Carmen Dorobăț, managerul Spitalului de Boli Infecțioase "Sfânta Parascheva" din Iași, unitatea medicală vitală pentru întreaga regiune a Moldovei, a dezvăluit pentru "Ziarul de Iași" care sunt marele necunoscute ale virusurului SARS-CoV-2 dar și când am putea ieși din această perioadă de încercare.

Vorbim în aceste zile de o maladie la care toți căutăm răspuns și vindecare. E vorba despre COVID 19. Deja sunt mii de confirmați cu această infecție și sute de morți la nivel național. Cum se poate depista faptul că dacă organismul persoanei care a fost infectată dar care s-a vindecat a reușit să creeze anticorpi?

Am să vă răspund extrem de sincer, pentru că ceea ce a apărut până acum la ora actuală în literatura de specialitate este extrem de puțin. Dar am să încerc să fac anumite corelații, după o viață în domeniu, cu alte patologii virale, și aici mă refer la infecția cu HIV și cea cu virusul hepatitei B. Am să pun însă accent pe infecția cu HIV, ca și paralelă a ceea ce noi numim COIVD 19, întrucât are o componentă structurală cu cea a HIV și această componentă, este acel „picioruș” care se vede la nivel microscopic și care se se fixează la nivelul receptorului. Este o componentă extrem de importantă, de aceea spunem că am putea folosi ceea ce știm noi acum la nivel de HIV la ceea ce ne gandim cand e vorba de SARS-CoV-2. Revenind la întrebare, la faptul că dacă se poate depista aceasta boală, între-adevăr, în patologia infecționistă facem așa zisele teste serologice care pun în evidență o cantitate de anticorpi, anticorpi care sunt de două feluri: anticorpi imunoglobulină M, ImM, care arată că am trecut în curând prin boală, și imunoglobulină G, ImG, care arată că am trecut cândva prin această boală și diseminăm prezența acestor corpi, și aici vorbesc de alte boli, cele asociate. Prezența acestor anticorpi este de două feluri pusă în evdență, atât cantitativ, adică este sau nu prezent anticorpul acesta, dar și calitativ. Sunt analize laborioase, care măsoară de fapt cantitatea de anticorpi din organism și ne arată dacă anticorpii respectivi sunt sunt în titru protector sau nu.

“Cei cu boli asosciate sunt expuși riscului de a repeta boala”

Orice organism vindecat poate creea sau nu anticorpi în lupta cu COVID 19?

În terapia infecției cu virusul hepatitei B, de exemplu, momentul opriprii tratamentului  depinde de determinarea cantitativă a anticorpilor care apar în această infecție. Revenind la ceea ce însemană infecția cu SARS-CoV-2, marele necunoscut pentru noi toți, noi, medicii, punem în evidență niște anticopri prin niște teste. Este vorba o dată prin acele teste rapide care au crescut ca relevanță de la de la 50% la undeva la 87%, când folosim aparatul de semiluminiscență, deci dacă există sau nu anticorpi. Dar, și subliniez, nu arată cât citesc din ceea ce înseamnă cantități infime de anticorpi. Deci, atunci când organismul respectiv nu sitetizează o cantitate suficient de mare de anticorpici ca și limită de detecție înseamnă clar că acești corpi nu se pot evidenția. Aș putea spune că astfel de situații se pot întâlni la la organismele imuno-compromise. De exemplu, ca la cei care au infecția cu virusul hepatitei B, apariția acelor anticorpi de care vă vorbeam apare deloc, uneori, toată viața.

Acest virus putem spune că face selecții, mai ales atunci când e vorba de boli asociate, cum ar fi cele oncologice sau, așa cum s-a vazut extrem de des, diabetul zaharat?

Da, așa pare a fi, în general, e vorba cei care nu își pot creea un titru de anticorpi protectori. Și aici am să mai vin cu un argument. Vedeți, noi toți ne-am bucurat când am aflat că a venit la Centrul Regional de Transfuzii Sanguine acel aparat pentru a putea lua din sângele acelor care au trecut prin boală plasmă încărcată cu anticorpi pe care să le o administrăm celor gravi bolnavi. Întotdeuna acești donatori vor fi verificați din punct de vedere al sănătății, din punct de vedere al anticorpilor și ulterior se vor administra cazurilor grave. De ce cazurilor grave? Pentru că astefel de cazuri aflate în terepii intensive au un răspuns imunologic extrem de precar. De aceea de exemplu, și am să mă duc aici într-o alta patologie infecțioasă, într-un sepsis sever administrăm pacientului respectiv imunoglobuline, deci anticorpi nespecifici adevărați pentru a ajuta organismul să lupte cu acel agent infecțios. În cazul acestor pacienți gravi cu COVID 19 le-am administrat plasmă cu posibili anticorpi tocmai pentru că nu au un titru de anticorpi corespunzători care să îi protejeze.

La testări, „au mai fost niște derapaje în acest sens, datorită acestui val”

Dacă ar fi să revenim la testele COVID 19 fără de care nu putem face o statistica clară a infecției pe plan național și nu numai, ce condiții trebuie să îndeplinească probele?

În general, poate au mai fost niște derapaje în acest sens, datorită acestui val și nedorit și foarte abrupt, au mai fost. Colegii noștri trimit și din alte județe trimit acum corect transportul acestor probe. Și în momentul în care proba nu este conformă, colegii noștrii își dau imediat seama iar proba trebuie repetată. Deci, în acest moment, ne gândim la astfel de derapaje din punct de vedere tehnic sau la nivelul recoltei probei și atunci repeteăm testul respectiv. Am avut și astfel de situații.

Pentru că există controverse inclusiv de la pacienți testați care au contestat rezultatul testului, în ce măsură sunt sigure aceste teste COVID 19?

Așa cum știm, avem două tipuri de teste, testul PCR care e după naso-faringian și testele rapide care se fac din sângele periferic. În ceea ce privește testele PCR au o specificitate de 98% până la 100%. Vorbim ca medic de la patul bolnavului, dovada e că tot ce se realizează ca și studii științifice în lume, și aici nu vorbesc despre cele care s-au făcut pe acest virus care se bazează pe un număr mic de observații pentru că timpul este scurt, ci mă refer la toate studiile făcute pe pcr pe eșantioane mari de pacienți, în alte patologii, evident, au arătat că sunt cele adevărate și cele care pot fi folosite ca și „medicină bazată pe dovezi” pentru obținerea unor răspunsuri adevărate și pertinente în ceea ce privește luarea unei decizii la patul bolnavului. Testele rapide nu au specificitat atât de mare. Au apărut acum acele care folosesc aparatul de citire automat care se ridică la o precizie de până la 85%-90%, dar vom vedea. Un astfel de aparat a ajuns ieri la Iași, prin donația Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și a Înalt Prea Fericitului Teofan, Mitropolit al MMB. Imediat după Sărbători, vom achizitționa testele și prima dată vor fi făcute la cei 480 de angajați ai spitalului. Aceste teste rapide ne arată pontajul  anticorpilor, eventual, prezența ImM sau ImG, deci dacă s-a trecut sau nu prin boală, dar, și aici vine specificitatea aceea că există persoane care nu au titru de anticorpi care să poate să fie decelaci prin utilizarea acestor teste.

Paradoxal, bolnav, tratat ani de zile cu același medicament, a făcut, e drept, o altă boală

Boala, infecția cu SARS-CoV-2, poate reveni într-un corp sănătos sau nu? Ce se știe?

Ceea ce se poate spune cu certitudine estecă nu este vorba de o reinfecție, adică nu ne-am vindecam și apoi am luat înapoi virusul. Aici sunt păreri în lumea medicală categorice. În ceea ce privește redeșteptarea, cum se numește acum în studiile de specialitate acum, este vorba despre o revenire a virusului de la nivelul unor particule care rămân cantonate ale aparatului respirator. Și din nou mă întorc la infecția cu virusul HIV. Virusul HIV are această capacitate a rămâne în anumite zone numite de noi, medicii, sanctuare. În cazul virusului HIV, santuarele sunt în aparaturul nervos sau cel genital. În ceea ce privește SARS-CoV-2 noi, medicii, nu știm dacă există sau nu un astfel de sanctuar. S-ar părea că ar putea rămâne în anumite zone ale aparatului respirator, de unde, în anumite momente, și aici mă refer la momentele în care titrul anticoprilor scade, să poată redeveni. În ce măsură, această redeșteptare, este ca și severitate ca amploare, ca și prognostic la pacientul respectiv, nu știm la ora actuală.

Toată lumea se gândește, întreabă, ce e cu boala asta? Câte necunoscute sunt și pentru cei care au trecut sau nu prin ea? Mai ales cei cu boli asociate...

Da, așa se pare că este. Noi, medicii, vom învăța, pas cu pa,s cum să reacționăm pe organismul imunodebilitar, cum este pacientul diabetic sau pacientul cu HIV. Și chiar acum avem un pacient spitalizat cu infecție cu HIV și SARS-CoV-2, fără să avem o gravitate deosebită deocamdată. Sigur, în cazul său, vom vedea ce măsuri vor fi luate în plus, ce va trebui să facem de acum încolo, nu știu pentru cât timp, dar fără îndoială până la apariția unui vaccin. El este doar un exemplu. Acest virus de învață parcă să găndim din nou de la bază, nu știm dacă răspunde la acet tratament, dar se poate modifica. Nu știm dacă se modifică boala, dacă se modifică, dacă se modifică în sensul unei agresivități crescute ceee ce nu ne-am dori. Nu știm dacă va rămâne în organism, și dacă va rămâne sub ce formă și cât va ramâne și ce repercusiuni va avea prin el însuși ca virus, la nivelul locului respectiv de cantonare sau asupra întregului organism. Nu știm care va fi prognosticul pe viață al pacientului respectiv.La aceste lucruri nu putem răspunde acum, dar ceea ce putem răspunde categoric este că ceea ce am văzut în Gara de Nord, mulțimea care era acolo, fără a respecta nimic din ceea ce este lege și din ceea ce li s-a transmis. Noi medici, suntem lângă toți, înțelegem dorul de casă sau de prieteni mai ales că sunt Sfintele Sărbători. Dar acest exemplu ca și altele similare, nu înseamnă decât că vor urma zile foarte negre, nu numai pentru noi, ca medici, ci și pentru întreaga populație.