importantă prioritatea poliției și pompierilor nu este ierarhizată, dar e la mintea cocoșului ca într-un incendiu să îi dai prioritate mașinii de pompieri, nu? Chiar dacă ești de la poliție, ambasada SUA, SRI sau mai știu eu de unde!

Altfel se întâmplau lucrurile dacă ar fi fost adoptați proștii din sistem.

Și, în sfârșit, al treilea exemplu. Ăsta e din Iași, de la noi:

Scarlat Pastia a fost un primar cum rar mai întâlnești, unul care nu a vrut salariu! El a donat banii aceia altora. Acest om bizar a făcut o sumedenie de fapte bune, donații la viața lui, o mulțime de acte filantropice pentru comunitate. Biografia lui este fascinantă. Pe lângă toate astea, culmea, a cedat o întreagă proprietate, adică aproape un deal întreg din Tătărași, pentru a înființa ceea ce cu toții știm azi drept Cimitirul Eternitatea. Acolo a fost și înmormântat. Nu prea îl pomenește nimeni, nici eu nu aș fi auzit de el dacă nu aș fi aflat de curând că locul unde este înhumat, în cimitirul lui, a fost vândut!!! Nu am greșit, am scris bine: locul de veci (de veci!!!) în care a fost depus a fost vândut altcuiva. Oasele, statuia și inscripțiile au fost mutate. Cât de prost poți să fii să faci așa ceva? De ce se mai numește, domnule, „loc de veci”, dacă nu poate omul să stea liniștit în el o veșnicie? Chiar totul trebuie vândut? Înțeleg că un loc în „Eternitate” e scump, iar banul cumpără tot, dar chiar și veșnicia?

„Prostia doare”, spune un proverb. Cred că nu este un adevăr mai mare. Un lucru făcut strâmb, nu din greșeală, din neștiință, nici chiar din rea-voință, ci din pură prostie, doare mai tare ca orice. Deci haideți să adoptăm un prost de lângă noi și să îi tăiem aripile, puterea, haideți să îl facem necunoscut!

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video