Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Ala-bala-portocala...

GALERIE
nicolae turtureanu
  • nicolae turtureanu
- +

Cum se-ntâmplă, spunem/ scriem vorbe bune (chiar mari), în public, despre un om important al Cetăţii, abia după trecerea lui la cele veşnice. Poate şi datorită faptului că, vieţuind în arealul tău, acel om ţi se pare că va fi acolo pentru totdeauna, un reper pe care n-or să-l înece „vânturile, valurile” ... Sau o felie de portocală.

Unul dintre reperele, din ultima jumătate de veac, ale Iaşilor, a fost academicianul Cotea. Dincolo de calităţile lui profesionale şi intelectuale, Valeriu D. Cotea era un degustător de artă şi-un prieten/ admirator al scriitorilor, al artiştilor. Nichita Danilov îi surprinde foarte bine liniile de forţă, şi de delicateţe, în recentul lui crochiu, din această pagină. Desigur, fiecare dintre scriitorii/ artiştii care l-au frecventat, ar avea adaosuri relevante. În ceea ce mă priveşte, am scris de două ori despre academicianul Cotea. Am scris şi-o poezie la comandă: la comanda lui. Ne-am cunoscut târziu, prin ’96, când mie îmi apăruse o carte, ce, la lansarea sine qua non, trebuia udată... Prieteni de nădejde - şi cu vechi stagii în ser/viciul di/vin - mi-au pus o vorbă bună la academician. Nu-mi făceam iluzii că mă ştie, că a citit vreo poezie de-a mea... M-a primit în austerul lui birou de la Staţiune şi, în timp ce eu încercam a-i spune cine sunt şi ce hram port, el a început să recite: Parcă te văd trecînd pe coridoare,/ cu zîmbetul încremenit./ Tai uşile, să vezi ce se petrece,/ cu ochiul ca o lamă de cuţit.// Şi, doamne!, ce frumos mai ştii a plînge,/ că ţii pe umeri ceru’, în tălpi pămîntul,/ că ţi-ai jertfit odată-un strop de sînge,/ că fapta-ţi este una cu cuvîntul...// Tu deţii cheia marilor secrete,/ şi fără tine sînt pierdut,/ (urechea ţi-e lipită de perete)/ tu eşti fără sfîrşit şi început.// Iar eu nu-ţi înţeleg infinitatea,/ nu strig: Fantastic! Extraordinar!/ Cînd vocea ta cutremură cetatea,/ eu mă retrag în foru-mi tutelar.// Şi tu te-ntinzi atunci ca o felină,/ ţi-nmoi în miere buza de venin/ şi-n gînd îţi spui: Dă doamne ca să ţină!/ Şi ochiul meu te roade cu senin.

Am încremenit: era o poezie de-a mea, Iago, din placheta Pentru cine exist, apărută la „Junimea”, în 1979. Desigur, cititorilor recenţi asemenea poezii, cu aluzii, cuie şi cuişoare, nu le spune mai nimic, însă pe lumea cealaltă (de care ne-am despărţit murind sau râzând) cititorii aşteptau, savurau, aplaudau (da!) astfel de parabole. Şi cred că nu întâmplător academicianul memorase acest text, sau altele, din care mi-a recitat câte-o strofă, câte-un vers... A şi scos cartea din sertar, şi mi-a arătat-o: cu sublinieri, cu adnotări...

