Caută 
1 MIN
A trecut o săptămână de la alegerile din Statele Unite și, deloc surprinzător, analizele și comentariile din presă și de pe rețelele sociale continuă, oferindu-ne un peisaj cât se poate de variat. Treptat, discuțiile despre 5 noiembrie, cu învingători și învinși, merit și vină, cifre și sentimente vor lăsa loc „criticii de întâmpinare” vizând noua administrație și politicile ei.
În cele ce urmează vor fi prezentate, fără pretenții analitice și fără încercări de a da cursivitate textului (spațiul este limitat) câteva observații despre acest moment electoral de vârf al anului politic 2024.
Așadar, trebuie să începem cu observația că victoria Partidului Republican este totală – Casa Albă, Senatul, cu certitudine și Camera Reprezentanților (la ora încheierii acestui text, republicanii mai aveau nevoie doar de un mandat pentru a-și conserva majoritatea, din cele zece încă neatribuite). Tot ei au obținut mai multe victorii în cele câteva competiții pentru funcțiile de guvernator de stat. În fine, foarte important este faptul că Donald Trump a învins-o cu două procente pe Kamala Harris la votul popular. Mandatul său este clar, la fel și responsabilitatea: nu vor exista obstacole politice serioase în calea aplicării politicilor publice dorite de administrație.
Apoi, dat fiind interesul nostru pentru viitoarea politică externă a Casei Albe, trebuie notat faptul că aceste teme au ocupat un loc marginal în campania domnului Trump – dar și în cea a contracandidatei sale. A fost o campanie purtată preponderent pe teme interne, astfel că linia viitorului președinte este greu de anticipat. Desigur, dacă ne referim la subiecte precum Ucraina sau relația transatlantică, se știe care sunt părerile de pornire și se pot anticipa cele mai probabile politici. Dar Donald Trump este imprevizibil, iar această trăsătură se poate ușor transfera asupra guvernării, în următorii patru ani. Oricum, discuțiile despre viitoarea linie de politică externă a SUA încep acum, nimic nu este stabilit dinainte – și vor conta mult persoanele selectate pentru diversele funcții de la vârful establishment-ului.
Exit-poll-urile și ulterior rezultatele din anumite districte cheie sugerează că victoria lui Donald Trump are la bază, în foarte mare măsură, dificultățile economice cu care se confruntă numeroși cetățeni – foarte probabil, majoritatea cetățenilor. Democrații au fost sancționați pentru că temele lor „forte”, inclusiv cele care țin de defectele de personalitate ale lui Donald Trump, s-au dovedit mai puțin relevante în ochii alegătorilor, la 5 noiembrie. Dar aceasta nu înseamnă că mișcarea condusă de domnul Trump și care va fi în mod cert preluată de un adjunct și succesor (poate vicepreședintele ales J.D. Vance) a primit un cec în alb. Pur și simplu, tema ei centrală – starea economiei – a răspuns preocupărilor cetățeanului obișnuit într-o manieră pe care democrații, aflați la putere, nu au putut-o combate.
Pe de altă parte, într-o societate modernă și complexă unii alegători pot fi confruntați cu veritabile dileme în privința ierarhizării temelor de campanie, în ordinea importanței. Dacă pornim de la intuiția (rezonabilă) că pentru mulți alegători hispanici linia republicanilor era problematică din cauza atitudinii lor față de migrație, votul din 5 noiembrie ne sugerează că îngrijorările de natură economică au primat și pentru acest segment, așa cum s-a întâmplat în cazul americanilor de origine europeană. Nu se poate exclude nici posibilitatea ca hispanicii deja integrați să se simtă ei înșiși dezavantajați de atitudinea laxă în privința migrației, specifică democraților: în definitiv, noii veniți creează o presiune pe piața muncii, iar salariile tind să rămână reduse în sectoarele receptive față de migranți. Dar progresele înregistrate de republicani în rândul electoratului hispanic au în primul rând de a face cu nivelul de trai.
La aceeași concluzie s-ar putea ajunge și în cazul electoratului afro-american, care s-a dovedit surprinzător de rezervat față de doamna Harris, o candidată de culoare (se știe, cu origini afro-jamaicane și indiene). Chiar dacă trebuie luată în considerare diferența destul de semnificativă între votul feminin și cel masculin, iar ideea unor prejudecăți „de gen” care să-i ducă pe bărbații de culoare înspre Donald Trump nu poate fi trecută cu vederea, s-ar putea ca și în rândul acestei comunități să fi primat îngrijorările transrasiale și transculturale cu privire la ziua de mâine.
Publicitate și alte recomandări video
