Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Cum se-ntâmplă, spunem/ scriem vorbe bune (chiar mari), în public, despre un om important al Cetăţii, abia după trecerea lui la cele veşnice. Poate şi datorită faptului că, vieţuind în arealul tău, acel om ţi se pare că va fi acolo pentru totdeauna, un reper pe care n-or să-l înece „vânturile, valurile” ... Sau o felie de portocală.
Unul dintre reperele, din ultima jumătate de veac, ale Iaşilor, a fost academicianul Cotea. Dincolo de calităţile lui profesionale şi intelectuale, Valeriu D. Cotea era un degustător de artă şi-un prieten/ admirator al scriitorilor, al artiştilor. Nichita Danilov îi surprinde foarte bine liniile de forţă, şi de delicateţe, în recentul lui crochiu, din această pagină. Desigur, fiecare dintre scriitorii/ artiştii care l-au frecventat, ar avea adaosuri relevante. În ceea ce mă priveşte, am scris de două ori despre academicianul Cotea. Am scris şi-o poezie la comandă: la comanda lui. Ne-am cunoscut târziu, prin ’96, când mie îmi apăruse o carte, ce, la lansarea sine qua non, trebuia udată... Prieteni de nădejde - şi cu vechi stagii în ser/viciul di/vin - mi-au pus o vorbă bună la academician. Nu-mi făceam iluzii că mă ştie, că a citit vreo poezie de-a mea... M-a primit în austerul lui birou de la Staţiune şi, în timp ce eu încercam a-i spune cine sunt şi ce hram port, el a început să recite: Parcă te văd trecînd pe coridoare,/ cu zîmbetul încremenit./ Tai uşile, să vezi ce se petrece,/ cu ochiul ca o lamă de cuţit.// Şi, doamne!, ce frumos mai ştii a plînge,/ că ţii pe umeri ceru’, în tălpi pămîntul,/ că ţi-ai jertfit odată-un strop de sînge,/ că fapta-ţi este una cu cuvîntul...// Tu deţii cheia marilor secrete,/ şi fără tine sînt pierdut,/ (urechea ţi-e lipită de perete)/ tu eşti fără sfîrşit şi început.// Iar eu nu-ţi înţeleg infinitatea,/ nu strig: Fantastic! Extraordinar!/ Cînd vocea ta cutremură cetatea,/ eu mă retrag în foru-mi tutelar.// Şi tu te-ntinzi atunci ca o felină,/ ţi-nmoi în miere buza de venin/ şi-n gînd îţi spui: Dă doamne ca să ţină!/ Şi ochiul meu te roade cu senin.
Am încremenit: era o poezie de-a mea, Iago, din placheta Pentru cine exist, apărută la „Junimea”, în 1979. Desigur, cititorilor recenţi asemenea poezii, cu aluzii, cuie şi cuişoare, nu le spune mai nimic, însă pe lumea cealaltă (de care ne-am despărţit murind sau râzând) cititorii aşteptau, savurau, aplaudau (da!) astfel de parabole. Şi cred că nu întâmplător academicianul memorase acest text, sau altele, din care mi-a recitat câte-o strofă, câte-un vers... A şi scos cartea din sertar, şi mi-a arătat-o: cu sublinieri, cu adnotări...
