„Aici e foarte frumos. Piaţa Unirii îmi aminteşte de o stradă din Odesa, Deribasovskaya. Mă face să mă simt ca acasă”. Interviu cu o studentă din Ucraina

.Astăzi, o să vă prezentăm pe scurt interesanta ei poveste.

– Ce te-a făcut să alegi să faci universitate în România? Şi de ce la Iaşi?

– Am ales să fac o facultate în România pentru oportunitatea de a învăţa limba română, dar şi pentru că mi-am dorit să studiez într-o ţară europeană. Nu m-am gândit exact la Iaşi atunci când am decis să vin în România. Iaşul a fost o alegere spontană, dar nu regret. Iaşiul e foarte frumos, „Piaţa Unirii” îmi aminteşte de o stradă din Odesa, care se cheamă „Deribasovskaya”. Aceasta mă face să mă simt ca acasă.

– Ai vorbit limba română în Ucraina, sau ai învăţat-o aici? Cât de greu ţi-a fost să o înveţi şi cât îţi e de greu să o vorbeşti acum?

– Eu înţelegeam oarecum limba română încă de când eram acasă, dar nu am vorbit-o niciodată. Acum învăţ să scriu şi să vorbesc corect. Îmi e destul de greu uneori când pronunţ unele cuvinte, dar oamenii de aici sunt înţelegători, de aceea nu întâmpin probleme foarte mari.

 

– Cum se comportă profesorii/colegii cu tine?

– Nu am simţit nicio secundă discriminare. Atât profesorii, cât şi colegii se comportă normal, mă tratează cu egalitate şi sunt prietenoşi. La început mi-a fost puţin mai greu să găsesc un punct de vedere comun ca să-mi fac prieteni, dar acum m-am obişnuit şi totul e bine.

 

– Ţinând cont de ce se întâmplă în ţara ta, cum e viaţa ta aici? Ţi-a fost complicat să te adaptezi?

– Viaţa mea aici e bună, dar totuşi gândul meu mereu e acasă, la familia mea. Nu mi-a fost greu să mă adaptez, dar e foarte greu să-mi stăpânesc dorul. Mă simt mai bine după vacanţă, când mă întorc de acasă.

 

– Cum ai trecut peste acest gând, că la tine în ţară e război?

– La început am fost foarte stresată. Nu puteam să cred că una ca aceasta se poate întâmpla cu ţara mea. Deja cumva suntem obişnuiţi cu gândul acesta, că la noi acasă e război.

 

– Ce cred tinerii din Ucraina legat de conflictul cu Rusia?

– Nu pot vorbi din numele tuturor tinerilor din Ucraina despre conflictul cu Rusia, dar ştiu sigur că toţi ne dorim să se termine totul. Ne dorim viaţa de dinainte, când era linişte şi pace, când nu ţi-era frică să ieşi din casă la o plimbare, şi când ieşiai din casă cu gândul că te vei întoarce şi înapoi, dar nu că poţi muri în orice clipă.

 

– Ce ştiai, înainte să vii aici, despre România?

– Înainte de a veni aici, din păcate, tot ce ştiam despre România este că există o ţară vecină cu aşa nume şi capitala acesteia este Bucureşti. Acum însă văd ce frumoasă este, ce oameni buni are şi ce tradiţii minunate sunt aici. Oamenii de aici sunt diferiţi faţă de cei din Ucraina. Nu se grăbesc niciodată, dar sunt mereu în mişcare. Şi noi suntem mereu în mişcare, dar suntem mai grăbiţi să ajungem undeva. Aici e mai liniştit. M-am mirat că în weekend românii merg la o plimbare sau la o cafenea, iar în Ucraina oamenii se relaxează, dar pentru că doar atunci au mai mult timp liber de obicei îl dedică treburilor casnice.

 

– Planurile de viitor ţi le faci gândindu-te la Ucraina, la România, sau la Europa?

– Nu ştiu ce va fi în viitor, nimeni nu ştie, dar îmi fac planurile cu gândul la Europa sau România, sigur nu Ucraina.

 

– Material, sau financiar vorbind, razboiul te-a afectat cumva în mod direct, pe tine sau familia? În ce mod simţi asta?

– Nu aş vrea să vorbesc prea multe despre război. Moral ne-a distrus pe toţi. Oraşul meu frumos şi drag acum e de nerecunoscut, bombardat, totul stricat, totul jalnic…

 

– În general, aici în România sondajele arată că populaţia e majoritar de partea Ucrainei, împotriva Rusiei. Dar sunt şi oameni cu sentimente opuse aici. Ai simţit undeva pe aici astfel de sentimente?

– Poate ar trebui să mă consider norocoasă din acest punct de vedere, dar eu nu am întâlnit oameni care să-mi zică direct că „Eu sunt de parte Rusiei” şi „Voi sunteţi vinovaţi”. Am o viaţă liniştită aici, şi în general, oamenii nu-mi pun întrebări legate de conflict pentru nu a mă supăra sau pentru ca să nu-mi amintească despre această dură realitate.

 

– Cum simţi că se raporteaza oamenii de aici, colegii etc. la tine, ca fiind/venind din Ucraina, o ţară aflată în război?

– După cum am mai spus, oamenii nu se comportă diferit cu mine. Cei de aici mă ajută mereu când am nevoie. Probabil s-ar fi comportat altfel dacă veneam aici exact atunci când a izbucnit războiul, dar acum lumea e obişnuită cu situaţia din ţara lor vecină.

Toate articolele din noua secţiune ZdI “Ziarul Studenţesc”, AICI

Despre noul proiect ZdI “Ziarul Studenţesc” citeşte AICI

 

Publicitate și alte recomandări video