Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Alinturi veninoase

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

Creaţiile hipocoristice sunt deformări ale numelor de persoană prin care se gestionează, din unghi comunicativ, relaţiile interpersonale de tip familiar. Într-o lucrare clasică de antroponimie, Nume de persoane (1965), lingvistul Alexandru Graur nota că, de regulă, decupaje onomastice precum Ticu < Constantin au rolul de a sublinia familiaritatea şi de a întreţine, în orizont pozitiv, legăturile afective dintre oameni care se cunosc.

În discursul public contemporan, pe fondul suspendării graniţelor între exprimarea informală, proprie comunicării în spaţiul privat, şi exprimarea formală, definitorie pentru discursul public, folosirea cu intenţie depreciativă a unor hipocoristice îndeplineşte multiple funcţii comunicative: semnalează ignorarea normelor de conduită discursivă politicoasă, reflectă plasarea propriei imagini într-o lumină favorabilă, concomitent cu discreditarea imaginii celuilalt (fie un preopinent, fie persoana "obiect" al comunicării verbale), amplifică ridiculizarea, caricaturizarea, defăimarea şi stigmatizarea, prin insultă, a interlocutorului ori a unui terţ. Valoarea negativă a decupajelor hipocoristice se dezvoltă contextual, rezultând perechi onomastice de tipul formă hipocoristică - nume de familie, prin care se amplifică "distanţa" retorică dintre adresativele informale şi cele formale: (Nea) Nelu Iliescu < Ion Iliescu; Leana, Nuţi Udrea < Elena Udrea etc.

În presa postdecembristă, mai cu seamă în cea satirică, recursul la forme hipocoristice este, în unele condiţii de comunicare, favorizat de amplificarea efectelor caricaturale. În comunicarea prin intermediul internetului, pactul retoric dintre jurnalist şi cititor mizează pe asumarea unei pretinse complicităţi care înlesneşte potenţarea ironiei şi umorului prin prisma cărora este evaluat realul. Familiaritatea, simulată desigur, faţă de persoana "obiect" al comunicării verbale permite recursul la diverse forme hipocoristice ale căror valori peiorative se actualizează contextual: Lena (Băsescu), Cris (Diaconescu), Adi (Năstase), Vic, Vicky (Ponta).

Decupajele hipocoristice prezintă interes şi pentru că atrag atenţia asupra unui alt aspect, înrudit, trunchierea numelor de persoană. Moda numelor trunchiate în acord cu prototipul Vio < Viorel sugerează că aceasta este o tendinţă antroponimică dominantă, manifestată în discursul public ca urmare a interesului vorbitorilor de limbă română (cei tineri, în special) faţă de segmentările antroponimice specifice adresării familiare din spaţiul lingvistic anglo-american. Această practică onomastică pusă în acţiune în cercurile de adolescenţi accentuează apartenenţa la grup, mecanismul având, aşadar, funcţii afective şi sociale. Totodată, moda se suprapune peste un mecanism mai vechi, atribuirea de porecle provenite din prescurtări ale numelui de familie şi/sau ale prenumelui. Trunchierea poate afecta şi prenumele şi numele de familie, procedeul extinzându-se nu doar la clasa numelor purtate de oamenii politici [Băse < Băsescu; Stolo < Stolojan; Tări < Tăriceanu; Vanghe < Vanghelie etc.], ci şi la cea a numelor purtate de persoane aflate, la un moment dat, sub reflector monden [Iri < Irinel (Columbeanu); Bahmu < Bahmuţeanu; Bote < Botezatu; Zăvo < Zăvoranu etc.] sau cu renume în lumea sportivă [Lăcă < Lăcătuş; Luci < Lucian (Bute); Piţi < Piţurcă etc.].

Acestor tehnici de dezmierdare corozivă le putem adăuga şi găselniţa de a contopi numele şi prenumele. "Contaminarea" cu pricina favorizează apariţia unor hibridizări hazlii pentru cititorii de presă, dar supărătoare pentru cei astfel stigmatizaţi: Crintonescu < Crin [An]tonescu; Mirceoană < Mirce[a] [Ge]oană; Moniridzi < Moni[ca] [Iacob] Ridzi.

În toate cazurile, coloratura stilistică de sorginte infantilă este evidentă şi de-am îndrăzni să întrecem măsura bunei-cuviinţe am scrie că astfel de "neobrăzări" onomastice au un soi de resort teribilist şi revanşard, întocmai ca atunci când copiii îşi dispută întâietatea, scornind etichete şi apelative care mai de care mai aspre. Mai potrivit e să apreciem că astfel de bravade nu s-au născut pe aceste plaiuri, ci au fost împrumutate, ca şi alte secrete ale meseriei, de la confraţii de condei sau de tastatură din alte părţi ale lumii. În fond, presa a fost gândită, încă din veacul al XIX-lea, ca produs acroşant, comod şi ieftin, aşa că nu s-ar cuveni să ne lovească sfânta mirare atunci când descoperim că diverse mecanisme onomastice de alint veninos îi preschimbă pe purtătorii numelor în personaje, adică în măşti fabricate pentru a întreţine senzaţionalul facil.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri