Ai alege România pentru vacanța de vară, dar ai unde? Cum am putea convinge milioane de turiști să vină să facă poze cu celebra maimuță din Mamaia

Am putea spune, fără să exagerăm prea mult, că România are în acest moment o oportunitate rară. Tot mai mulți turiști își anulează sau își regândesc vacanțele din țări clasice precum Grecia, Turcia, Cipru sau Egipt, din cauza conflictelor care au început să se aprindă aproape de aceste destinații.

Țara noastră ar putea deveni, cel puțin teoretic, o variantă luată în calcul nu doar de români, ci și de străini – de la americani curioși de Europa de Est, până la sârbi, italieni sau polonezi care caută alternative mai sigure și mai accesibile.

România bifează aproape tot ce ar trebui să conteze: diversitate, peisaje superbe, tradiții, orașe care încep să arate din ce în ce mai bine. Știu ce spun, am văzut asta cu ochii mei. În realitate, însă, lucrurile se complică exact acolo unde ar trebui să fie cele mai simple: în experiența turistului. Datele oficiale arată că, deși avem peste 14 milioane de turiști anual, mai bine de 80% sunt români, iar turiștii străini abia depășesc 2,4 milioane. În același timp, Croația trece de 20 de milioane de turiști, iar Grecia sare de 40 de milioane de vizitatori străini. Practic, diferența nu mai e doar o problemă de promovare, ci una de experiență.

Sigur, s-au mai făcut schimbări, ar fi nedrept să spun că totul a rămas încremenit. Sunt hoteluri noi, hoteluri renovate, restaurante care încearcă să servească clienților și altceva, zone care arată mai bine decât în urmă cu 10-15 ani. Dar, în același timp, există încă acel sentiment greu de ignorat că, dacă ai lipsit o perioadă din țară și te întorci la mare, nu te-ai întors doar în România, ci și în timp. Am trăit asta pe pielea mea în urmă cu trei ani.

Pentru că imaginea aceea aproape caricaturală nu a dispărut complet, ci doar s-a mai estompat pe alocuri: semințele sparte la doi metri de șezlongul sau prosopul tău, muzica dată prea tare, fără să te întrebe nimeni dacă vrei sau nu să o asculți, porumbul fiert plimbat kilometri întregi pe plajă până are timp să se coacă. Iar peste toate, nota de plată: prețuri care te duc cu gândul la insule grecești, dar experiențe care te întorc brusc cu picioarele pe nisipul nostru, unde cinci hamsii și un colț de pâine ajung să coste cât o masă la un restaurant Michelin. Nu că aș fi fost, dar am auzit că este al naibii de scump.

Acum, nu e doar o problemă de bani. E o problemă de respect. Pentru că turistul de astăzi, fie că e român sau străin, nu mai acceptă ideea că „merge și așa”, nu mai acceptă să fie tratat superficial și, mai ales, nu mai acceptă să i se sugereze că ar trebui să fie mulțumit doar pentru că a ales să își cheltuie banii în țara lui.

Recunosc, în urmă cu câțiva ani, dacă un prieten îmi spunea că preferă Grecia în locul litoralului românesc, îi spuneam în față că „s-a ajuns”. Astăzi am început să înțeleg această alegere. Nu pentru că românii nu și-ar dori să rămână acasă, ci pentru că vor ceva în schimbul banilor lor: curățenie, liniște, servicii corecte, o experiență care chiar merită toți banii.

Publicitate și alte recomandări video