Alegeri în Europa: o posibilă grilă de analiză (I)

După orice scrutin, opinia publică se concentrează asupra ordinii în clasament și, frecvent, ocupantul primului loc este declarat câștigător. Cel mai adesea, însă, acest plan de analiză ar trebui completat de o comparație între marile tabere politice, ceea ce ne-ar putea obliga să ținem cont de nuanțe.

Să luăm cazul Germaniei, unde tabloul creat la legislativele din 2021 va fi, dacă sondajele de opinie se vor confirma, total schimbat. Fără a considera că intenția de vot la europarlamentare coincide neapărat cu cea de la legislative (ne referim la lista de partid, pentru că în acest ultim caz germanii votează și în circumscripții uninominale), avem trei dimensiuni ce nu pot fi ignorate. Prima se referă la primul clasat („câștigător”), și aici este clar că alegerile europene îi vor încorona pe creștin-democrați/ creștin-sociali (CDU/CSU), la mare distanță de locul secund – un loc pe care social-democrații (SPD) cancelarului Scholz l-ar putea pierde în favoarea extremei drepte.

Ar fi, așadar, o înfrângere majoră pentru cancelar, dar dimensiunile ei devin mai clare dacă privim a doua dimensiune: dacă datele din sondaje ar fi confirmate, ce procent ar obține coaliția în ansamblu? Împreună, SPD și aliații săi, verzii și liber-democrații, nu ar mai primi decât o treime din voturi, ceea ce ar marca o scădere dramatică. Această concluzie este importantă, chiar dacă votul la alegerile europene nu are nicio consecință directă pentru sistemul intern. Ea justifică ideea potrivit căreia în Germania a apărut o criză de încredere a opiniei publice în guvernanți – o situație ce poate fi remediată prin politici publice bune, dar nu va trece în niciun caz de la sine.

Apare imediat și o a treia dimensiune. Pierderea de către SPD a primului loc ar fi putut veni pe fondul unor reașezări care, până la urmă, să păstreze ierarhia coaliției – un partid mediu-mare (SPD), unul mediu-mic (verzii) și unul mic (liber-democrații). Dar, în realitate, ecologiștii sunt singurii care au în sondaje un procentaj apropiat de cel înregistrat la legislative: ceilalți doi parteneri sunt cotați cu cifre mult inferioare celor din 2021 – potrivit standardelor politicii germane, unde o variație de 5-6% este considerată mare.

Pe lângă aceste trei planuri de analiză, în unele țări ar putea fi relevant și unul care să abordeze frontal chestiunea partidelor populiste de dreapta. Așadar, ar părea utilă formularea întrebării: este principala formațiune populistă la fel de puternică – sau, poate, mai puternică decât primele două formațiuni moderate, „convenționale”? Evident că în privința Germaniei chestiunea era relevantă, pe măsură ce extrema dreaptă părea să se apropie sau chiar să depășească scorul SPD (între timp, această dinamică a luat sfârșit). În cazul unor state precum Italia sau Țările de Jos, discuția este și mai complexă – după cum se poate bănui. Dar, pentru a rămâne la un model general, ar fi utilă includerea acestei teme, care se referă la vulnerabilitatea coalițiilor „moderate” în fața populiștilor.

Așadar, răspunsurile la aceste trei sau patru întrebări ar urma să ne ofere indicii despre capacitatea guvernelor din statele-membre de a oferi leadership la nivel european, știut fiind că această resursă scade îngrijorător atunci când ele nu pot demonstra că se sprijină pe votul (și opiniile) propriilor cetățeni. În textul de săptămâna viitoare vor fi analizate succint cinci cazuri: Franța, Italia, Spania, Polonia și Țările de Jos. Împreună cu cel german, ele ne ajută să întrevedem câteva dintre problemele ce vor afecta procesul de integrare, în următorii doi-trei ani. Cu un binom franco-german afectat de problemele politice interne, cu un guvern italian (încă) greu de încadrat într-o logică a cooperării armonioase – și lista poate continua – există puține șanse ca negocierile post-electorale din următoarele luni să ducă la rezultate spectaculoase. Și nu ar fi exclus ca situația să se prelungească până când va trebui confruntată situația de risc maxim – alegerile prezidențiale din Franța, din aprilie 2027.

Publicitate și alte recomandări video