anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Alegeri directe în PSD

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Social-democraţii au imaginat un instrument concurenţial lăudabil, dar au constatat că nu au concurenţă în partid. Dacă un candidat obţine 90 la sută din voturi, PSD se face de râs.

Partidul Social-Democrat se pregăteşte pentru alegerea directă a preşedintelui său, într-o atmosferă marcată de confuzie şi tensiuni. Senzaţia este accentuată de suprapunerea acestei confruntări cu cele de la nivel local şi judeţean. Cred, totuşi, că principiul desemnării preşedintelui PSD prin votul tuturor membrilor merită apreciat.

În cele ce urmează, nu insist asupra motivelor pentru care social-democraţii nu se pot aştepta neapărat, pe termen scurt, la o îmbunătăţire a performanţelor şi a nivelului de democraţie internă. Centralismul, conformismul şi clientelismul (cei trei „C”) reprezintă doar câteva dintre piedici, în toate partidele româneşti. Mă interesează mai degrabă să evidenţiez câteva motive pentru care o idee bună ar putea să nu dea, pe termen scurt, rezultatele dorite. 

M-a surprins lipsa de reacţie a liderilor PSD faţă de şarjele d-lui Ion Iliescu la adresa votului direct. Cu siguranţă că d-l Iliescu ştie procedurile socialiştilor francezi sau laburiştilor britanici, aşa că ar fi trebuit rugat să explice de ce ele nu ar funcţiona şi în cadrul social-democraţiei româneşti. Argumentul împotriva cultului personalităţii nu este suficient, pentru că virusul respectiv a făcut, oricum, ravagii în partid: a se vedea cazurile Victor Ponta, Adrian Năstase şi - cu voia Dvs., ultimul pe listă - Ion Iliescu. Respectul faţă de fondatorul partidului nu trebuie să fie mai presus decât cel pentru adevăr.

Să trecem la fondul chestiunii. Social-democraţii au imaginat un instrument concurenţial lăudabil, dar au constatat că nu au concurenţă în partid. Dacă organizează un scrutin în urma căruia un candidat obţine 90 la sută din voturi, se fac de râs. Nu au cum să inventeze, peste noapte, o competiţie echilibrată, care să le aducă beneficii de imagine. Nu pot nici să ceară candidatului preferat de mai toată lumea să se retragă şi să accepte o poziţie de rang secund, deşi argumente ar fi destule. Nu are rost să vorbim, aici, despre dificultăţile şi lentoarea cu care se produce adaptarea între formele şi substanţa democraţiei, în viaţa internă a partidelor politice. Dar, dacă nu poţi avea o competiţie echilibrată nici după ce vechiul lider a ieşit din scenă (după înfrângerea în alegeri şi apariţia problemelor penale), atunci când o mai poţi avea? 

Apoi, ar fi fost mult mai bine dacă prima experienţă de acest gen ar fi avut loc în perioada de opoziţie: concurenţii ar fi avansat critici la adresa guvernului şi propuneri alternative de politică publică, după care învingătorul ar fi condus partidul în alegeri. În situaţia actuală, un candidat nu poate spune nimic despre guvernare, despre cum ar face el (sau ea) ca lucrurile să meargă mai bine: guvernul şi persoana premierului nu pot fi atinse nici măcar cu o floare.

Este curioasă şi opţiunea PSD în privinţa aşezării în timp a momentelor electorale. Candidaţilor la şefia partidului li se cer - în mod justificat - dovezi de sprijin din partea unui număr minim de organizaţii teritoriale, dar acestea de-abia acum îşi aleg propriile conduceri. În teorie, dacă ar fi ştiut din timp şi s-ar fi pregătit serios pentru candidatura la şefia partidului, doi-trei politicieni de anvergură ar fi putut solicita, cu responsabilitate, sprijinul colegilor. Mai mult, opţiunea pentru unul sau altul dintre ei ar fi reprezentat o temă pe agenda conferinţelor judeţene ale partidului, ceea ce ar fi fost cât se poate de îmbucurător (dar şi riscant, pentru cei obsedaţi de pericolul facţiunilor). Aşa, însă, gestul prin care o organizaţie îşi declară sprijinul pentru un candidat este nesemnificativ din punct de vedere politic, dacă nu chiar expresia unor preferinţe discutabile ale şefilor din teritoriu. Aşadar, dacă vrei cu adevărat o consultare democratică, trebuie să elaborezi cu atenţie reguli de campanie şi să le oferi candidaţilor, cu bună credinţă, oportunităţi de a-şi face cunoscut mesajul.

Lista aspectelor ce pot fi criticate este mult mai lungă. Totuşi, acest text nu este un atac împotriva sistemului alegerii directe, adoptat de PSD. Cred că el ar trebui instituţionalizat şi extins: candidatul la preşedinţie al partidului ar putea fi desemnat după o procedură similară. Cei care se tem de facţiuni şi sciziuni ar putea, eventual, să consulte lista cu rezultatele alegerilor prezidenţiale din ultimii zece-cincisprezece ani. La capitolul unitate, PSD a stat, mai tot timpul, foarte bine. 

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Binele propriu şi răul altora

Nicolae GRECU

Binele propriu şi răul altora

La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

pr. Constantin STURZU

Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

Nostalgii

Alexandru CĂLINESCU

Nostalgii

Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

pulspulspuls

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

Caricatura zilei

Probleme între frați

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.