„M-am uitat la Realitatea TV. O știți pe Alexia?” – concluziile fără echivoc ale unui cunoscut intelectual ieșean care a urmărit acest post controversat

Multe au fost situațiile din timpul campaniei electorale care n-aveau cum să nu stârnească interesul sociologului, psihologului, psihiatrului și, în genere, al oricărei persoane lucide interesate de resorturile misterioase ale comportamentului uman. Și, la fel, fascinată era varietatea tipologică a personajelor care evoluau în preajma Președintelui Ales, dintre care unii interpretau partituri mai complexe, iar alții făceau, cu egală dăruire, doar figurație. Dacă m-am uitat la Realitatea TV (lucru care, altfel, nu mi se întâmplă niciodată) a fost pentru a asista la un spectacol de un grotesc aproape neverosimil, un spectacol care părea spontan, deși era atent regizat, chit că foarte mulți dintre figuranți nu-și dădeau seama că sunt manipulați.

Mi-a atras atenția prestația unei foarte tinere jurnaliste, Alexia, corespondentă a postului. Cu o mutriță nostimă, de adolescentă serioasă și silitoare, Alexia s-a dovedit o redutabilă combatantă, demnă de încrederea ce i s-a acordat, făcând față cu brio riscurilor pe care le implică prezența în punctele fierbinți ale frontului. Una din misiunile ei de mare răspundere a fost să stea pe lângă Călin Georgescu atunci când acesta ieșea în public. Cum de fiecare dată se crea o teribilă busculadă, ce ar fi descurajat pe cineva mai slab de înger, Alexia îți croia drum cu coatele, cu pumnii și ajungea astfel lângă marele om. Fiind de la Televiziunea Poporului bodyguarzii îi făceau loc și o protejau discret. Ținând microfonul în așa fel încât să nu scape nici o vorbă a președintelui ales, Alexia comenta ceea ce vedeam noi pe ecran și îi adresa lui Georgescu întrebări bine țintite, de genul: „Nu-i așa că este impresionantă această manifestare de solidaritate cu dumneavoastră și cu idealurile pe care le reprezentați?”. Dacă în scenă se afla și doamna Cristela, Alexia trecea cu abilitate și grație de la unul la altul, de parcă ar fi dansat un menuet. La fel de promptă era când trebuia să înregistreze mărturii răvășitoare ce denunțau ticăloșia „sistemului”. Și-a executat partitura perfect, chiar dacă nu atingea intensitatea dramatică și percutanța verbală a Ancăi Alexandrescu, cea care se consideră, după propria-i mărturisire, o reîncarnare a Ecaterinei Teodoriu.

În definitiv, Alexia a reușit să se impună prin simpla ei prezență. Discursul practicat la Realitatea TV, la AUR și la partidele satelite este rudimentar și previzibil. Vinovat trebuie scos sistemul ticăloșit, care ne otrăvește existența. Toate mișeliile au fost și sunt posibile datorită lui Soros, care și-a infiltrat slugile peste tot. America vrea pace, uneltele lui Soros vor război („nu e războiul nostru”, psalmodiază adevărații patrioți). Președinta partidului POT, a cărei privire vidă trădează o precaritate intelectuală ireversibilă, s-a jurat că l-a auzit cu urechile ei pe Ilie Bolojan spunând că România va trimite trupe în Ucraina. Interviurile pe care Alexia și confrații ei le luau unor oameni din mulțime erau construite pe același calapod: de 35 de ani sistemul ne asuprește, ne fură, ne minte, vinde bogățiile țării etc., etc. Interesant e că nimeni nu pomenește de comunism, de Ceaușescu, de ocupația sovietică: istoria României apare ca o lungă perioadă de fericire, de la daci până în 1989, după care urmează 35 de ani de dezastru. Simplul gând că acest dezastru se poate prelungi prin nealegerea lui Călin Georgescu provoacă, la firile mai sensibile (și sunt destule, slavă Domnului, mai ales printre femei), disperare, urlete, hohote de plâns. „Cum să fie eliminat domnul Georgescu?” se lamenta o doamnă, strigând cu toată puterea între două hohote de plâns: „Eu îl iubesc pe Călin Georgescu, îl iubesc!”.

Că juna Alexia și-a adus contribuția la această isterie generalizată, e indubitabil. Dacă o ține așa, va avea un frumos viitor în cariera de jurnalist, pe urmele lui Cristoiu, Tucă, Turcescu ș.a.m.d. Partea neplăcută a lucrurilor este că acești ipochimeni au un public numeros și că ei servesc drept releu unor politicieni de un nivel jalnic și lipsiți de orice repere morale. Tot atâtea elemente care ne determină să privim cu îngrijorare viitorul.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video