vineri, 29.03.2024
Dacă alegerile sunt transformate într-un mecanism de perpetuare şi de întărire a mecansimelor de patronaj, aşa cum se întâmplă frecvent în ţara noastră, ar fi mai bună o revenire la vechea practică a tragerii la sorţi.
Intrăm într-o perioadă interesantă din punct de vedere politic, în sensul că este pentru prima dată în istoria noastră post-decembristă când, într-o coaliţie guvernamentală echilibrată, cei doi principali actori politici se îndreaptă simultan spre alegeri interne concurenţiale. Desigur, pentru cei mai mulţi dintre cetăţenii României aceste competiţii vor rămâne într-un plan secundar, ei fiind interesaţi în primul rând de situaţia economică şi de şansele revenirii la normalitate în condiţiile pandemiei - incluzând aici şi redobândirea exerciţiului deplin al drepturilor. Dar, dincolo de părerile noastre despre această guvernare - şi despre guvernare, în general - este limpede că politica de partid contează.
Aşadar, vorbim de o coaliţie guvernamentală echilibrată, între primele două partide neexistând o asemenea diferenţă încât să putem vorbi de hegemonia celui mai mare. Aşa au stat lucrurile în aproape toate situaţiile în care PSD sau antecesorii săi s-au aflat în opoziţie: exceptând intervalul dominat de PDL (sfârşitul lui 2009- începutul lui 2012), guvernele de acest tip s-au bazat pe colaborarea între cel puţin doi actori semnificativi, cu tensiunile şi conflictele de rigoare.
Atunci când se pune problema competiţiei interne într-un partid aflat la guvernare, mai ales dacă evenimentul se produce la începutul mandatului, conducătorii în funcţie tind să plece cu prima şansă. Nu aşa stau lucrurile acum, la jumătate de an de la un scrutin legislativ dezamăgitor. În frunte cu liderii actuali (Ludovic Orban la PNL, tandemul Dan Barna - Dacian Cioloş la Alianţa USR-PLUS), cele două grupări au ratat obiectivele propuse pentru legislative şi, foarte important, au înregistrat progrese mult prea mici la alegerile legislative, prin comparaţie cu nivelul foarte scăzut din 2016. Plusurile de 5,2 procente în cazul PNL şi 6,5 procente în cazul Alianţei nu sunt chiar de neglijat, iar într-un sistem de partide mai puţin fluid ele ar fi chiar rezonabile, după patru ani opoziţie şi, în cazul PNL, după încă un an de guvernare de criză. Dar principala lecţie a ciclului electoral trecut este aceea că potenţialul celor două formaţiuni era mai mare, iar de valorificarea lui defectuoasă sunt responsabili şi conducătorii lor, promovaţi în ierarhie după 2016.
Domnul Ludovic Orban, respectiv domnii Dan Barna şi Dacian Cioloş nu sunt singurii care pot fi chestionaţi pe această temă de colegii lor de partid, dacă aleg să candideze. O menţiune specială trebuie făcută în cazul USR-PLUS, unde încheierea procesului de fuziune i-ar putea pune pe cei doi şefi în competiţie directă - o situaţie ce ar putea ameninţa coeziunea noului partid, dincolo de virtuţile proprii competiţiei pentru funcţia de vârf. În orice caz, membrii de partid care îşi vor exercita dreptul de vot ar putea respinge veritabila modă politică românească prin care şeful şi apropiaţii lui îşi asumă victoriile, iar pentru înfrângeri sunt găsite mereu cauze obiective mai adânci. Tema sacrificiului electoral întru binele public sună bine, dar are marele defect de a fi frecvent contrazisă de realitate: sunt destule ţările europene în care măsurile drastice anti-pandemie, aplicate ferm şi cu bună credinţă, au îmbunătăţit popularitatea guvernanţilor, sau în care greşelile săvârşite în vâltoarea crizei au fost iertate.
Lăsând în urmă consideraţiile de acest tip, va fi interesant de urmărit cum se va produce intervenţia componentei guvernamentale în campania electorală internă. Ar fi de dorit ca domnii Cîţu, Barna şi orice alt posibil candidat care ocupă funcţii executive să-şi declare distanţarea de obişnuitele practici de curtare a organizaţiilor din teritoriu cu instrumente guvernamentale (chiar dacă respectivele organizaţii exact asta doresc) şi să găsească o formulă prin care membrii de partid şi opinia publică să poată verifica respectarea acestui angajament. Alegerile, fie ele directe sau realizate prin intermediul delegaţilor, au devenit principiul definitoriu al democraţiei pentru că au oferit o alternativă la numirile sau pseudoselecţiile clientelare - iar acest enunţ este valabil şi pentru societăţi, în ansamblu, şi pentru grupuri din interiorul lor, cum ar fi partidele politice. Dacă alegerile sunt transformate într-un mecanism de perpetuare şi de întărire a mecansimelor de patronaj, aşa cum se întâmplă frecvent în ţara noastră, ar fi mai bună o revenire la vechea practică a tragerii la sorţi.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Cum rescrie Kremlinul narațiunea privitoare la atacul terorist de la Moscova
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |