În urmă cu doi ani, Guvernul a decis (prin HG nr. 617/2023) înființarea Agenției pentru Monitorizarea și Evaluarea Performanțelor Întreprinderilor Publice (AMEPIP). Se stabilise ca aceasta să fie o structură independentă de coordonare, având scopul (cum altfel?) de îmbunătățire a guvernanței și performanței economico-financiare. Cum era de așteptat, necesitatea Agenției a fost identificată pe baza unor evaluări interne și externe. De pildă, Raportul Comisiei Europene din 2020 arată o degradare constantă a performanței companiilor de stat. Pe de altă parte, documentele OCDE și ale Consiliului Fiscal vin să confirme aceste concluzii.
Deși România avea în această materie un cadru legislativ (încă din 2011 – OUG nr. 109 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice), aplicarea acestuia era destul de limitată. Întreprinderile publice înregistrau pierderi semnificative, datoriile la buget și subvențiile nejustificate crescând simțitor. Conducerile respectivelor companii au fost, de multe ori, numite provizoriu și netransparent, iar lipsa unei monitorizări clare și coerente a agravat situația. Aceste deficiențe au generat riscuri pentru bugetul public și pentru economia națională. De menționat că Agenția (mai exact, crearea ei) face parte din Reforma 9 – PNRR, fiind legată de Componenta C14 „Buna guvernanță” și de anumite jaloane (439, 440 și 441).

AMEPIP are mai multe atribuții importante. Între altele, monitorizează performanțele întreprinderilor publice și creează un tablou de bord cu indicatori financiari și nefinanciari. Publică date despre activitatea companiilor de stat, evaluează aplicarea principiilor de guvernanță corporativă, dar are și posibilitatea de a propune restructurarea sau chiar desființarea companiilor neperformante (https://sgg.gov.ro/1/wp-content/uploads/2023/07/Nota-de-fundamentare-HG-AMEPIP.pdf). De asemenea, agenția elaborează (sau ar fi trebuit să elaboreze) o politică unitară de acționariat în colaborare cu ministerele de resort. Totodată, AMEPIP îi revenea supravegherea procesului de selecție a membrilor consiliilor de administrație, urmărind profesionalizarea conducerii întreprinderilor publice. Prin aceste măsuri, se dorea eliminarea ingerințelor politice și creșterea responsabilității. S-a mizat pe faptul că tabloul de bord al performanțelor va permite o evaluare obiectivă și permanentă, publicul urmând să aibă acces la datele importante privind activitatea acestor entități. Impactul AMEPIP era de așteptat să fie cât se poate de semnificativ, asigurând reducerea pierderilor bugetare, o mai bună utilizare a resurselor publice, dar și un mediu concurențial echitabil. Apoi, la fel de important, astfel ar fi crescut încrederea investitorilor în economia românească. Toate acestea arătau că AMEPIP constituie un pas important spre mult necesara reformare a sectorului public economic.
Doar că o recentă inițiativă legislativă nu vizează nimic altceva, prin conținutul ei, decât desființarea agenției în cauză (b203/2.06.2025). Aceasta vine în contextul necesității urgente de a reduce dimensiunea aparatului administrativ, de a elimina instituţiile redundante și de a responsabiliza ministerele în gestionarea directă a întreprinderilor publice din subordine. De ce nu mai este bună acum AMEPIP, trebuind a fi desființată după doar doi ani de la creare? Iată ce rezultă din Expunerea de Motive privind Proiectul de Lege de desființare a respectivei instituții. Unu, că e adevărat că Agenţia a fost creată cu scopul de a implementa cerințele din PNRR, în special jalonul nr. 440. Acest jalon prevedea înființarea unui grup operativ care să monitorizeze politicile de guvernanţă corporativă ale întreprinderilor publice. Numai că în mod discutabil, autoritățile au interpretat acest „grup operativ” ca fiind o întreagă agenție autonomă. Doi, AMEPIP a devenit astfel o entitate birocratică de sine stătătoare. A fost încadrată cu personal numeros (88 funcționari), buget generos și o schemă salarială ridicată, angajații beneficiind de majorarea veniturilor ”cu 50% față de nivelul maxim prevăzut pentru funcţiile publice din cadrul aparatului de lucru al Guvernului. Această majorare se aplică prin derogare de la Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, În plus, aceștia primesc și sporuri pentru condiții vătămătoare. Astfel, AMEPIP este considerată una dintre instituțiile cu cele mai mari salarii din sectorul public din România.” (https://www.ces.ro/newlib/PDF/proiecte/2025/b203.pdf).
Alte critici regăsite în Expunerea de motive a Proiectului de Lege privind desființarea AMEPIP se referă la faptul că nici după doi ani de la înființare, Agenția nu a devenit funcțională pe deplin. Mai mult, nu și-a îndeplinit nici scopul pentru care a fost creată. Din contră, a blocat de facto o tranșă de peste 300 de milioane de euro din PNRR. Procesul de selecție a conducerii AMEPIP a fost contestat chiar de Comisia Europeană, semnalându-se lipsă de transparență și abateri de la principiile meritocratice. În loc să eficientizeze guvernanța întreprinderilor publice, AMEPIP a adăugat un nou strat de birocrație, fiind maidegrabă un factor de întârziere (și nu un catalizator al performanței). Pe lângă nefuncționalitate, AMEPIP a generat costuri ridicate. Agenția se autofinanțează dintr-un tarif de monitorizare de până la 0,1% din veniturile întreprinderilor publice, dar aceste fonduri ar putea fi folosite mai util pentru investiții sau pentru bugetul de stat, prin dividende. Conducerea este formată dintr-un președinte cu rang de secretar de stat și doi vicepreședinți cu rang de subsecretar de stat, aceștia fiind numiți politic, ceea ce contravine scopului declarativ de profesionalizare a managementului corporativ (https://www.ces.ro/newlib/PDF/proiecte/2025/b203.pdf).
Inițiatorul Proiectului de Lege subliniază că într-un stat cu deficit bugetar și administrație supradimensionată, păstrarea unei agenții ineficiente este lipsită de logică. Drept urmare, este indicată o alternativă mai eficientă. Respectiv, că atribuțiile AMEPIP ar putea fi preluate de o direcție din cadrul Secretariatului General al Guvernului, ceea ce ar reduce costurile și ar evita fragmentarea administrativă. Dar, iată, în sinteză, ce prevede Proiectul de Lege asupra căruia ne-am îndreptat atenția. Păi, în primul rând, că AMEPIP va fi desființată. Data prevăzută pentru desființare este 1 ianuarie 2026. După desființare, atribuțiile, competențele și responsabilitățile AMEPIP vor fi preluate/exercitate de o nouă structură – Direcția pentru Guvernanță Corporativă a Întreprinderilor Publice (DGCIP), care va funcționa în cadrul Secretariatului General al Guvernului, în conformitate cu OUG nr. 109/2011. Guvernul are obligația să modifice hotărârea de organizare a SGG până la data de 1 ianuarie 2026 pentru a permite exercitarea noilor atribuții de către DGCIP. Personalul angajat în AMEPIP va putea fi transferat DGCIP, dar numărul de posturi va trebui să se încadreze în limitele aprobate pentru SGG. De asemenea, se vor transfera patrimoniul, arhiva, bazele de date, registrele, drepturile și obligațiile în curs – prin protocol de predare-primire. Trebuie să spunem că lucrurile au șanse să se întâmple cam cum glăsuiește proiectul menționat. Deja, Consiliul Economic şi Social/CES a emis avizul favoranil nr. 3721/25.06.2025 referitor la propunerea legislativă privind desființarea AMEPIP (https://www.senat.ro/legis/PDF/2025/25b203ES.pdf?nocache=true).
Așadar, pe scurt, ”tânăra” AMEPIP (în vârstă de numai doi ani) ar mai urma să viețuiască doar până la sfârșitull anului în curs. În fine, să observăm că, cel puțin declarativ, scopul acestor măsuri este eficientizarea activității de monitorizare a întreprinderilor publice, chiar dacă avem de-a face cu măsuri de reformă care presupun o recentralizare administrativă.
Publicitate și alte recomandări video