Alegeri americane (II)

Un fenomen periculos, alimentat de nemulţumirile unei părţi a populaţiei faţă de maniera radicalizată în care Democraţii guvernează în unele state americane (mulţi vorbesc de pildă despre California sau Illinois ca despre nişte state socialiste), este migraţia masivă din ultimii ani dinspre statele Democrate către cele Republicane, mai bine administrate. De pildă, doar în 2019, peste 560 de mii de americani au venit în Florida, în timp ce California, care promovează printre cele mai radicale politici stângiste, a pierdut 660 de mii de locuitori care s-au îndreptat în special către Florida şi Texas. Mai ales oraşele conduse timp de decenii de liberali au înregistrat hemoragii masive de populaţie (6,3 procente pentru San Francisco, 3,5 procente pentru New York, 2,9 procente pentru Boston şi Washington). Ori, asta alimentează tot mai mult discuţia privind o posibilă secesiune a Statelor Unite. Un sondaj YouGov din 2021 releva că 37 procente dintre americani împărtăşesc această idee (în sud 67 procente dintre Republicani şi 50 procente dintre independenţi).

Dacă însă ne întoarcem la peisajul post-electoral american de acum, concluzia de bază este aceea că aşteptatul „val roşu” (culoarea Republicanilor), unii vorbeau chiar despre un adevărat tsunami, nu s-a produs în ciuda unui preşedinte în funcţie extrem de nepopular şi a faptului că 70 procente dintre americani cred că ţara lor merge într-o direcţie greşită. Interesant este şi faptul că, deşi au obţinut cu circa 4 procente în plus la votul popular (de regulă era invers), Republicanii au pierdut Senatul şi au obţinut abia o majoritate minusculă în Camera Reprezentanţilor.

Mass-media, dar şi o parte a elitei Republicane pun insuccesul pe seama lui Donald Trump, care tocmai şi-a anunţat intenţia de a participa la alegerile prezidenţiale din 2024. O justificare nu lipsită de temei. Trump stârneşte imense pasiuni, şi pozitive, dar şi negative, nu doar printre simpatizanţii Democraţi, ci şi printre independenţi – care reprezintă cam o treime din electorat. În acest context sunt şi acuzele că mulţi dintre candidaţii sprijiniţi de el au pierdut alegerile.

Însă lucrurile sunt mai complicate. Pe de o parte Democraţii au avut la dispoziţie de trei ori mai mulţi bani ca Republicanii. Unii s-ar putea să vadă aici o surpriză pentru că tradiţional mediul de afaceri avea simpatii de dreapta. Însă lucrurile s-au schimbat radical între timp. Multe corporaţii, de la Disney, la giganţii IT din Silicon Valley şi băncile de pe Wall Street, au devenit „woke”, au trecut cu arme şi bagaje în tabăra Democrată.

Dar poate mai importante sunt însă schimbările structurale din societatea americană. Chiar dacă nemulţumirile legate de inflaţie şi impactul globalizării i-au făcut pe mulţi să voteze la ultimele alegeri cu Republicanii este vizibilă o deplasare semnificativă spre stânga. Sondajele făcute la ieşirea de la urne privind atitudinea publicului faţă de o serie de teme majore ilustrează din plin acest aspect. De pildă, sprijinul majoritar pentru legalizarea consumului de marijuana la nivel federal. Dar cel mai relevant este felul în care americanii se raportează faţă de intervenţia statului, un guvern atotputernic fiind favorizat de stânga. Ori, dacă cu doar 12 ani în urmă, în 2010, 56 de procente dintre americani considerau că guvernul se implică prea mult în viaţa lor şi 38 de procente că o face prea puţin, astăzi raportul s-a inversat complet, este de 46 de procente la 54 de procente. Populaţia Statelor Unite începe astfel să semene tot mai mult cu cea din Europa, unde există în mare parte guverne supradimensionate şi economii rămase în urma nu doar a Americii, ci şi a Chinei. Ceea ce înseamnă că America abordează competiţia geopolitică cu China cu o societate mai puţin dinamică şi mai puţin competitivă.

În afară de asta, deşi Donald Trump, dincolo de probleme sale de personalitate, a promovat în mandatul său o serie de politici cu impact pozitiv, de pildă reglementări pentru mediul de afaceri, bineînţeles reversate imediat de Joe Biden, implicarea sa în viitoarele alegeri prezidenţiale din 2024 este contraproductivă. Pe de o parte pentru că energizează stânga radicală care devine tot mai influentă în Partidul Democrat. Iar pe de alta pentru că subminează masiv şansele Republicanilor, care spre deosebire de Democraţi au o galerie de lideri remarcabili, de a câştiga Casa Albă în 2024. Pentru că şansele lui Trump de câştig sunt aproape inexistente din cauza pierderii voturilor independenţilor. În plus, nu este deloc exclus ca în condiţiile în care nu ar câştiga investitura Partidului Republican (o serie de sondaje recente îl favorizează în acest moment pe Ron Desantis, guvernatorul Floridei), Donald Trump să concureze independent. Ceea ce ar fi fatal pentru şansele Republicanilor. S-ar repeta situaţia din 2002 când candidatura independentă a lui Ross Perrot i-a oferit lui Bill Clinton victoria pe tavă în faţa preşedintelui în exerciţiu de atunci, George Bush.

Publicitate și alte recomandări video