Alegeri-sandviș (I)

Pe măsură ce ne apropiem de sfârșitul lunii august, logica de campanie electorală își va intra pe deplin în drepturi și vom discuta tot mai mult despre partide și persoane. Desigur, foarte multe lucruri sunt clare și în acest moment, dar politica românească ne-a învățat să nu neglijăm niciodată elementul surpriză. Dar în ceea ce privește datele alegerilor – și modul în care se suprapun campaniile pentru prezidențiale și legislative – există deja câteva certitudini.

Așadar, cele două tururi pentru prezidențiale se vor desfășura la 24 noiembrie, respectiv 8 decembrie, între ele fiind plasate alegerile pentru parlament (1 decembrie). Acesta a fost rezultatul acordului între cele două partide din coaliția guvernamentală, PSD și PNL, iar calendarul a fost în mare măsură acceptat de celelalte partide și de societatea civilă. Chiar dacă vom vota în zile diferite, campaniile vor fi comasate, astfel că va fi evitată intrarea într-un lung tunel politico-electoral care să înceapă în septembrie (dacă nu chiar la sfârșitul lui august) și să se încheie către sfârșitul anului.

Despre suprapunerea alegerilor legislative cu cele prezidențiale s-a discutat mult, existând destule voci care regretă separarea lor, după decizia de a extinde la cinci ani mandatul președintelui, inclusă în revizuirea constituțională din 2003. Desigur, chiar și înainte de revizuire ar fi putut interveni sperarea, în cazul în care la un moment dat s-ar fi ajuns la organizarea unor legislative anticipate. Dar, se știe, era și este aproape imposibil din punct de vedere politic să se ajungă într-o asemenea situație.

Varianta reluării modelului 1990-2004, cu suprapunerea între scrutinul parlamentar și primul tur al prezidențialelor, a fost repede abandonată. Fără a comenta aici argumentele – în marea lor majoritate, neconvingătoare – potrivit cărora existau motive de ordin juridic pentru care nu se putea ajunge la o astfel de suprapunere, să observăm că acest model nu ar fi adus niciun avantaj clar vreunuia dintre partidele coaliției guvernamentale. Cu siguranță nu ar fi servit PSD, încă marcat de momentul 2004, în care victoria la legislative a fost practic anulată de înfrângerea domnului Adrian Năstase în turul secund al prezidențialelor. Așadar, era nevoie de o altă secvență – și nu existau foarte multe variante.

S-a vorbit, timid, despre suprapunerea între parlamentare și turul secund al prezidențialelor, probabil cea mai sfidătoare încălcare a logicii democratice de care am fi putut avea parte. Practic, cele două partide sau grupări care câștigau reprezentare în turul doi al prezidențialelor ar fi beneficiat de un avantaj incorect la legislative. Timp de campanie suplimentar, atenția alegătorilor îndreptată preponderent către finaliștii prezidențialelor, dar mai ales percepția că restul competitorilor au fost deja învinși, pentru că nu mai sunt reprezentați în cursa pentru funcția supremă – iată câteva dintre principalele argumente. Ultimul are, de departe, cel mai mare potențial antidemocratic. Și, desigur, el a fost păstrat și a ajuns să inspire decizia finală.

Varianta sandviș (legislative între cele două tururi ale prezidențialelor) aleasă de coaliție păstrează acest potențial antidemocratic. Grupările care își califică reprezentanții în turul secund vor intra în legislative din postura de învingători potențiali. Celelalte – din postura de învinși. Într-o asemenea situație, motivația participării la vot a simpatizanților lor va fi puternic influențată: va crește în cazul „finaliștilor” și va scădea semnificativ pentru ceilalți. Argumentele de program vor fi și ele afectate: primii doi clasați vor susține că publicul le-a dat deja dreptate, prin votul pentru prezidențiabili și că, oricum, viitorul președinte va trasa liniile de evoluție ale societății. Iar faptul că șeful statului are un rol foarte important – prea important, s-ar putea spune – în construirea majorității parlamentare și guvernamentale îi va permite unui partid cu candidați în finală să spună că, după victorie, în jurul său se va construi viitoarea coaliție, deci votul pentru el este „util”.

Textul de mâine va include o continuare a acestei argumentații, analizând și situația în care în cursa prezidențială va apărea un independent fără sprijin de partid – este clar că soluția adoptată are efecte negative și asupra șanselor unui astfel de candidat.

Publicitate și alte recomandări video