anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Alegeri în Europa

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

În ultimele săptămâni am avut ocazia să ne reacomodăm cu procesele electorale, în câteva state-membre ale Uniunii Europene. Este vorba de cel de-al doilea tur al alegerilor locale din Franţa, scrutinul parlamentar din Croaţia, turul decisiv de la prezidenţialele poloneze şi, în fine, votul pentru legislativele regionale din Galicia şi Ţara Bascilor (Spania).

În toate aceste ţări a existat o influenţă - mai mare sau mai mică, după caz - a epidemiei COVID-19 şi a consecinţelor sale economice şi sociale. La fel se va întâmpla, cu intensităţi diferite, şi în cazul alegerilor programate în intervalul următor: ne gândim în primul rând la localele din ţara noastră (în mod normal, la sfârşitul lui septembrie), dar şi la alegerile parlamentare din Lituania, convocate pentru ziua de 11 octombrie.

Evident că Franţa a ţinut capul de afiş, prin finalizarea alegerilor locale care debutaseră printr-un controversat prim tur, organizat în perioada de accelerare a epidemiei - şi care a marcat, într-un fel, începutul confinement-ului. Între 15 martie şi 28 iunie există o distanţă atât de mare încât cele două tururi sunt mai degrabă evenimente electorale separate, cu observaţia că localele din Franţa se defăşoară după un sistem electoral extrem de complicat, în care poate exista un al doilea tur nu doar între candidaţii la primării, ci şi între listele de consilieri (care se pot reuni în alianţe între cele două tururi). Aşadar, fără a diminua cu ceva semnificaţia victoriilor stângii ecologiste în mai multe centre urbane sau pe cea a înfrângerilor partidului preşedintelui Emmanuel Macron, nu avem prea multe indicii despre ce s-ar întâmpla dacă, prin absurd, luna viitoare ar fi organizate alegeri legislative. Reacţiile politice la modul de gestionare a crizei sanitare şi a efectelor ei nu au făcut decât să accentueze conturul general al sistemului de partide: el rămâne unul multipartidist, competiţia neputând fi redusă la un duel între două partide sau tabere importante. De asemenea, se vede mai clar cât de simpliste sunt tendinţele de a reduce totul la confruntarea dintre pro-europenii domnului Macron şi extrema dreaptă a doamnei Marine Le Pen.

În Croaţia, legislativele din 5 iulie au confirmat forţa grupării de centru-dreapta Uniunea Democrată Croată (HDZ), afiliată la grupul popularilor europeni. Fondată în 1989, înainte de proclamarea independenţei, HDZ a guvernat în cea mai mare parte a acestui intervalul şi, foarte important, s-a dovedit unul dintre cele mai stabile partide din întreaga Europă postcomunistă. Condusă de premierul în exerciţiu, Andrej Plenković, HDZ a reuşit să-şi învingă mai clar decât în 2016 adversarii din zona de centru-stânga, coagulaţi în jurul social-democraţilor, şi totodată să-şi ia revanşa după eşecul la prezidenţialele de acum şapte luni. Nu putem insista aici asupra temelor specifice din campania electorală sau asupra datelor generale ale politicii croate, dar merită subliniat un aspect, dacă ţinem să plasăm Croaţia în categoria republicilor semiprezidenţiale (deşi atribuţiile preşedintelui s-au redus mult în ultimii ani). Este vorba de semnalele contradictorii pe care le dă electoratul într-un interval de doar o jumătate de an, votând pentru centru-stânga la prezidenţiale şi apoi pentru centru-dreapta la legislative - adică infirmând logica semiprezidenţialismului pe care ne grăbim să o asociem cu Franţa. Acolo, însă, alegerea unui preşedinte este urmată aproape imediat de utilizarea pârghiei constituţionale ce-i permite acestuia dizolvarea parlamentului, ceea ce tinde să ducă la reconfirmarea încrederii publicului în şeful statului prin susţinerea partidului său, la legislative. În Croaţia, în România sau în alte republici europene cu preşedinte ales prin vot direct nu se poate întâmpla aşa ceva.

Nici în Polonia nu există o astfel de armă în mâinile şefului statului, însă acolo logica modelului semiprezidenţial pare să funcţioneze mai bine - chiar dacă, din nou, rolul preşedintelui nu mai este atât de pronunţat ca în anii 1990. Alegerile prezidenţiale de duminica trecută l-au reconfirmat în funcţie pe Andrzej Duda, candidatul coaliţiei Dreapta Unită, dominată de partidul la putere, Lege şi Justiţie (PiS). A fost un tur secund foarte strâns cu candidatul opoziţiei centriste în jurul Platformei Civice, susţinut acum şi de alte forţe de centru şi stânga. A fost un proces electoral marcat de numeroase controverse. În ultimele săptămâni s-a insistat mai mult asupra discursului de campanie al domnului Duda, al cărui ton agresiv a fost intens criticat de adversarii politici din ţară sau de la Bruxelles. Mai importantă a fost, însă, controversa pe marginea datei alegerilor, programate iniţial pentru 10 mai, în plină criză sanitară. Acestea au fost amânate abia la 7 mai, după ce PiS încercase să impună varianta votului prin poştă, iar numeroşi lideri de opinie, inclusiv patru foşti preşedinţi şi nouă foşti prim-miniştri, chemaseră la boicot. În final, scrutinul s-a desfăşurat şi s-a încheiat fără probleme, însă bătăliile din ultimele luni au atins o asemenea intensitate şi au degenerat în conflicte de natură constituţională care i-ar face invidioşi chiar şi pe politicienii de la Bucureşti.

În fine, alegerile din Ţara Bascilor şi mai ales din Galicia au oferit publicului spaniol ocazia să descopere o imagine parţială şi, desigur, temporară a balanţei de putere între partide. Dată fiind specificitatea regiunii basce, probabil că din Galicia se pot desprinde mai multe concluzii preliminare ce vor fi ulterior extinse şi rafinate. Conform aşteptărilor, Partidul Popular (centru-dreapta) va fi capabil să formeze o coaliţie care să-l menţină la putere în legislativul regional de la Santiago de Compostela, dar atenţia observatorilor s-a concentrat asupra scorurilor celor doi parteneri din coaliţia guvernamentală naţională: socialiştii şi stânga radicală (Podemos). Fără a uita că într-un sistem precum cel spaniol responsabilităţile sunt împărţite între diversele niveluri de guvernare, membrii coaliţiei de la Madrid sunt cei care trebuie să explice de ce politicile guvernamentale nu au putut evita extinderea necontrolată a epidemiei, în primele luni ale acestui an. Fără a extinde nejustificat acest tablou regional, este clar că stânga radicală a suferit un recul major, în timp ce socialiştii au rezistat destul de bine. În competiţia internă din interiorul stângii spaniole, socialiştii au fost cei creditaţi cu mai multă responsabilitate şi maturitate. Vom vedea, însă, în lunile următoare dacă această impresie se va concretiza şi, eventual, dacă va fi afectată funcţionarea guvernului de stânga ce conduce, astăzi, Spania. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Gazoductul Nord Stream 2 şi securitatea Europei

Alexandru LĂZESCU

Gazoductul Nord Stream 2 şi securitatea Europei

Pentru Germania gazoductul şi relaţiile cu Rusia par să aibă prioritate în faţa intereselor de securitate ale Europei de Est şi legăturilor transatlantice.

Filmuletul zilei

opinii

Pe faţă şi pe dos

Nichita DANILOV

Pe faţă şi pe dos

Dincolo de ieşirea în aparenţă viscerală şi acuzaţiile halucinante ale preşedintelui Iohannis la adresa PSD-ului, ghicim un calcul politic rece. Atacând PSD-ul, dar şi UDMR-ul, preşedintele Iohannis a făcut o mişcare neaşteptată pe tabla de şah a spectrului politic românesc.

Patru pastile de vară covidată

Michael ASTNER

Patru pastile de vară covidată

Of de feisbuchist răzvrătit

Cum e posibil un stat minimal? (1)

Sorin CUCERAI

Cum e posibil un stat minimal? (1)

Fiindcă suntem deja în august şi ca să mai uităm de pandemie, le propun cititorilor mei un joc intelectual: cum ar fi posibil un stat minimal? Nu pentru că aş milita în favoarea unui astfel de stat, ci mai degrabă ca un joc cu mărgelele de sticlă.

pulspulspuls

Hopaa: ce avem noi aicea?

PULS

Hopaa: ce avem noi aicea?

Iacătă, stimaţi telespectatori şi simpatice telespectatoriţe, ce a putut surprinde pe una din străduţele lăturalnice din zona domiţilului, alaltăseară, în timpul preumblărilor de după cină recomandate de medic pentru digestie, amicul nostru Archibald Tănase! 

Caricatura zilei

LetsKanya

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.