Al doilea oraş

Ce nu ştim despre Iaşi? Foarte, foarte multe. În special despre oraşul de demult, pe care-l zugrăvim nostalgic, paseist şi, deseori, glorificator. Iar atunci când vorbim despre oraş, în majoritatea zdrobitoare a prilejurilor, ne vine în minte numai o jumătate din el. Jumătatea românească. Cealaltă parte, evreiască, fascinantă, stimată în epocă de unii şi stigmatizată de alţii, încă ne rămâne o comunitate urbană necunoscută pe ansamblu, care aşteaptă să fie integrată mai profund şi sistematic în reperele noastre culturale şi istorice.

Agreăm sau nu, suferim de o amnezie colectivă, întreţinută de un context politic şi cultural. Ceea ce este nescuzabil şi dovada unei ignoranţe faţă de vremurile când unul din doi locuitori ai oraşului îţi putea vorbi într-o altă limbă, ţinea alte sărbători religioase şi se ghida după un sistem cultural deosebit. Aşa cum mulţi ardeleni sunt mândri şi recunosc pentru spaţiul transilvănean existenţa unei moşteniri civilizaţionale a Vienei, percepându-se ca o parte a Europei centrale, ce ne împiedică pe noi, ieşenii, să recuperăm fragmente din memoria oraşului evreiesc? În fond, ambele comunităţi, română şi evreiască, s-au oglindit una în cealaltă, au funcţionat împreună, cu momente împlinite sau, din păcate, teribil de tragice, care încă ne copleşesc cu ruşine şi vinovăţie.

Studierea comunităţii evreieşti în interacţiunea cu ceilalţi ieşeni, dinamica acestei relaţii, ne dezvăluie o realitate plurală, a cărei farmec şi identitate ne este dată de coexistenţa şi intersecţia acestor locuitori, diferiţi şi totuşi asemănători. Memoriile din trecut ne mărturisesc datoriile faţă de ei. Când aveai nevoie de un medic, când căutai un meşteşugar foarte bun şi serios ori când nu găseai un obiect special, puteai apela la un evreu cu încredere. O etică a muncii şi o viziune a economisirii, pe care românii le-au invidiat, fără a reuşi să le dezvolte, i-au transformat în forţa economică a oraşului, în cei mai buni agenţi ai prosperităţii şi ai iniţiativei antreprenoriale. Aceste calităţi nepreţuite, pe care s-a bazat societatea modernă, trebuie astăzi prezentate fără pasiunile şi fără stereotipurile trecutului.

Astfel de preocupări au circulat de mult timp în cercurile istoricilor din Iaşi şi nu numai. Când au fost iniţiative personale despre cercetarea comunităţii, nu s-a reuşit formarea unor echipe pe un timp îndelungat. Când erau echipele, proiectul nu avea finanţare. Şi când au fost banii, nu părea să fie suficient interes public pentru a merita finanţare de la instituţiile locale.

Totuşi, uneori, odată la câteva decenii, probabil ca rezultat al hazardului, astrele se aliniază. Pentru prima oară, istorici de la Facultatea de Istorie, Centrul de Istorie a Evreilor şi Ebraistică „Dr. Alexandru Şafran”, Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”, instituţiile locale (Primăria, Consiliul Judeţean), ONG-uri – Societatea de Studii Istorice din România, Comunitatea evreilor din Iaşi, Instituţii ale românilor din Israel s-au aliat pentru a recupera o istorie a celuilalt Iaşi, o cultură risipită pe măsura trecerii timpului şi nevalorificată.

Recuperarea memoriei istorice pentru societăţile trecute prin epoci de cenzură, minciună şi instrumentare a urii, se ridică la miza unui examen comunitar în sine. E un moment simbolic, semn atât al unei relaxări ideologice, cât şi al unei maturizări a comunităţii locale, tot mai dispusă să accepte trecutul celuilalt oraş.

Proiectul „O istorie a evreilor din Iaşi”, ce urmează să fie lansat, marţi, 4 iulie, va cuprinde o serie de conferinţe publice adresate unui public larg, cât şi studii specializate, ce vor fi grupate într-un volum, o carte reper şi unică a Iaşului evreiesc, celălalt oraş.

Publicitate și alte recomandări video