Alegeri locale în Franța (II)

De asemenea, concluziile după locale ne pun la dispoziție grile de analiză a recentelor mișcări politice ale președintelui Emmanuel Macron. Spre exemplu, să presupunem că o țară oarecare din Estul Europei ar putea fi interesată de recenta ofertă a domnului Macron de a o „lua” sub umbrela nucleară franceză, știute fiind problemele ce au dus la slăbirea credibilității angajamentului american față de Europa (și, în particular, față de flancul estic). Cum va evalua conducerea țării respective eventualitatea în care, începând de la anul, acea umbrelă va fi „ținută” de Marine LePen / Jordan Bardella sau de Jean-Luc Mélenchon? Sau dacă vorbim de Berlin, care trebuie să coopereze strâns cu Parisul, ori de guvernul britanic care, dincolo de Brexit, trebuie să încerce strângerea cooperării cu Parisul? Și lista poate continua.

Esențial, pentru toți cei care simt că este important ca Franța să-și mențină angajamentele actuale, este că nu s-a conturat un scenariu negativ inevitabil. Jordan Bardella (cel puțin până în momentul de față, mai bine poziționat decât Marine LePen) și Jean-Luc Mélenchon pot fi, în principiu, opriți. Dar culoarul este, din păcate, destul de îngust.

În tabăra stângii, localele par a fi oficializat o ruptură ce nu va putea fi remediată într-un an. Este greu de crezut că Franța Nesupusă (LFI) a lui Mélenchon și socialiștii (plus ceilalți moderați) vor putea susține un candidat comun. Aceasta reduce – dar nu elimină – posibilitatea de a avea în turul secund un candidat de stânga, iar liderul LFI pare ceva mai bine plasat decât oricare dintre rivalii săi moderați.

O eventuală calificare a lui Mélenchon îl va opune lui Jordan Bardella sau doamnei LePen, constituind ceea ce mulți numesc „scenariul de coșmar”. Pentru ca el să se materializeze, ar fi suficientă îndeplinirea a două condiții. Prima ar fi aceea ca dinamica descrisă mai sus să continue, în tabăra stângii. Cea de a doua ar fi ca zona de centru (tabăra Macron) și cea a dreptei tradiționale („Republicanii”) să nu coopereze și să nu susțină un candidat comun – și s-ar părea că lucrurile merg în această direcție. Din rândul primeia a ieșit deja la rampă fostul premier Édouard Philippe, iar ultima are și ea un candidat oficial, Bruno Retailleau, fost ministru de interne. În teorie, o reunire fie și imperfectă a electoratelor acestor doi politicieni ar avea mari șanse să trimită în turul secund un eventual candidat comun – și chiar i-ar oferi acestuia din urmă postura de favorit în confruntarea cu Jordan Bardella sau Marine LePen. Doar că un candidat comun este greu de întrevăzut.

Și motivele sunt numeroase. În primul rând, Retailleau consideră că „Republicanii” trebuie să se refacă prin readucerea foștilor votanți care au dezertat către extrema dreaptă, iar un asemenea obiectiv nu se atinge prin alianțe cu centrul sau deplasări către centru. Este, evident, o perspectivă ce poate fi acuzată de o anumită miopie, dar nu și că ar fi ilogică. De partea cealaltă, Philippe nu are (încă) validarea din partea lui Macron, unul dintre motive fiind acela că nu a căutat-o. Multă vreme s-a considerat că între ei doi există un pact neoficial de succesiune, dar, dacă așa au stat lucrurile, atunci președintele a fost cel care l-a încălcat primul, explorând variante alternative pentru o candidatură de centru la Élysée. Motivul ar fi fost acela că Philippe nu acoperă suficient de bine zona de centru-stânga, în timp ce alți politicieni din proximitatea lui – spre exemplu, un alt fost premier, Gabriel Attal – reușesc să o facă.

În orice caz, eventualele fracturi ce ar apărea în coaliția prezidențială „Împreună” („Ensemble”), mai ales pe fondul scăderii autorității președintelui în ultimul an de mandat, ar face și mai tentant pentru Bruno Retailleau să joace egoist. Astfel, primul tur al alegerilor prezidențiale s-ar transforma într-un turnir în patru având drept premiu confruntarea cu extrema dreaptă. Iar în aceste condiții s-ar putea materializa scenariul „de coșmar”. Însă mai este timp pentru negocieri și mutații pe scena politică franceză, chiar dacă situația actuala sugerează că de ele ar putea beneficia în primul rând extremele.

Publicitate și alte recomandări video