Alegeri-sandviș (II)

În prima parte a acestui text, publicată ieri, am început discuția despre potențialul antidemocratic al modelului alegerilor-sandviș din lunile noiembrie și decembrie: inserarea legislativelor (AL) între cele două tururi al prezidențialelor (AP-t1, AP-t2). Principalul argument este acela că acei competitori electorali (partide sau alianțe) ai căror candidați se califică în AP-t2 vor aborda ultimele zile de campanie pentru AL din postura de învingători. Alegătorii celor învinși în AP-t1 vor fi presați ca în AL să voteze „util”, nu „sincer” – cu alte cuvinte, să nu-și dea votul listei unui partid pe care cifrele AP-t1 l-ar indica drept lipsit de șanse, orientându-se spre unul sau celălalt din rămași în AP-t2. Dinspre ei vor veni mesaje ferme cu privire la majoritatea pe care o va construi în legislativ noul ales – iar Președintele, așa cum știm, are competențe constituționale în această direcție. Evident că presiunea votului util în AL va dăuna în special partidelor mici, iar pentru cele aflate pe muchia pragului electoral poate avea efecte grave.

Apoi, nu știm care va fi dinamica prezenței la vot în această secvență. De regulă, AL adună la urne mai puțini cetățeni decât prezidențialele, iar în cazul acestora din urmă, AP-t2 este net superioară AP-t1. Așa cum semnalam ieri, există riscul ca partidele învinse în AP-t1 să fie abandonate de unii potențiali alegători, dezamăgiți și demobilizați.

Cum arată calculul partidelor care au promovat sau acceptat această variantă? La baza lui pare să se afle ideea de a suprapune cele două efecte: cel nedemocratic, descris mai sus (influența AP-t1 asupra AL) și cel presupus a fi cunoscut și, în principiu, acceptat de societate (influența AL asupra AP-t2). Dar acesta din urmă propagă, așa cum ușor ne dăm seama, și încărcătura nocivă a celuilalt. Interesant este însă faptul că nu au existat proteste semnificative din partea niciunuia dintre partidele semnificative.

Evident că ne interesează în primul rând calculele PSD și PNL, autorii proiectului. Presupunând faptul că domnul Mircea Geoană va candida independent, domnia sa ar putea obține voturi pe care le țintesc (este incorect să vorbim de „rupere” din electorat) și candidații partidelor sus-menționate. Din această cauză, știm bine, a fost necesară cuplarea alegerilor: domnul Geoană nu va putea da răspunsuri serioase la întrebările despre cum va fi guvernată România, în lipsa unui vehicul politic. Pentru PSD, care stăpânește autoritar o zonă din spațiul politic românesc, eventuala „problemă Mircea Geoană” se adaugă uneia mai vechi, menționată aproape zilnic în mass-media: reunirea unei tabere anti-PSD în AP-t2 (este incorect să vorbim de reunirea „dreptei”) și înfrângerea inevitabilă a candidatului acestuia.

Ar trebui să observăm că, oricât de atractivă ar fi această explicație, e cazul să fie întrunite anumite condiții și chestiunea ar merita discutată pe larg cu altă ocazie – în politică nu există asemenea reguli de fier. Dar, dacă o luăm în calcul, atunci am putea observa că energiile anti-PSD generate de succesul candidatului său – dar contează mult dacă acesta ar veni pe primul loc sau pe cel de-al doilea – ar urma să se manifeste întâi în AL. Cu alte cuvinte, cele câteva zeci de mii, maxim o sută de mii de votanți anti-PSD suplimentari ar influența două-trei mandate în Camere, nu soarta unui scrutin prezidențial. Iar dacă tot PSD va fi primul clasat, nu avem de unde să știm dacă această energie se va manifesta și în următoarea duminică, la AP-t2. Poate că da, dar nu putem fi siguri. În orice caz, modelul sandviș, cu inserareaAL între cele două tururi AP, pare să servească destul de bine interesele PSD.

În cazul PNL,liderii care au avansat varianta sandvișului sunt, în mod evident, optimiști în ceea ce privește șansele candidatului în AP-t1. Deși, în conformitate cu toate sondajele și cu înțelepciunea convențională, promovarea în turul secund nu este sigură, eventualitatea în care ea se va produce ar deschide un culoar foarte favorabil în AL. E normal ca liberalii să-și dorească o alternativă de centru-dreapta la colaborarea cu PSD, dar, cum această variantă nu este foarte probabilă, ar fi important și ca zestrea lor parlamentară într-un nou mariaj cu PSD să fie sporită prin atragerea unor votanți care în AP-t1 au susținut candidați ieșiți din cursă – invitându-i astfel să-și schimbe opțiunea pentru AL și, evident, să susțină candidatul liberal în AP-t2. Cum, în eventualitatea în care domnul Mircea Geoană candidează independent, este foarte puțin probabil ca AP-t2 să se joace între candidatul PNL și domnul Geoană, argumente interesante se pot avansa și în ceea ce privește această relație – ele vor face obiectul ultimei părți a acestui text, care va fi publicată săptămâna viitoare.

Publicitate și alte recomandări video