Alegeri într-o democrație neconsolidată

Primul tur al alegerilor prezidențiale s-a încheiat, procesul electoral continuă. În cele ce urmează vor fi evidențiate câteva repere ale scrutinului de duminica trecută.

Finala George Simion – Nicușor Dan trebuie să fie considerată o surpriză, pentru că „logic” ar fi fost ca în turul secund să se califice Crin Antonescu, candidatul coaliției guvernamentale (acum deja destrămată). Domnul Antonescu a fost însă părăsit de foarte mulți simpatizanți ai PSD, care l-au preferat pe Victor Ponta, posibil și de unii simpatizanți ai PNL, care l-au sprijinit pe Nicușor Dan. E important să avem în vedere caracterul (tot mai) problematic al articolului posesiv „ai” – partidele, mai ales cele din establishment, sunt din ce în ce mai puțin capabile să „dețină” loialitatea cetățenilor care le-au votat anul trecut la locale sau la parlamentare. Mai corect ar fi să vorbim de cetățeni care tind să susțină un anumit partid, dar o fac temporar și condiționat, ceea ce este foarte bine din punct de vedere al democrației.

Dincolo de structura finalei, turul I a reprezentat un mare succes al forțelor naționalist-populiste, cea mai mare victorie a acestui segment politic, din 1990 încoace. Are mai puțină importanță comparația cu primul tur al alegerilor anulate, la nivel de cifre. Mai semnificativ este faptul că nici argumentele politice, nici cele juridice – chiar dacă au venit din partea unor instituții ale statului – nu i-au convins pe alegători. Pentru votanții antisistem, discursurile „sistemului” nu sunt credibile; în loc să atenueze, ele mai degrabă intensifică mobilizarea acestui segment. Efectul este, desigur, și mai puternic în cazul acțiunilor pe care George Simion sau Călin Georgescu le-au denunțat ca fiind represive.

George Simion este favorit clar și în turul secund, din mai multe motive. Ele vor fi doar enunțate, pentru că jurnaliștii și analiștii politici deja le comentează. Așadar, există avantajul psihologic al distanței mari față de al doilea clasat, mobilizarea mai intensă (cel puțin deocamdată) decât cea a taberei Nicușor Dan, probabilitatea mare ca alegătorii care au votat Victor Ponta să îl susțină, probabilitatea aproape la fel de mare ca zona „PSD” din electoratul lui Crin Antonescu să opteze tot pentru George Simion sau să se abțină, respectiv semnele de evidentă slăbiciune etalate de „sistem” după primul tur – în primul rând, părăsirea de către social-democrați a coaliției și prăbușirea guvernului.

Pe de altă parte, există destule argumente în favoarea ideii că Nicușor Dan are șansa sa. În primul rând, povestea de (relativ) succes a candidaturii, turul I fiind prezentat nu ca o înfrângere, ci mai degrabă ca o victorie în „semifinală” împotriva unui concurent direct, Crin Antonescu, ai cărui sprijinitori trebuie atrași. Apoi, independența față de partide, ceea ce nu înseamnă respingerea lor, ci este un factor ce poate contribui la construirea unei coaliții proeuropene și prooccidentale. În fine, un factor interesant ar fi capacitatea sa de a reconstrui pe baze noi un echilibru care să nu însemne stagnare și revenirea la stilul de guvernare din ultimii ani, pe care îl detestă în mod clar o majoritate a cetățenilor.

Alegerile au confirmat slăbirea capacității politice a partidelor din establishment – PSD, PNL și USR. Ele nu mai par capabile, cel puțin în momentul de față, să suscite în rândul membrilor și simpatizanților acel atașament emoțional absolut necesar pentru victorii electorale. Cadrele lor instituționale par fie rigide și învechite, așa cum se întâmplă cu formațiunile din fosta coaliție guvernamentală, fie incapabile să rezolve conflictele interne, așa cum s-a întâmplat cu USR.

În cazul AUR, tot ceea ce s-a întâmplat după alegerile parlamentare de la 1 decembrie 2024 – în primul rând anularea prezidențialelor, câteva zile mai târziu – a favorizat obiectivele partidului. Orice încercare de a deplasa discuțiile din această campanie pe subiecte ce țin de substanța instituției prezidențiale au eșuat, fiind mereu alimentat narativul principal al AUR: lupta eroică împotriva sistemului, a globaliștilor etc. La fel s-a întâmplat cu încercările de a puncta conexiunile externe dubioase ale lui George Simion și Călin Georgescu. A fost o luptă între adevărurile „noastre” și adevărurile „lor”, între binele „nostru” și binele „lor”. A fost, în fine, o competiție electorală pe care o întâlnim într-o țară în care democrația este încă neconsolidată, sau într-una în care democrația este pe cale să se golească de substanță și, mai devreme sau mai târziu, să eșueze.

Publicitate și alte recomandări video