Am primit ce ne-am dorit?
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 26.09.2021

Advertorial

Am primit ce ne-am dorit?

GALERIE
Traian Dobre
  • Traian Dobre
- +

Vă mai aduceţi aminte de anii ’90? Toţi românii se vedeau deja intraţi în Occidentul la care râvniseră zeci de ani, se vedeau stăpâni pe sine şi pe micile afaceri de pe urma cărora se vedeau prosperi. Aşa că au aparut cozile imense la pasapoarte, iar de prin satele patriei se strângeau mii de saci cu miez de nucă, care ulterior au luat calea Poloniei şi Ungariei. Dar ce au înţeles romanii prin Occident? Unii au înţeles prin Occident blugii, bişniţa cu electronice contrafăcute, banii făcuţi rapid şi mai ales mormanele de lucruri cumpărate pentru simplul motiv că erau dinafară. Alţii au înţeles că e suficient să avem burta plină, că putem asculta manele cu sonorul la maxim si că avem libertatea de a înjura, eventual Poliţia. Din nefericire, puţini au fost cei care au înţeles valorile democratice, care le lipsiseră mai rău decât mâncarea.

S-a dus rapid euforia acelor ani şi ne-am trezit brusc într-o realitate dură. Bisniţarii de odinioară au început să poarte costume scumpe, ceasuri de firmă şi pantofi cu ştaif. Mai mult, au râvnit şi au ajuns în fotolii sus-puse şi de acolo n-au mai văzut locurile de unde au plecat, n-au mai văzut ţara, în general.

Pentru restul românilor aşteptările de mai bine au dus la dezamăgiri cumplite, la noi schisme, la lupte violente, iar apoi la resemnare şi emigrare în masă. Culmea e că fiecare a continuat să caute ceea ce dorea încă acum 25 de ani. Unii au luat drumul pribegiei pentru a se putea afirma ca oameni într-o societate care îi respectă şi îi ajută să se dezvolte la maximul capacităţii lor. Alţii, mult mai mulţi, au plecat de foame şi pentru a avea mai multe lucruri şi ceva bani prin buzunare. Pentru aceştia din urmă, dealtfel, nu prea mai exista nicio speranţă. Fabricile erau culcate la pământ, întreprinderile agricole desfiinţate, iar banii pentru a întruchipa o mică afacere lipseau cu desăvarşire.

Mai trist este că cei puţini, care înţeleseseră valorile democratiei, au fost umbriţi de non valorile ce şi-au întins tentaculele peste tot. Mai apoi, au devenit ca şi inexistenţi, probabil gândindu-se că sunt o armată prea mică pentru un război atât de mare cu caracatiţa.

Şi totusi ce ne dorim, spre ce ne îndreptăm? Spre alţi 25 de ani de incertitudini şi aşteptări zadarnice? Ce Românie ne dorim? Timpul trece, la fel de repede cum au trecut aceşti 25 de ani. Dacă 2040 pare departe, să ştiţi că chiar nu e. Iar noi mai trebuie să şi trăim în ţara aceasta, între timp. Şi nu oricum! Ne lăsaţi, domnilor de la centru, s-o facem măcar acum?

Ing.dr.ec Traian Dobre

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Fascinaţia şi corvoada Cupei

Nicolae GRECU

Fascinaţia şi corvoada Cupei

Competiţia KO are farmecul ei, dar cu rezerve aduse de pe alte coclauri ori tineri crescuţi prin rizibilul „mentoring” e greu să te baţi chiar şi cu Văsălie de la Baia Mare.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (V)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (V)

Speculaţiile etimologico-istorice continuă cu o discuţie despre denumirile vaselor moderne.

Metallica. Dar ce fel de monstru? (I)

pr. Constantin STURZU

Metallica. Dar ce fel de monstru? (I)

Kim Ung-Yong, supranumit "copilul-minune" şi "omul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă de pe pământ", fost cercetător la NASA, a ales să se retragă, încă tânăr fiind, în ţara sa natală, Coreea de Sud, la o facultate din provincie, ca profesor. 

La plimbare pe axa culturală (1)

arh. Ionel OANCEA

La plimbare pe axa culturală (1)

Dacă parcurgi Iaşul de la Palatul Culturii până la ultimul rond al bulevardului Carol, intrat definitiv în memoria colectivă cu numele de Copou, oricât nerv critic ar avea cineva din partea locului sau de oriunde, trebuie să recunoască, să accepte, să admire personalitatea, duhul specific, farmecul oraşului. Axa aceasta nu este perfectă. În urbanism, indiferent unde în lume, nu există perfecţiune. Dar este vie, variată, dinamică. Este o poveste care se lipeşte de sufletul iubitor de oraş. Dacă reuşim să întregim povestea, să-i adâncim semnificaţiile, ea poate deveni un spaţiu cultural cu forţă de seducţie universală.

pulspulspuls

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Pentru că tot e uichend şi, aşa cum am mai zis, nu vrem să vă mai amărâm pandemia cu acreala din politica actuală, am zis că, iată, să vă mai prezentăm şi fate ancorate în sinergia trecutului. 

Caricatura zilei

Victorie Cîțu

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.