Alegeri americane (I)

Dacă în mai toate ţările alegerile se derulează într-o zi, iar rezultatele finale, sau cvasi-finale, se ştiu cam în 2-3 zile, în Statele Unite lucrurile stau cu totul altfel. Acolo trebuie să vorbim despre un fel de „sezon electoral” care durează, iată, în acest an, o lună şi jumătate. Alegerile încep cu câteva săptămâni înainte de „ziua formală a alegerilor”, este vorba de aşa numitul „early voting”, şi iată, la aproape 2 săptămâni încă nu sunt disponibile rezultatele finale. Nu e ceva nou, asta este tradiţia peste Ocean. Ce e nou este ponderea mult diminuată a ponderii voturilor exprimate în ziua alegerilor, mai ales în cazul alegerilor din 2020. Dacă până atunci în general se vota peste 70 de procente direct, prin prezenţa efectivă la urne, situaţia s-a inversat atunci radical: doar 30 de procente au fost sufragii exprimate direct, restul au fost voturi prin corespondenţă. Explicaţia fiind pandamia, dar oportunitatea a şi fost exploatată. Aceste detalii sunt departe de a fi unele pur tehnice, ele au stat la baza unor aprinse dispute interne având ca obiect contestarea validităţii alegerilor. Fostul preşedinte, Donald Trump, şi mulţi dintre sprijinitorii săi acuzând fraudarea alegerilor din 2020. De unde întreg cortegiul de probleme, culminând cu incidentele din 6 ianuarie 2021.

Stânga liberală din Statele Unite a cărei expresie politică este Partidul Democrat, foarte abilă în a pune etichete care să-i permită demonizarea facilă a adversarilor (de pildă cu doar câteva zile înainte de ultimele alegeri, Joe Biden i-a numit pe sprijinitorii lui Donald Trump, care totuşi sunt zeci de milioane, „semi-fascişti”), a inventat termenul de „negaţionişti”, chestiune care a devenit o temă electorală destul de importantă şi în acest an. O etichetă care s-a dovedit foarte utilă şi în cazul pandemiei (pentru a-i discredita eficient şi rapid inclusiv pe toţi cei care, unii personalităţi de prim rang din zona epidemiologică, puneau în discuţie decizii şi politici luate de către guverne, lucruri care se dovedesc, iată, valabile pe zi ce trece) şi se dovedeşte la fel de convenabilă şi atunci când trebuie trimişi în derizoriu cei care contrazic naraţiunea oficială privind „ameninţarea existenţială a schimbărilor climatice”, indiferent de cât de solide sunt argumentele aduse de către aceştia.

E adevărat, demersurile în justiţie din 2020 şi 2021 nu au adus dovezi privind fraude care să modifice rezultatul alegerilor de atunci. O explicaţie fiind aceea că multe dintre problemele semnalate nu erau explicit ilegale, era vorba despre legalizarea, la nivelul unor state, a unor practici cel puţin discutabile. Însă dincolo de asta e un fapt evident că sistemul electoral extrem de complicat creează mari probleme în statele în care cursele dintre candidaţi sunt extrem de strânse. Donald Trump a greşit în mod evident atunci când a pedalat obsesiv pe această chestiune, mai ales că, indiferent de felul în care ar fi stat lucrurile în realitate, soarta alegerilor din 2020 era deja decisă. Însă asta nu înseamnă că la nivel principial obiecţiile ridicate atunci nu erau valabile.

Social media şi mass-media, în mare parte cu simpatii explicite liberale, au condamnat vehement pe oricine susţinea că un număr atât de mare de voturi prin corespondenţă oferă oportunităţi crescute de fraudare. Era însă inclusiv concluzia unei investigaţii bi-partizane a Congresului din 2010, în condiţiile în care numărul voturilor prin corespondenţă era mult mai mic ca în 2020 sau chiar în acest an. Schimbarea radicală de atitudine nu este probabil chiar întâmplătoare, un motiv fiind acela că creşterea masivă a votului prin corespondenţă pare să-i favorizeze pe Democraţi. Însă, indiferent cum vezi lucrurile, ignorarea argumentelor justificate, a problemelor reale, legate de organizarea şi derularea alegerilor, este extrem de periculoasă pentru că, făcând asta nelegitimezi procesul electoral şi creezi tensiuni enorme în societate.

De pildă, e greu să găseşti o justificare rezonabilă pentru marile discrepanţe apărute şi în acest an. În timp ce Texas şi Florida, al doilea, respectiv treilea stat ca mărime din America (Texasul are 28 de milioane de locuitori, Florida are 21 milioane, şi au guvernatori Republicani), au dat rezultatele finale imediat, în alte state, ca Arizona (cu 7 milioane de locuitori), state câştigate la limită de Democraţi, încă se numără. Se repetă situaţia din 2020 când, deşi în Florida au fost circa 4,5 milioane de voturi prin corespondenţă, iar in Texas 2,6 milioane, celor de acolo le-a trebuit cam o zi sa termine numărătoarea. În Pennsylvania, cu 2,6 mil de voturi prin corespondenţă, a fost nevoie de multe zile pentru a face acelaşi lucru. 

Publicitate și alte recomandări video