Zece ani mai târziu, când academicianul, împreună cu un grup de specialişti, pregătea monografia Podgoria Cotnari, am fost invitat şi eu „să scriu ceva”. Între timp ne gratulam cu magistre (eu - lui), maestre (el - mie)... Maestre - zice dumnealui - dacă se poate, în textu’ matali, să aminteşti cât mai multe soiuri de Cotnar ... Sugestia mă punea în încurcătură: eu, de fapt, nu agream vinurile dulci, cum era Cotnarul acela, îmbuteliat în sticle ca de lampă, şi care se lăsa cu leşin la lingurică, dacă-l beam. Ce-i drept, între timp, descoperisem o atrăgătoare Cătălina... Dar mi se părea prea puţin, spre a improviza o... degustare eseistică. Simţindu-mi ezitarea, academicianul a început a-mi vorbi despre vinurile cotnărene, mai iscodindu-l şi eu cu o întrebare, cu alta. Se-nţelege că, între două vorbiri, sorbeam şi dintr-o licoare de Copou... Da’ tot nu-mi închipuiam dacă şi ce voi scrie. Ajuns la propriu-mi domiţil, într-o stare de creatoare euforie, am şi improvizat o cronică rimată, un dialog liric aşadar, între magistru şi maestru- din care vă ofer aici câteva mostre: - Maestre, un vers despre Cotnar/ - îmi spuse Academicianul -/ că ştiu că ai la rime har...// - Magistre (m-am simţit flatat,/ şi-am încercat s-o dau cotită),/ rog, nu mă duce în ispită,/ sînt şi aşa prea însetat!/ Şi nici nu mă pricep la vinuri, / în sticle goale eu văd plinuri/ şi goluri mari în cele pline...(...)// - De ce nu-ncerci cu o Frîncuşă,/ care nu urcă-n căldăruşă,/ nu ţi se suie brusc, la cap?/  Şi dacă ştii să-i pui temeiul,/ îţi face de oţel... condeiul,/ că nu-ţi mai trebă niciun hap...// - După Frîncuşă-s frînt, Magistre,/ visez să-mi vină un transport/ în amfore, nu în canistre,/ cum îl duc unii la export./ S-o beau în orele candorii,/ cînd caii pasc din rouă zorii,/ şi-atunci să vină cititorii,/ să vadă versul cum mi-l port...// - Dar Busuioacă de Moldova,/ care să-ţi unduiască slova,/ precum în cer şi pe pămînt,/ să prindă îngerii cuvînt?!// - Ştiu eu, Magistre? Orice vin/ e bun, dacă nu bei puţin (...). Textul integral se află la loc de cinste în cotnăreana monografie, unde doritorii îl şi pot degusta.

Nu-mi imaginam, atunci şi mai târziu, că voi ajunge în situaţia de-a recurge la oarece înţepături, apropo de o anume opţiune politică a academicianului. De altfel, la rarele noastre întâlniri, nu ne-am dedat la politicale. Ştia opţiunea mea, eu o bănuiam pe-a domniei sale, le respectam tacit. Însă atunci când a apărut la gazetă cu un text (publicitar!) în care elogia un candidat la preşedinţie, fost ministru de Externe (Mircea Geoană, ca să fie clar), pentru nemaipomenita lui pricepere agro-viti-pomicolă, n-am mai putut răbda. De altfel, în acea campanie electorală, dar şi în altele, un anume partid (PSD, tot ca să fie clar) i-a pus să dea cu subsemnatul pe fel de fel de academicieni, scriitori, artişti de prestigiu, unii dintre ei aflaţi la limita existenţei terestre şi-n scurtă vreme chiar trecând la Domnul. Cel de Sus, nu cel de jos, mândru nevoie-mare că l-a susţinut Ciopraga, sau Husar, sau Cotea... M-aţi dat gata, maestre!, mi-a zis academicianul când (după ceva vreme, totuşi) ne-am reîntâlnit. Dar nu părea supărat pe mine, ci doar jenat de propriile-i slăbiciuni. C-aşa-i bietu’  om, sub vremi... N-am simţit nici un pic de ranchiună din partea-i, a trecut peste ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A participat, în anii din urmă, la mai toate reuniunile literare în care am fost implicat, eu sau revista „Cronica veche”. Era un om al Cetăţii, se simţea reconfortat în public, şi publicul îi dorea prezenţa charismatică, lipsa de morgă, vorba miezoasă, (auto)ironia, divagările pline de un farmec ce nu se mai poartă.

Un film olandez (interzis, în iepoca de aur) se chema Portocala mecanică.  Nebănuite sunt căile Domnului, ca şi mecanismele unei portocale. Ala-bala-portocala...    

Nicolae Turtureanu este director al revistei „Cronica veche”, poet şi eseist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri