Parcă pentru a accentua starea de confuzie de pe scena politică franceză, localele nu au oferit un verdict clar, permițând aproape tuturor forțelor politice să evite cuvântul „înfrângere”.
În Franța, alegerile locale sunt întâmpinate cu un interes ce variază în funcție de momentul organizării lor: dacă au loc înspre mijlocul mandatului prezidențial sau parlamentar, li se acordă mai puțină atenție; dacă reprezintă un prolog al alegerilor naționale, devin foarte importante. Pe măsură ce în dezbaterea politică a intervenit tot mai puternic componenta „centru versus extreme”, localele s-au politizat mult. Dar partidele din Franța tind să se prezinte cu proiecte de politici publice locale destul de bine conturate și, foarte important, ancorate în propriile ideologii. Așadar, alegerile locale sunt și „administrative”, relevante pentru comunități – nu se transformă într-o reproducere la scară redusă a luptelor de la centru.
Dar, pe de altă parte, pe măsură ce Reunirea Națională (RN) condusă de Marine Le Pen și-a afirmat vocație prezidențială (și guvernamentală, pentru că în Franța cele două sunt legate), localele au început să fie interpretate tot mai mult prin prisma întrebărilor esențiale despre acest partid: cât de mult s-a extins și s-a înrădăcinat în teritoriu și în ce măsură funcționează „bariera republicană” împotriva sa? Și mai departe, pentru că acum se intră pe ultima sută de metri înaintea prezidențialelor, care sunt șansele ca viitorul președinte și viitorul guvern să provină din spectrul moderat? În această privință, trebuie menționate și îngrijorările legate de extrema stângă – Franța Nesupusă (LFI) a lui Jean-Luc Mélenchon –, care ar reprezenta cealaltă falcă a menghinei ce ar putea sufoca, la anul, forțele moderate. Dar LFI nu este izolată de corpul stângii moderate, care o recunoaște ca aliat și se teme de ea, în timp ce RN și partenerii pe care i-a putut racola au fost până acum boicotați de dreapta moderată.
Și, într-adevăr, „bariera republicană” în fața RN a funcționat cât de cât – destul de bine în orașele mari, tot mai slab în comunitățile medii și mici (RN este un partid mai degrabă urban, chiar dacă face eforturi să străpungă și la sate). Deși formațiunea condusă de Marine Le Pen și Jordan Bardella este, în acest moment, capabilă să strângă numărul cel mai mare de voturi în orice competiție națională, victoriile în turul secund îi sunt greu accesibile tocmai din această cauză. Dar aici trebuie să intervină nuanțele – contează mult cu cine se înfruntă în turul secund candidatul RN. După cum se știe, legea electorală franceză pentru alegerile locale este una foarte complicată, încercând să armonizeze culoarea majorității în consiliul local cu cea a primarului și recurgând la un tur secund și „între liste”, cu posibilitatea ca alianțele dintre cele două tururi să se concretizeze prin încorporări de noi candidați.
De exemplu, dacă un partid a intrat cu candidatul și lista de consilieri în turul secund, iar acolo va fi sprijinit de o formațiune mai mică, ieșită din cursă, alianța se poate concretiza prin includerea unor nume de pe lista celei din urmă între consilierii propuși de cel dintâi. Alianțele de acest tip nu sunt doar utile pentru coerența viitorului organ local, ci contribuie și la o prezență sporită la urne, în turul secund. Iar din perspectiva celor care încearcă să blocheze RN (și LFI, până la un punct) ele sunt foarte utile: văzându-și câțiva dintre favoriți pe noua listă, alegătorii formațiunii învinse, menționate anterior, vor fi stimulați să se prezinte la urne. Prezența mare, la locale, este un bun indicator de succes pentru moderați.
Oricum, parcă pentru a accentua starea de confuzie de pe scena politică franceză, localele nu au oferit un verdict clar, permițând aproape tuturor forțelor politice să evite cuvântul „înfrângere”. Oricum, în sistemul politic francez nu se prea obișnuiește ca liderul sau echipa de conducere să se retragă dacă partidul pierde la locale, și nici ca „baza” să declanșeze revolte victorioase. În textul de săptămâna viitoare vom explora modul în care scrutinul din 15 și 22 martie ar putea afecta calculele celor câteva zone politice majore – RN, dreapta moderată, centrul pro-Macron, stânga moderată sau LFI – în perspectiva prezidențialelor de anul viitor.
Publicitate și alte recomandări video