Zece ani mai târziu, când academicianul, împreună cu un grup de specialişti, pregătea monografia Podgoria Cotnari, am fost invitat şi eu „să scriu ceva”. Între timp ne gratulam cu magistre (eu - lui), maestre (el - mie)... Maestre - zice dumnealui - dacă se poate, în textu’ matali, să aminteşti cât mai multe soiuri de Cotnar ... Sugestia mă punea în încurcătură: eu, de fapt, nu agream vinurile dulci, cum era Cotnarul acela, îmbuteliat în sticle ca de lampă, şi care se lăsa cu leşin la lingurică, dacă-l beam. Ce-i drept, între timp, descoperisem o atrăgătoare Cătălina... Dar mi se părea prea puţin, spre a improviza o... degustare eseistică. Simţindu-mi ezitarea, academicianul a început a-mi vorbi despre vinurile cotnărene, mai iscodindu-l şi eu cu o întrebare, cu alta. Se-nţelege că, între două vorbiri, sorbeam şi dintr-o licoare de Copou... Da’ tot nu-mi închipuiam dacă şi ce voi scrie. Ajuns la propriu-mi domiţil, într-o stare de creatoare euforie, am şi improvizat o cronică rimată, un dialog liric aşadar, între magistru şi maestru- din care vă ofer aici câteva mostre: - Maestre, un vers despre Cotnar/ - îmi spuse Academicianul -/ că ştiu că ai la rime har...// - Magistre (m-am simţit flatat,/ şi-am încercat s-o dau cotită),/ rog, nu mă duce în ispită,/ sînt şi aşa prea însetat!/ Şi nici nu mă pricep la vinuri, / în sticle goale eu văd plinuri/ şi goluri mari în cele pline...(...)// - De ce nu-ncerci cu o Frîncuşă,/ care nu urcă-n căldăruşă,/ nu ţi se suie brusc, la cap?/ Şi dacă ştii să-i pui temeiul,/ îţi face de oţel... condeiul,/ că nu-ţi mai trebă niciun hap...// - După Frîncuşă-s frînt, Magistre,/ visez să-mi vină un transport/ în amfore, nu în canistre,/ cum îl duc unii la export./ S-o beau în orele candorii,/ cînd caii pasc din rouă zorii,/ şi-atunci să vină cititorii,/ să vadă versul cum mi-l port...// - Dar Busuioacă de Moldova,/ care să-ţi unduiască slova,/ precum în cer şi pe pămînt,/ să prindă îngerii cuvînt?!// - Ştiu eu, Magistre? Orice vin/ e bun, dacă nu bei puţin (...). Textul integral se află la loc de cinste în cotnăreana monografie, unde doritorii îl şi pot degusta.
Nu-mi imaginam, atunci şi mai târziu, că voi ajunge în situaţia de-a recurge la oarece înţepături, apropo de o anume opţiune politică a academicianului. De altfel, la rarele noastre întâlniri, nu ne-am dedat la politicale. Ştia opţiunea mea, eu o bănuiam pe-a domniei sale, le respectam tacit. Însă atunci când a apărut la gazetă cu un text (publicitar!) în care elogia un candidat la preşedinţie, fost ministru de Externe (Mircea Geoană, ca să fie clar), pentru nemaipomenita lui pricepere agro-viti-pomicolă, n-am mai putut răbda. De altfel, în acea campanie electorală, dar şi în altele, un anume partid (PSD, tot ca să fie clar) i-a pus să dea cu subsemnatul pe fel de fel de academicieni, scriitori, artişti de prestigiu, unii dintre ei aflaţi la limita existenţei terestre şi-n scurtă vreme chiar trecând la Domnul. Cel de Sus, nu cel de jos, mândru nevoie-mare că l-a susţinut Ciopraga, sau Husar, sau Cotea... M-aţi dat gata, maestre!, mi-a zis academicianul când (după ceva vreme, totuşi) ne-am reîntâlnit. Dar nu părea supărat pe mine, ci doar jenat de propriile-i slăbiciuni. C-aşa-i bietu’ om, sub vremi... N-am simţit nici un pic de ranchiună din partea-i, a trecut peste ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A participat, în anii din urmă, la mai toate reuniunile literare în care am fost implicat, eu sau revista „Cronica veche”. Era un om al Cetăţii, se simţea reconfortat în public, şi publicul îi dorea prezenţa charismatică, lipsa de morgă, vorba miezoasă, (auto)ironia, divagările pline de un farmec ce nu se mai poartă.
Un film olandez (interzis, în iepoca de aur) se chema Portocala mecanică. Nebănuite sunt căile Domnului, ca şi mecanismele unei portocale. Ala-bala-portocala...
Nicolae Turtureanu este director al revistei „Cronica veche”, poet şi eseist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Rusia a primit un avertisment scris de la SUA înainte de atacul terorist de la Moscova
Cazul fetiţelor încurcate la externarea din maternitatea Ploieşti: ce sancțiune a primit asistenta
Ploieşti: Ce a păţit asistenta care a încurcat doi bebeluşi la externare
În pofida războiului, economia ucraineană a crescut cu 5,3% în 2023
Economia SUA a înregistrat o creştere peste estimări în trimestrul patru din 2023
Boloş: Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu
Manchester City a transferat un fotbalist american de 14 ani
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Modificări: Tramvaiul 6 (Dacia – Târgu Cucu) va circula până în Tătăraşi Nord
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |