Algoritmii TikTok, America, China și bătălia geopolitică (II)

Alături de componenta geo-economică, războiul informațional a devenit un instrument esențial în acest nou Război Rece. Încă din 2014, Xi Jinping vorbea într-un document oficial al Partidului Comunist despre „bătălia pentru «controlul minții» care are loc pe un câmp de luptă fără fum”, adăugând că „oricine controlează acest câmp de luptă poate câștiga inimi, va avea inițiativa pe tot parcursul competiției și luptei”. Pentru ca mai târziu, în 2020, Yuan Peng, un înalt oficial chinez, să dea mai multe detalii privind strategia de implementare spunând că în spațiul online diferențele dintre adevăr și minciună se estompează, important este cine controlează discursul.

Pentru a implementa această strategie, China a investit miliarde de dolari pentru a construi și a valorifica ceea ce Xi Jinping numește „mecanisme de discurs extern”, scriu într-un articol din Foreign Affairs Matt Pottinger, fost adjunct al Consilierului pentru Securitate Națională al administrație Trump, și Mike Gallagher. „Xi și alți lideri chinezi au evidențiat în mod special platformele de clipuri video de scurtă durată, precum TikTok, drept «megafoanele» prin care să fie livrat discursul”. Adăugând că potrivit unui Raport din februarie 2024 al Biroului Directorului de Informații Naționale, „conturile TikTok conduse de echipe de propagandă chineză ar fi vizat candidați din ambele partide politice în timpul ciclului electoral de jumătate de mandat din Statele Unite în 2022”.

În perioada Războiului Rece, asistam la o bătălie între două tipuri de narațiuni ideo­logice: capitalism vs. comunism, fiecare sistem pretinzând că este superior celui­lalt. Acum lucrurile sunt mai complicate, pro­paganda sharp power manevrează la nivel de psihologie, nu de ideologie, operează prin ins­trumente de tip TikTok, pentru a exploata și amplifica frustrări, vulnerabilități și resentimente existente într-o societate. Sau pentru inocula la nivel social o narațiune favorabilă.

„Vreți să știți de ce tinerii americani sprijină Hamas?”, întreabă congresmanul american Mike Gallagher în The Free Press, comentând pe marginea unui sondaj Harvard/Harris, conform căruia 51% dintre americanii, cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani, consideră că Hamas a fost justificat în atacurile sale teroriste brutale asupra unor cetățeni israelieni pe 7 octombrie… „Uitați-vă la TikTok”.

În acest context pare surprinzător faptul că ideea de a interzice TikTok a stârnit atâtea controverse și a provocat o dezbatere atât de aprinsă, motivul principal invocat fiind apărarea libertății de expresie. Dacă e ceva previzibil atunci când e vorba de retorica practicată de lobiștii care reprezintă grupuri cu interese de afaceri extinse în China, lucrurile stau altfel în cazul unor jurnaliști credibili, ca Matt Taibbi, de pildă, (unul dintre cei care au făcut dezvăluirile „Twitter Files”). Și aici se vede cât de costisitoare este prăbușirea încrederii în instituțiile guvernamentale și în clasa politică după episoade precum cele din timpul pandemiei când FBI și alte structuri de forță ale guvernului american au făcut presiuni pentru blocarea sau trecerea pe lista neagră (care limitează drastic distribuția mesajelor) a unor persoane sau instituții care se abăteau de la pozițiile oficiale.

Matt Taibbi avertizează că legislația privitoare la TikTok „riscă să devină un al doilea Patriot Act, care a conferit guvernului noi puteri mult peste scopul declarat de a prinde teroriștii după 9/11”. Ceea ce e adevărat. De pildă în baza unor astfel de prevederi a fost supravegheat, înainte și după preluarea mandatului de președinte, Donald Trump și alții din echipa sa în baza acuzei de „coliziune cu Rusia” care s-a dovedit complet nefondată, după mai bine de doi ani de investigații. Chiar un articol din The New York Times, care ideologic e în general departe de a îmbrățișa temeri precum cele emise de Matt Taibbi privind liberetatea de expresie, evidenția faptul că legi menite să combată dezinformarea străină au fost utilizate „creativ” împotriva unor ținte interne. Ceea ce stârnește mai ales îngrijorare este faptul că prin acest proiect de lege, președintele poate interzice în mod unilateral platforme considerate a fi dirijate de o entitate străină, inclusiv o persoană fizică. O formulare destul de vagă, care, se tem ei, poate duce la abuzuri.

