N-aveți idee ce mă bucur că și acest al doilea coif descoperit întâmplător și apoi dispărut a fost recuperat. Mă bucur cu atât mai mult cu cât am fost și eu o rotiță în angrenajul care a dus la descoperirea lui. Așa cum au fost și toți cei ce au distribuit postarea mea (foarte mulți) contribuind astfel la deschiderea unei anchete. Și finalmente la recuperarea lui. Să știți că e un succes enorm!!! Și un mare câștig pentru istoria și patrimoniul nostru cultural

Totul a început cu o discuție pe chat (din noiembrie 2020) cu amicul meu, polițistul de Patrimoniu al jud. Neamț și istoricul Vitalie Josanu . 
Căutând ceva pe net pentru cartea mea la care lucrez, despre geți, am dat peste o informație dintr-un obscur ziar naționalist (preluat apoi și de Roxin) despre descoperirea în Siret al unui coif grecesc de bronz. Inițial am crezut că e ceva coif găsit în Basarabia. Dar un arheolog de la muzeul din Chișinău mi-a zis că nu e de la ei. ”Jurnalistul” patriot pomenea de acest coif, bazându-se pe ceva informații găsite pe facebook, dar nici prin gând nu-i dăduse să se întrebe de ce acest coif nu a ajuns la vreun muzeu. 

L-am căutat pe Vitalie, care a aflat atunci pentru prima oară această descoperire și care mi-a spus că se va ocupa el să ancheteze situația acestui coif. Rezultatul îl cunoașteți. Coiful grecesc de tip ”chakidic” a fost recuperat în luna ianuarie 2021.
Cu ocazia aceleiași discuții Vitalie mi-a spus: ”Of, sper să pot recupera coiful ăsta grecesc, să nu îl pierdem precum ăla medieval” 
– Care medieval??? l-am întrebat entuziasmat....
– Păi – îmi zice Vitalie -  acum câțiva ani, un profesor și arheolog din Iași, Vasile Cotiugă,  mi-a arătat niște poze cu un coif medieval, găsit pe șantierul unui baraj al Siretului, lângă Pașcani. Le primise și el de undeva, nu știu de unde. Dl. Cotiugă își făcuse datoria și le-a arătat unui polițist de patrimoniu, când ne văzusem la ceva conferință din Iași – adică mie –  și s-a simțit cu sufletul împăcat.  Eu n-am putut să fac nici o cercetare deoarece, nu se afla pe ”moșia” mea, fiindcă descoperirea fusese făcută în jud Iași, iar eu aveam jurisdicție doar în Neamț. Am trimis pozele cu coiful medieval la București, dar la acel moment nu s-a deschis nici un dosar.  

Eu i-am spus: – Arată-mi și mie pozele! Și mi le-a arătat. Am crezut că mor de entuziasm. Era cel mai spectaculos coif din epoca migrațiilor, de origine Central Asiatică, pe care-l văzusem. Nici rușii nu aveau așa ceva! Era o comoară uriașă!!! Pozele erau făcute imediat după descoperire în casa inginerilor de pe șantier. 

I-am propus lui Vitalie: 
–Hai să fac o postare cu acest coif, poate se mișcă ceva și prindeți vreo urmă, să deschideți o nouă anchetă. Poate se activează și ceva forțe mai serioase, dacă agităm apele. Nu erau multe speranțe căci trecuseră mai bine de 10 ani de la descoperire... Am insistat. Într-un final Vitalie mi-a dat pozele, m-a rugat să postez mai curând detalii și eventual un desen, să nu dau vreo poză întreagă a coifului. I-am cerut acordul și pentrul textul postării. 

Postarea a avut un succes enorm și a avut peste 600 de distribuiri (mulțumesc încă o dată). Un amic de facebook m-a pus în legătură cu directorul Poliției de Patrimonu din cadrul IGP București. Le-am făcut o vizită. Credeau că știu mai multe. Le-am spus povestea de mai sus. Au deschis anchetă. M-au certat un pic că de ce nu le-am făcut direct lor sesizare și am făcut ”tărăboi” pe facebook. Dacă cumva acum - datorită postării mele, hoții vor ascunde, sau – mai rău – vor distruge coiful? – m-au dojenit cei de la Poliție. Le-am spus că colegul lor de la Neamț îi anunțase de mai bine de 4 ani în urmă și nu se întâmplase nimic. Le-am spus că din experiența mea, în România lucrurile se ”mișcă” mai bine când se face un pic de gălăgie. Între timp m-am împrietenit cu cei de la Poliția de Patrimoniu. Am aflat că au deschis ditamai dosarul și dat drumul la anchetă. Dar sincer nu aveam mai speranțe. Trecuseră 10 ani de la descoperire! Poate se afla pe masa vreunui oligarh rus! 
Până azi asta când am aflat această veste minunată.

 FELICITĂRI! Știți voi cine!!
Coiful are ornamente ”pictate” cu cupru roșu pe calota de bronz. Aceste ornamente par foarte orientale. De aceea eu cred că ori este un produs de import din secolele 9-12 din zona Asiei Centrale, unde penetraseră influențe chinezești, ori este produsul unor meșteri intineranți care lucrau pentru elitele Rusiei Kievene, maghiare, khazare, pecenege, entități politice care și-au manifestat la un moment dat dominația asupra Moldovei. Oricum, epoca este foarte puțin studiată în România deoarece nu e prea ”comodă” pentru narativele ”Mitului național”.
În comunicatul Poliției, coiful e numit ca fiind ”viking”. Mda, e un termen neutru și exotic, dar nu prea e corect. Oamenii se gândesc doar la vikingii scandinavi, ignorând faptul că și strămoșii rușilor erau tot neamuri vikinge. Bine, nici ”rusesc” (cu referire la Cnezatul Kievean al varegilor ruși) nu ”dădea bine” la patrioți.