Dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și al Țării Românești, la 5, respectiv 24 ianuarie 1859, a însemnat înfăptuirea așa-numitei politici a faptului împlinit, prin care oamenii politici de la acea vreme urmăreau unirea Principatelor Române și recunoașterea lor de către Marile Puteri europene. Unirea a fost acceptată, însă doar pe perioada domniei lui Cuza, mai exact șapte ani, cât i-a durat serviciul militar. În tot acest timp, Cuza a realizat o serie de reforme care au schimbat în bine principatele și au pus bazele României moderne, așa cum o cunoaștem astăzi.

Cel mai mare viciu al domnitorului era pasiunea sa nesățioasă pentru femeile frumoase. Mereu la braț cu Mihail Kogălniceanu, Cuza frecventa adesea bordelurile bucureștene, chiar și după ce se căsătorise cu doamna Elena Cuza, care nu putea să-i dăruiască urmași. Întâlnirea cu o anume Maria Obrenovici avea să-i schimbe complet destinul, devenindu-i amantă, marea sa iubire și femeia care-i va dărui doi copii.

Maria Obrenovici, o femeie a cărei meserie era seducția

Maria Obrenovici, fiică a logofătului Costin Catargi și a Smarandei Balș, a mai fost căsătorită de două ori, înainte de a-l cuceri pe Cuza. Primul ei soț a fost un general sârb, cu care a avut un fiu, pe nume Rubi Ctargi, dar pe care tatăl a refuzat să-l recunoască, din motive necunoscute. Primul său copil va fi, așadar, crescut de sora ei.

Peste câțiva ani, Maria Obrenovici a sedus un alt bărbat, pe principele Miloș Obrenovici, cu care a avut un fiu, Milan, și care va deveni rege al Serbiei. Maria a divorțat și de acest bărbat și a continuat să-și caute noi partide, până când a intrat în atenția lui Cuza. Cu toții știau că domnitorul avea o slăbiciune pentru femeile frumoase. Maria, o brunetă cu ochii albaștri, avea o frumusețe considerată ispititoare la acea vreme, așa că Alexandru Ioan Cuza i-a căzut imediat în mreje. În momentul în care cei doi și-au început aventura, Cuza era deja însurat, dar căsnicia nu s-a dovedit un impediment, fiindcă avea și așa numeroase escapade amoroase la activ. Doamna Elena Cuza știa despre ele, așa cum va avea cunoștință și despre relația clandestină cu Maria, dar nu i-a fost un obstacol soțului.

Cuza și-a convins soția să-i crească fiii concepuți cu amanta

Amanta lui Cuza nu era doar o devoratoare de bărbați, ci și o bună cunoscătoare a strategiilor și intrigilor politice ale vremii, așa că ea a avut o oarecare influență asupra domnitorului, iar unii istorici sunt de părere că ar fi fost și ea parte la complotul care avea să-l forțeze pe Cuza să abdice.

Aventura lor amoroasă a luat avânt. Relația lor a devenit una pasională și de durată. La doar un an după începerea idilei, Cuza i-a cumpărat o casă în Strada Biserica Amzei, din București, unde o vizita zilnic, pe măsură ce se înstrăina tot mai mult de soția sa. În cele din urmă, Maria i-a dăruit domnitorului doi copii, pe Dimitrie și pe Alexandru. Cuza a dat dovadă de multă îndrăzneală și a convins-o pe soția sa, pe Doamna Elena, să îi înfieze, spunându-i că sunt copii orfani, salvați în urma unei inundații. După cum relatează Adevărul, Elena a acceptat până la urmă să-i crească, cu toate că bănuia că erau de fapt propriii săi fii.

I s-a cerut să abdice, când era în pat cu amanta

Personalitatea Mariei și felul în care reușea să se infiltreze în relațiile domnitorului, au adus-o până la urmă în rândul camarilei lui Cuza și era evident că avea ambiții mari. Începuse să petreacă tot mai mult timp la palat, sub același acoperiș cu soția domnitorului. Zvonurile spuneau că amândoi, atât Cuza, cât și Maria, aveau și alte relații amoroase, fiecare pe partea lui. Amanta domnitorului ar fi avut, de exemplu, aventuri amoroase chiar cu anumiți membri ai camarilei lui Cuza, dar și el și-a menținut obiceiul de a frecventa bordelurile.

Maria Obrenovici nu era deloc deranjată de faptul că locuia sub același acoperiș cu soția bărbatului cu care împărțea patul, chiar în camera alăturată, unde Doamna Elena dormea singură. De fapt, noaptea abdicării i-a prins pe amândoi în același pat. Pe 11 februarie 1866, „monstruoasa coaliție” i-a cerut lui Cuza să abdice. Venise timpul să-și ia rămas bun de la tronul țării, urmând să fie oferit unui principe străin, așa cum fusese înțelegerea cu Marile Puteri.

Amanta lui Cuza, o figură controversată

Unii cred că și Maria Obrenovici a luat parte la acest complot, fiind cea care a lăsat intenționat ușa deschisă, pentru a pătrunde mai ușor complotiștii. Alții consideră că amanta a vrut, de fapt, să-l salveze și a făcut o înțelegere cu complotiștii să nu aplice violența asupra domnitorului. Nu exista niciun cadru legal prin care Cuza putea fi înlăturat de la putere, așa că toți ajunseseră la concluzia că trebuia dată o lovitură de palat și să aplice inclusiv metode mai severe sau dramatice.

Sub amenințare, actul abdicării a fost semnat rapid, iar Cuza, soția, dar și amanta, au fost nevoiți să ia drumul exilului. Maria l-a urmat pe domnitorul rămas fără țară și a stat o vreme cu el la Viena, dar până la urmă l-a trădat (din nou), înșelându-l cu un apropiat. Potrivit sursei citate, Cuza a fost părăsit de amantă în 1870, când el s-a îmbolnăvit.

Maria Obrenovici a ajuns la Berlin, unde a făcut parte din suita împărătesei Augusta, soția împăratului Wilhelm I. Șase ani mai târziu, la Dresda, a aflat că s-a îmbolnăvit de cancer, gând pe care nu l-a putut suporta, așa că s-a sinucis. Povestea ei tinde să se șteargă din negura istoriei și rămân în continuare numeroase semne de întrebare cu privire la rolul jucat de ea în abdicarea lui Cuza.

Sursa: click.ro