Alte sfaturi pentru bărbați: să gătim o supă de pui!

* Să gătim o ciorbă (sau supă ori, în fine, lichid cald) de pui! Se pune oala mare pe aragaz: în ea se introduce întâi puiul. Dacă după un sfert de oră apa nu se încălzește, înseamnă că n-ați aprins flacăra; nu e târziu. Dacă după alt sfert de oră nu iese spumă la suprafață, înseamnă că n-ați scos puiul din pungă; din nou, nu e târziu. Dacă puiul face tărăboi, scuipă, zgârie și fuge din oală, înseamnă că ați înțeles voi greșit: noi vorbim despre puiul de găină curățat, injectat, eviscerat și împachetat, cumpărat de la alimentară, nu despre unul dintre puii pisicii.

* Dacă treaba merge, veți observa spumă adunată la suprafață… Nu, nu trebuia să o mâncați cu pâine, chiar dacă vă e foame! Scoateți spumiera și folosiți-o să recuperați din oală ceasul, care v-a căzut când ați gustat spuma, și telefonul, care v-a alunecat din buzunarul de la piept când v-ați aplecat după ceas. Spumiera e cam ca un polonic mai întins și cu găuri: ăla, pe care l-ați băgat în oală, este zdrobitorul de usturoi, dar se poate folosi și el, dacă aveți răbdare…

* Nu-i problemă dacă v-ați fript și, sărind, ați răsturnat oala: unele gospodine care n-au treabă cu gătitul chiar aruncă apa cu spume și pun alta, curată! Cât se încălzește noua apă aveți timp să vă pansați la beșica de pe deget și să adunați zeama de pe jos. Am uitat să spunem că puiul recuperat de sub mobilă, plin de scame, trebuia clătit înainte de a fi pus în oală, dar merge și așa. Tocați ceapă. Nu, nu există ceapă albă care devine roșie în timpul prelucrării: înseamnă că trebuie să vă pansați și la degetul pe care vi l-ați tăiat fiindcă nu ați văzut bine, din pricina lacrimilor. Procedați la fel și cu morcovii, țelina, pătrunjelul, păstârnacul, roșiile, ardeii etc; „la fel” nu înseamnă să vă tăiați și celelalte degete, dar e bine că aveți pansament sau măcar un prosop. Puneți sare. Am uitat să precizăm: în oală, nu pe răni!

* O sticlă de borș ajunge, dacă e acru. Dacă nu-i acru sau dacă nu-i borș, deoarece l-ați băut crud, stoarceți o lămâie, mai dați un clocot și puneți verdeață. Nu, verdeață nu înseamnă orice chestie verde din frigiderul dumneavoastră: verdele de pe cașul rămas de la Paști e mucegai! Acum este momentul să opriți focul și să mai lăsați nițel, să se contopească aromele. După ce s-a mai răcit, puneți puțin lichid în farfurioara pisicii și strigați „Pis, pis!” sau cum o cheamă. Nu încercați cu „Pisi, hai la păpiță făcută de mine!”, că sigur nu vine.

* Dacă ați ademenit animalul și a gustat, urmăriți cu atenție reacțiile: în caz că devine extrem de jucăuș, sare pe pereți, umblă pe tavan, apoi vâră capul în apa din closet, puteți mânca, mai ales dacă vă place foarte picant. În caz că nu mai are nici un fel de reacție, ci dimpotrivă, este preferabil să consumați o conservă de pește sau ce aveți prin casă, iar oala cu supă (în fine, nu chiar supă) s-o duceți la tomberon noaptea, după ce se culcă vecinii, să nu vă vadă careva: e foarte posibil ca din ziua următoare să scăpați de șoarecii, șobolanii și maidanezii din cartier. Dacă nu vă lasă inima să o dați la gunoi, după atâtea strădanii, bășici și tăieturi, puteți invita amici la masă, fiind și sfârșit de săptămână: e foarte posibil ca din ziua următoare să scăpați de obligații. De invitații la nunți, de exemplu. Poftă bună și, înainte de toate, sănătate!

Publicitate și alte recomandări video