marti, 19.03.2024
Un text „Sfâşietor - jurnalul unui artist care ştia că moare”, scris de Emilia Chiscop şi reluat de ZDI, după 20 de ani, mi l-a repanotat, pe simeza memoriei, pe redutabilul artist al penelului, Ioan Gânju. Mi-am amintit că şi eu „Am fost la Gânju”, dar cu încă vreo două decenii înainte, când „alte glasuri, alte încăperi” îşi etalau rezonanţele. Reiau, aici şi-acum, textul apărut la rubrica mea din ZDI, reprodus ulterior, sub genericul „Figuri. Legende”, în volumul „Cronice şi... anacronice” (Junimea, 2017).
...Da, într-o vară, am fost acasă la Gânju. Ne ştiam de vreo trei decenii, ne întâlneam la vernisaje, câteodată la atelierul din Armeană, alteori prin vreo cârciumioară, în mod sigur, odată pe an, de Sfântu’ Dumitru, la Mitea Zaim. Predominau acolo, în acea zi sărbă(u)torească, pictorii, pereţii fiind panotaţi cu opere de-ale lor, unele chiar atunci vernisate. Eu mai lipseam uneori la apel, dar Val (Gheorghiu), Mitică (Gavrilean), Nelu (Gânju) - niciodată. Dintre muzicieni - Spătărelu, dintre actori - Petrică (Ciubotaru), Sergiu (Tudose), câteodată Dionis (Vitcu). Dintre scriitori - Sandu (Pascu), Mihai (Ursachi), Horia (Zilieru). Uneori trecea, ca o vijelie, conu’ Vivi (Vasilache), mai marele avocaţilor ieşeni, însoţit de blândul şi bonomul domn’ Hâncu, universitarul. De fapt, aceştia şi erau con/Vivii care se întâlneau nesmintit (cu absenţe motivate!), în anumite zile şi ore, la agapele de la „Bolta Rece” sau de la „Iaşul”. Şi niciodată în altă locantă. Erau ore de fior şi râs, de glume cu şi fără perdea, nu lipseau înţepăturile amicale, dar nici recitalurile - lirice, muzicale, actoriceşti - într-o efervescentă spiritualitate.
La întâlnirile de la Mitea Zaim - nu şi la celelalte - Gânju venea însoţit, de obicei, de doamna lui, care-l ţinea într-o strictă supraveghere. Atât de strictă, încât Nelu cădea într-o eu/horicăzilieru muţenie. Pentru ca, la un moment dat, să izbucnească. Atunci, nu era bine să-l contrazici. Timid din fire, se strângea ca un arici, devenea taciturn şi impenetrabil, dar o singură scânteie era suficientă spre a-l inflama. Se zice că nu ezita, în caz de forţă majoră, să aplice un cap în gură... Legende, dar când cineva este însoţit de astfel de legende înseamnă că e deja Cineva, un Acesta, vorba nu ştiu cărui filosof...
Dintotdeauna am fost fascinat (şi contrariat) la Gânju, de pictura sa minituariza(n)tă. Nici Gavrilean - cu care se afla, mai mult ca sigur, într-o tacită concurenţă - nu reuşea să spună atât de multe, într-un spaţiu atât de mic. Ca un Gulliver în ţara piticilor, Gânju-impetuosul vedea fiinţe şi lucruri nevăzute, sau abia bănuite. Trebuia să te-apleci cu migală, să te uiţi cu lupa, ca să ţi se releve toate minunăţiile lumii, pe care el le atomiza, cu o artă de miniaturist japonez.
Da, am fost, o singură dată, acasă la Gânju. Era vară, era într-o după amiază de miercuri, fusesem cap limpede şi urcam, de la Tipografia „Dosoftei” spre centru, grăbit şi neliniştit că nu voi prinde, la televizor, începutul meciului, juca România cu nu mai ştiu cine, un meci decisiv, de calificare, la nu mai ştiu ce. Nu puteam să ratez aşa ceva. Cam prin dreptul intrândului spre Teatrul „Luceafărul” m-am întâlnit cu Lupulescu. Cum, care Lupulescu? Emil, fostul fotbalist al „Politehnicii”, supranumit Căţeaua, ne ştiam încă din anii când alerga dintr-un careu în altul, de credeai că-şi dă duhul, când marca goluri sau rata ocazii monumentale. Tot o legendă a Iaşului, ca şi Simi, ca şi Cupi, ca şi fraţii Romilă... Şi el grăbit - tocmai făcuse aprovizionarea pentru meci - hai la noi, îmi zice, stau uşă-n uşă cu Gânju... Poate că aş fi rezistat ispitei - cum să cazi, aşa, netam-nesam, pe capu’ omului? - dar când mi-a spus de vecinătatea pictorului, m-am înmuiat.
La etaj - o scenă ireală. Două uşi de apartament larg deschise şi, între ele, pictorul, plimbând un landou..., un landou supradimensionat. Dinlăuntrul landoului se-auzeau nişte gângureli. Dinlăuntrul apartamentelor, voci de femei şi-un du-te-vino continuu între cele două lăcaşuri. Pictorul avea pe chip o lumină ca de sfânt sau de claun, parcă ar fi fost pictat de el însuşi, şi-o demnitate de tată, cum rareori am văzut. În timp ce doamnele se-agitau, în timp ce, din landou, gânguritul devenea tot mai vocal, bărbaţii îşi păstrau, olimpian, calmul. Eu priveam şi la unii, şi la alţii, nedumerit, stingherit, întrebându-mă ce caut acolo. Hai să le vezi, Nicolae, mă îndemnă pictorul-tată - şi ridică vălul care acoperea minunile din landou. Hai să le vezi! Îs două...
Nu le-am mai văzut niciodată, de-atunci. Una dintre gemene a căzut victimă unui act de geloasă barbarie şi de odioasă bărbăţie, în urmă cu câţiva ani. La Gânju am mai fost - dar nu acasă, ci la Retrospectiva găzduită de Galeria „Dana”, din Cujbă. Cu toate minunile lui picturale, cu zările şi etapele devenirii lui, cu căderile în maelstrom şi iluminările, cu sfinţii şi saltimbancii strânşi într-un acelaşi cadru, de obicei, procustian, şi-ntr-un dialog im/posibil. Şi cu multă lume, dornică să-l revadă, în totalitatea şi-n eternitatea sa. Iar dincolo de orice, am întrezărit, pe supra/faţa acelor pânze, surâsul (grav) al lui Gânju, legănând, cândva, un landou...
Nicolae Turtureanu este poet şi publicist, director-fondator al revistei „Cronica Veche”
Cuvinte cheie: + Ioan Ganju, Cronice si anacronice, Figuri. Legende
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Produse din hârtie: Esențiale în igiena și confortul zilnic (P)
Numărul trei din Hamas a fost ucis de o operaţiune israeliană, afirmă SUA
Idei de cadouri pentru cei dragi - Cum să îi surprinzi plăcut! (P)
Revine zăpada la Iaşi: Lapoviță sau ninsoare în mare parte din țară, până joi seară
Fosta actriţă porno Stormy Daniels îşi prezintă versiunea privind relaţia cu Trump
Medic: Să nu uităm că accidentul vascular cerebral se poate face şi la copii
Prognoza meteo: Ne aşteaptă un început de aprilie mai călduros decât normalul termic
Dan Voiculescu șantajează PSD-PNL cu candidatura lui Piedone la Primăria Capitalei
Iubitul Arynei Sabalenka, Konstantin Koltsov, a murit la vârsta de 42 de ani
Azi, Simona Halep revine pe teren. De la ce oră ar putea începe partida
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |