Care este situația monumentelor istorice de la nivelul Iașului?

Iaşul are cele mai multe monumente istorice, după Bucureşti, însă în niciun an, cu excepţia celui în care eu am condus INP, nu s-a aflat în topul judeţelor care au beneficiat de o finanţare adecvată prin Programul Naţional de Restaurare a monumentelor istorice. Procentul de 60% dintre monumentele de categoria A care necesită intervenţii de consolidare şi restaurare înseamnă o sumă, aproximativă, de 150 milioane euro.

Și de unde această sumă?

Este clar că această sumă este imposibil de finanţat din fonduri ale administraţiei locale sau judeţene. Aşadar, soluţia este Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor. Problema este că, de cele mai multe ori, fonduri prin acest program se acordă pe criterii nu tocmai transparente. 

Ce puteți face dumneavoastră, ca deputat, pentru a remedia acest lucru?

Voi iniţia un proiect de act normativ prin care să fie instituit cadrul de organizare, desfăşurare şi finanţare a Programului Naţional de Restaurare a Monumentelor Istorice, împreună cu o serie de criterii pe baza cărora să se facă finanţarea monumetelor istorice de categoria A.

În primul rând, cred că trebuie să se facă o distribuire a fondurilor din Programul Naţional al Patrimoniului pe județe, cu prioritate pentru finanţarea monumentelor istorice de categoria A. Apoi, prioritate să aibă lucrări de intervenții în primă urgență pentru monumente care prezintă pericol public sau care sunt în situația de a suferi pierderi majore/ireversibile de substanță istorică precum şi cele pentru care există contracte în derulare.

De altfel, aceste 2 criterii sunt transparente, echitabile pentru judeţele întregii ţări. Evident, Iaşul ar fi avantajat, pentru că are un număr mai mare de monumente istorice de categoria A, însă un astfel de proiect de lege ar asigura un cadru multianual de finanţare pentru patrimoniul imobil al României şi am putea avea o previziune cu privire la invstiţiile în următorii ani.

De multe ori, ritmul lucrărilor gestionate de Guvern sau instituții ale statului este unul foarte greoi și nu există un control riguros al constructorilor...

Așa este. De aceea, voi propune ca fondurile alocate judeţelor să fie  gestionate de către Consiliile Judeţene sau autoritățile publice locale, în funcție de autoritatea în proprietatea cărora se află. Această decizie urmează să fie luată împreună cu specialiştii din domeniu şi în funcţie de constrângerile legislative existente.

Problemele zonelor protejate sunt cu certitudine o problemă prioritar locală, ce țin de prerogativele administrației locale de a-și regla dezvoltarea urbanistică. Autorităţie locale au tot interesul să valorifice patrimoniul istoric pentru a genera imagine, beneficii economice şi un flux de turişti. Dacă administrarea fondurilor pentru restaruarea şi conservarea patrimoniului se face centralizat, dispare factorul de presiune al societăţii civile, al mass-mediei. 

Totodată, nişte funcționari de la Bucureşti nu au niciun interes să încheie relaţii contractuale ferme cu constructorii şi să urmărească îndeaproape calitatea lucrării. Cei mai îndrituiţi să facă asta sunt aleşii locale care răspund în faţa comunităţii.