anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

Al 25-lea ghiocel în bucheţelul vieţii

GALERIE
briscan zara200
  • briscan zara200
- +

Vorbim aici despre o ţară, dar e ca şi cum am vorbi despre un om. Un om născut ca vai de el, pasat din fragedă pruncie de la un vecin la altul, lăsat deseori nemâncat, nespălat, nedormit, bătut fără motiv, pus la munci grele, violat, izgonit de-acasă, adus înapoi, un copil ţinut mereu mai mult pentru alocaţie. Ar fi fost demult vândut pentru organe, dacă nu ar fi avut şi un dram de noroc care l-a ţinut în viaţă.

Ultimii părinţi, de exemplu, l-au închis în beci şi i-au dat numai apă cu pâine mai bine de 40 de ani. Singurele imagini despre viaţa din exterior pe care le vedea erau umbrele de pe pereţi. Apoi a fost descoperit de autorităţi şi scos afară, scăpat, dus la un centru pentru orfani, un centru instituţional. Atunci a renăscut. Asta sărbătorim anul ăsta, al 25-lea an de la renaştere. Părinţii lui au fost umflaţi atunci de poliţie şi trimişi într-un loc cu verdeaţă, şi nu mă refer aici la sere cu mărar şi pătrunjel…

În noua instituţie pentru oameni cu probleme mintale a început să redescopere viaţa uitată, să îşi amintească gusturile de altă dată ale mâncării, muzica, viaţa adevărată. Dar greu, foarte greu, medicii aveau mereu prognosticul rezervat în privinţa sa. La fiecare şedinţă cu ceilalţi bolnavi strânşi în cerc se ridica în picioare şi zicea mecanic cum învăţase de la părinţi: „Bună seara, mă numesc România şi am probleme cu capul”. Iar ceilalţi îi răspundeau în cor: „Bună seara, România!...”

Cu chiu cu vai şi multe intervenţii pe lângă directorul spitalului a reuşit să fie mutat în alt pavilion cu oameni mai răsăriţi. Asta a avut o influenţă benefică asupra lui, şi-a dat drumul la gură, vorbeşte liber. A ajuns chiar la facultate, a făcut şi master. Acuma îl aşteptăm cu toţii să îşi găsească un loc de muncă, să nu mai stea în cârca statului că a cheltuit destul cu el.

Nimeni nu îl înţelege însă cu adevărat. Problema a rămas în fond aceeaşi, ca întotdeauna, cea psihologică, depresivă, de pasivitate înnăscută tipică orfanului. Manifestarea e doar alta, una schimbată, deschisă, care poate înşela aparenţele. Dacă înainte, în beci, era mai liniştit pentru că ştia foarte bine că nu avea ce să facă, nu avea cum să iasă afară, se obişnuise cu ideea, astăzi e cu totul derutat: e liber, are toate posibilităţile înainte, dar habar nu are ce să facă cu ele. Dacă înainte mai avea chiar momente de fericire când primea câte o bucată de pâine nemucegăită sau de apă curată, fără fecale, astăzi momentele acelea au dispărut.

Pentru că atunci era lupta pentru supravieţuire şi satisfacţia supravieţuirii, astăzi este o luptă pentru mai bine, pentru mulţumirea celor care l-au îngrijit, impusă de presiunea pentru satisfacerea eforturilor acestora. Ideea e clară ca bună ziua: un lucru rău poate avea finalitate, el devine din ce în ce mai rău până ajunge de nesuportat, dar un lucrul bun nu va fi niciodată destul de bun pentru a fi de nesuportat, mereu va exista altul mai bun în faţa lui. Popoarele cele mai dezvoltate nu sunt mulţumite cu ceea ce au. Ele nu spun niciodată „Gata, suntem fericiţi, îndestulaţi, avem tot ce ne trebuie, ne oprim aici!”. Nu. Asta e marea perversitate a libertăţii, că nu te lasă niciodată să te odihneşti, să îţi tragi sufletul, să zici că ai reuşit. E o cursă fără oprire, permanentă cu cei din jur şi cu tine însuţi.

Pentru România de azi democraţia e mai rea decât tirania pentru că omul nu mai urlă de foame cum făcea odată, ci din dorinţa avidă şi insuportabilă de mai bine, de lux indefinit.

Briscan Zara este scriitor şi publicist 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moscova taie punţile

Lucian DÎRDALA

Moscova taie punţile

Câtă vreme nu este decisiv învinsă pe câmpul de luptă, iar acest scenariu este greu de imaginat într-un război purtat doar cu Ucraina (fie ea şi înarmată de Occident), Rusia nu va negocia asupra „teritoriului naţional”. Ideea că angrenarea Rusiei într-un război de uzură, lipsit de victorii şi generator de costuri umane şi materiale, ar conduce la înmuierea Kremlinului în materie de teritorii era problematică dintru început - acum, ea nici nu mai poate fi luată în calcul.

opinii

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Codrin Liviu CUȚITARU

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

Viitorul memoriei

Bogdan ILIESCU

Viitorul memoriei

„Nothing is ever really lost to us as long as we remember it.” (Nimic nu e complet pierdut câtă vreme ni-l putem aminti.) L.M. Montgomery

Bogdan Bârleanu - poftire la un ospăţ al spiritului şi inefabilului

Grigore ILISEI

Bogdan Bârleanu - poftire la un ospăţ al spiritului şi inefabilului

Bogdan Bârleanu trăieşte timpul deplin al slujirii artei. Sigur, nu-i ceva nou în existenţa sa de artist. Rostirea în limbajul plasticii a fost şi este, în chipul cel mai firesc, raţiunea sa de a fi. Dar acum, mai mult poate decât oricând, viaţa lui Bogdan Bârleanu curge în albia picturii. 

pulspulspuls

Povestea pe scurt a doi imobiliari din Iaşi: unul are o jenă financiară, iar celălalt tocmai a luat o chelfăneală pe cinste

Povestea pe scurt a doi imobiliari din Iaşi: unul are o jenă financiară, iar celălalt tocmai a luat o chelfăneală pe cinste

Spun surse din târg, care stau cu urechea lipită de caldarâmuri rezidenţiale şi ascultă cu atenţie vuietul pieţei imobiliare, că este jale mare printre developerii din târg şi că unii dintre ei sunt pe marginea prăpastiei în timp ce alţii sunt pe tobogan la vale chiuind ca Pintea haiducul care se aruncă de pe stânci. 

Caricatura zilei

Zbor anulat

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.