De pildă, nu doar conservatorii, ci și liberalii moderați, de pe ambele maluri ale Atlanticului, se tem că apelurile împotriva „mesajelor de ură” și a „dezinformării” pot fi utilizate ca pretexte pentru excluderea vocilor incomode care se abat de la retorica oficială în chestiuni precum Schimbările Climatice sau deranjează formațiunile politice tradiționale sau pur și simplu pe campionii curentului „woke” care au o prezență consistentă în companiile Big Tech, în spațiul academic, cultural sau mediatic. În Europa, o simplă etichetă de „naționalism” sau de „suveranism” poate fi aplicată, fără a aduce și argumente, pentru a justifica nevoia de a combate „pericolul extremist”. În cursul unor audieri din Congresul american, Frances Haugen, o fostă angajată Facebook, a dezvăluit cum angajații Facebook au făcut presiuni intense asupra șefilor lor pentru excluderea din News Feed sau pentru restrângerea traficului publicațiilor de dreapta, fără ca acțiuni similare să aibă în vedere publicații de stânga.

Astfel de argumente și de îngrijorări sunt desigur valabile. Una din marile probleme ale Occidentului este că prăbușirea încrederii în instituții cheie ale statului este, spre deosebire de ceea ce se întâmpla în trecut, însoțită de o abordare în cheie politică și ideologică a unor teme majore care țin de securitatea națională sau prin care se solicită enorme transformări structurale ale economiei și vieții cotidiene, precum politicile adoptate în pandemie sau rolul factorului uman asupra Schimbărilor Climatice.

Numai că astfel de temeri justificate nu ar trebui să ducă la bagatelizarea amenințării reale reprezentată de grupul China, Rusia, Iran și chiar Coreea de Nord, pentru care destabilizarea societăților occidentale, prin acțiuni care vizează în principal adolescenții și tinerii, este un obiectiv strategic prioritar.

Și totuși asta se întâmplă. „Ce este mai exact acest presupus control algoritmic al minții sau de spălare a creierului?”, scrie, tot pe The Free Press, scriitorul Walter Kirn, redactor-șef al revistei County Highway și co-prezentator al podcastului America This Week. „Nimeni nu-mi poate spune. Este vorba de videoclipurile de dans? Sentimentul pro-palestinian?” Adăugând că îngrijorarea este nejustificată din moment ce TikTok nu este un canal de știri, iar conținutul de pe aplicație nu este produs de guvernul chinez, ci de tinerii americani. „Acest algoritm face un singur lucru: le oferă oamenilor ceea ce îi interesează și îi face dependenți de aplicație”, mai scrie Kirn. „Nu avansează propaganda comunistă și nici nu introduce în secret materialismul dialectic în mintea tinerilor.”

Nu este clar dacă Walter Kirn este atât de marcat de problema amenințărilor interne la adresa libertății de expresie, ceea ce îl face să le minimalizeze pe cele externe, sau pur și simplu nu înțelege cum poți utiliza algoritmii pentru a avansa o anumită agendă politică sau ideologică. În cazul propagandei pro-Hamas poți de exemplu să amplifici exploziv distribuția unor clipuri care neagă masacrul din 7 octombrie sau avansează acuza falsă a bombardării unui spital din Gaza și să le inhibi pe altele pro-Israel.

De multe ori însă strategia de destabilizare este mult mai subtilă. Un exemplu îl găsim în aceeași publicație care găzduiește argumentele pro-TikTok ale lui Kirn. Este vorba de un articol despre o campanie, How Old Do I Look? | The Free Press (thefp.com) (Ce vârstă îmi dai?) care a explodat literalmente pe TikTok în cadrul căreia utilizatorii, în principal femei din generația Z sau din cea a milenialilor, se filmează și le cer celor 1,92 miliarde de membri ai platformei să ghicească ce vârstă au. Previzibil, cu un efect psihologic devastator asupra multora. Cineva comenta pe marginea campaniei că avem o societate tristă, disperată, goală, cu oameni prizonieri ai spațiului online, care caută împlinirea în lucruri lipsite de sens. O carte a lui Jonathan Haidt, apărută recent, „The Anxious Generation”, analizează felul în care smartphone-ul a dus la o epidemie de boală mentală în rândul copiilor și al adolescenților.

Sigur, de asta nu poate fi învinovățit în principal TikTok-ul. Criza de care vorbește Haidt este un produs al smartphone-ului, inventat de Apple în 2007, și mai ales a rețelelor sociale americane, în principal cele populare printre tineri, Instagram sau Snapchat. Dar prin intermediul unor algoritmi controlați de puteri ostile astfel de vulnerabilități psihologice sau mesaje convenabile, de tipul celor pro-Hamas, pot fi exploatate apăsând pe pedalele emoționale potrivite pentru a avansa o agendă destabilizatoare cu impact social sever.

Publicitate și alte recomandări video