Creşterea este atât de spectaculoasă încât este capabilă să aducă creşteri şi mai mari. Cu o singură condiţie, să-i susţinem imediat nevoile de dezvoltare. Într-o gândire simplă, eficace, zonă aeroportului se poate transformă rapid într-un pol de dezvoltare vital pentru viitorul Iaşului. Suntem în faţa unui adevărat nod gordian ce trebuie rezolvat cu orice preţ. Sau, mai bine zis, cu preţul cel mai bun. În acest caz, preţul cel mai bun se reazemă pe o voinţă comunitară capabilă să adune în aceeaşi albie voinţa politică şi economică a Iaşului.

Dacă în majoritatea situaţiilor simţul comunitar al ieşenilor nu funcţionează, în cazul aeroportului ar trebui să funcţioneze la un nivel nemaiîntâlnit. De ce? Se vede cu ochiul liber galopul prins de oraşele mari ale Ardealului în raport cu Iaşul, în ce priveşte dezvoltarea lor, nu numai economică. Mult discutata autostradă de salvare a Iaşului şi a Moldovei, a cărei idee a apărut încă din 1932, se va realiza târziu, prea târziu sau nu se va realiza niciodată. Dacă de la naşterea ideii şi până astăzi au trecut 75 de ani şi nu avem nici măcar studiul de fezabilitate aprobat, ce ne-ar putea face să credem că în următorii 75 de ani autostradă se va construi? Nimic. Nu putem avea speranţe în acest proiect întrucât nu depinde de ieşeni. Decizia urgentării acestui obiectiv strategic naţional nu este la Iaşi. Cineva prioritizează altfel, în timp ce diferenţele de creştere economică între Ardeal şi Moldova cresc cu adevărat într-un mod prăpăstios.

Minunea e că dezvoltarea aeroportului Iaşi depinde astăzi numai de autorităţile locale. Numai de putinţa lor de a gândi şi de a acţiona practic, în acelaşi sens, indiferent de certurile de prin campaniile electorale. Aceste campanii electorale ale noastre, în pur stil balcanic, care nu se mai termină niciodată.

Aeroportul Iaşi a avut anul trecut aproape 400 000 de pasageri, se apropie anul acesta de 800 000 şi poate ajunge cu uşurinţă la două milioane în următorii ani. Această creştere trebuie susţinută rapid cu mărirea şi diversificarea spaţiilor pentru funcţiunile complementare necesare, cu atragerea de investiţii pentru terenurile disponibile, capabile să transforme întreaga zonă a aeroportului într-un pol de dezvoltare de importanţă regională. Printr-o strategie eficace pot să apăra, la fel ca la orice aeroport profitabil din lumea civilizată: centru de afaceri, hoteluri, servicii complementare.

Adevărul adevărat este că nu-i timp de pierdut. Spiritul nostru moldav, meditativ şi certăreţ trebuie să înţeleagă că în competiţia dintre oraşe nu există, exact ca în luptă politică, nici un fel de fairplay. Nimic nu e de la sine înţeles. Atunci când urma să se aleagă locaţia pentru Agenţia de Dezvoltare a Regiunii Nord-Est, era cât se poate de logic ca oraşul ales să fie Iaşul. Nu s-a întâmplat aşa întrucât autorităţile locale de atunci au crezut că se cuvine de drept ca centrul regiunii să fie Iaşul şi n-au făcut nici un efort pentru asta!   

În regiunea Nord-Est sunt trei aeroporturi internaţionale: Iaşi, Bacău, Suceava. Sunt prea multe pentru a activa toate, în condiţii de profitabilitate. Cine va ajunge primul să ofere condiţii optime, flexibile pentru operatori va lua cu siguranţă partea cea mai mare din caşcaval. Un caşcaval destul de limitat. Aud că la Bacău vin mulţi bani de la guvern pentru realizarea unui terminal arătos. Mai mult, autostrada Bacău-Braşov este astăzi considerată prioritară faţă de autostrada Iaşi-Tg Mureş. Să legăm aceste realităţi de planul de mobilitate al Iaşului. În studiile lui de fundamentare se demonstrează că în regiunea Nord-Est polul de dezvoltare ilustrat prin dinamica autorizaţiilor de construire nu este la Iaşi. El s-a mutat demultişor în triunghiul urban Bacău-Piatra Neamţ-Român. Iar acest nou pol economic al regiunii nu tinde să se unească cu acela al Iaşilor, ci cu frumoasa noastră Bucovina. Prin urmare oraşul celor şapte coline rămâne stăpân doar pe colinele sale... să zicem metropolitane. Cu indulgenţă, desigur.

Concluzia este simplă, dezvoltarea infrastructurii majore autostradă-aeroport în favoarea Bacăului va marginaliza şi mai mult Iaşul reducându-i perspectivele de dezvoltare.

Din fericire, în momentul de faţă, aeroportul Iaşi are câteva atuuri faţă de celelalte două, respectiv faţă de Bacău şi Suceava:

1. Este situat lângă cel mai mare şi mai important oraş al regiunii;

2. Are cea mai bună pistă din ţară;

3. Are în proximitate terenuri libere pentru dezvoltare aflate în administraţia publică;

4. Are o dinamică spectaculoasă a dezvoltării. Dintre cele  remarcate în lume, după unele informaţii.

Toate aceste avantaje trebuie valorificate la maximum, prin mărirea capacităţii de procesare a ofertelor operatorilor, prin îmbunătăţirea   accesibilităţii aeroportului şi prin mărirea capacităţii de parcare. O viziune înseamnă o serie de proiecte armonizate într-un concept puternic. Ele trebuie realizate azi. Mâine este  prea târziu. Realizându-le azi, Iaşul aduce o contribuţie la consolidarea unui ideal. Astăzi depinde doar de ieşeni  facă ce trebuie pentru a apropia economia Moldovei de economia celorlalte provincii prin dezvoltarea aeroportului Iaşi într-o viziune.

În final câteva referinţe la nume. Un nume trebuie să fie din start, neapărat, un renume. Trebuie să sugereze aspiraţii, reprezentativitate şi o puternică imagine comunitară. Printr-o conjuctură istorică fericită numele "Aeroportul Internaţional Regele Ferdinand I Iaşi" conţine ceea ce ne putem dori: reprezentativitate internă şi internaţională, legătură puternică cu Iaşul, regele a condus ţara de la Iaşi, dar a şi construit una dintre cele mai frumoase biblioteci din ţară, e vorba de Fundaţiile Regale Ferdinand I, ideea de mare, măreţ, unire, comuniune, simbol. În fapt, să nu uităm, că atunci când a strălucit, Iaşul a fost oraşul proiectelor mari.

Dr. arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului