anunturi
grandchef
Mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

miercuri, 30.11.2022

Americanul european (IV)

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Henry James are intuiţia excepţională că marile bătălii epice se vor duce mai curând pe teritoriul fenomenologiei narative decât pe cel - cumva tradiţionalist - al naraţiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori, dacă nu primul, decis „să submineaze” povestea, pentru „a supralicita” modul în care ea este spusă.

În isteria generală produsă de textul lui James The Figure in the Carpet/ Desenul din covor, la un moment dat, George îi telegrafiază două cuvinte lui Gwendolen, dintr-o călătorie în India - „Evrika! Imens!” -, lăsând să se înţeleagă că ar fi avut viziunea „desenului din covor”, dar moare într-un accident, ironic, înainte de a-şi reîntâlni co-echipierii de „cercetare” şi de a le dezvălui secretul. Peste ani, căsătorită cu Drayton Deane, şi Gwendolen creează impresia că ar păstra pentru ea anumite informaţii, determinându-l pe neajutoratul nostru reflector să bănuiască faptul că „revelaţia” desenului ar fi legată de paranormal şi ar fi accesibilă numai celor căsătoriţi, „îndrăgostiţilor” în general, „uniţi suprem” în intensitatea transcendentă a dragostei. De aceea, după moartea lui Gwendolen, el îl întreabă pe Deane (complet în necunoştinţă de cauză!) dacă ştie ceva, ofensându-l astfel cu sugestia că dispăruta lui soţie ar fi ascuns un mister major...

Anii trec, iar protagonistul nu mai reprezintă demult o promisiune în lumea literară. Vereker însuşi moare între timp, fără a avea ocazia să confirme ori să infirme eventualele „descoperiri” ale naratorului în legătură cu sensul „total” şi construcţia „unitară” a operei sale. Surprinzător, într-un moment în care pare să-şi înţeleagă ratarea, eroul revede un vechi coleg - intrat, la rândul său, de mai mult timp, într-un con de umbră. Acesta îi mărturiseşte că Vereker i-a sugerat şi lui ipoteza existenţei „desenului din covor” şi că totul nu ar fi fost, în fond, decât o farsă a bătrânului şi, iată, ghiduşului scriitor. Criticul sucombă într-un zâmbet nervos, acceptând, ca şi Strether altădată, în The Ambassadors/ Ambasadorii, ori Isabel Archer, în The Portrait of a Lady/ Portretul unei doamne, ambii înfrânţi de iluziile unui spaţiu labil, că realitatea este mai complicată decât reuşim noi să anticipăm prin capacităţile noastre de intuiţie şi speculaţie. Pe de altă parte, noi înşine suntem invitaţi să observăm că facultăţile de percepţie şi analiză ale unui reflector nu diferă cu nimic de cele ale unui individ obişnuit, ducând spre acelaşi insurmontabil relativism existenţial. În această ecuaţie jamesiană se întâlnesc, simbolic, trei entităţi ale relaţiei artistice: scriitorul (personificat de Vereker), textul (sugerat de personajul principal, în dubla lui variantă de conştiinţă reflectoare şi, totodată, aparţinătoare a naraţiunii) şi cititorul (ascuns în lectorul neştiut, însă presupus, al întregii şarade). Din interacţiunea lor, iese universul epic, cu inconsecvenţele şi contradicţiile sale. Nu se iveşte totuşi, să recunoaştem, şi mult-râvnitul „adevăr absolut”, pentru care mulţi, în text, sunt pregătiţi să plătească şi cu viaţa.

Henry James are intuiţia excepţională că marile bătălii epice se vor duce mai curând pe teritoriul fenomenologiei narative decât pe cel - cumva tradiţionalist - al naraţiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori, dacă nu primul, decis „să submineaze” povestea, pentru „a supralicita” modul în care ea este spusă. Celebra observaţie, din eseul teoretic The Art of Fiction/ Arta ficţiunii - „în roman, adevărul nu poate fi niciodată complet” -, funcţionează ca un veritabil motto al întregii sale creaţii. Pentru James, mai intens decât pentru oricare alt prozator din secolul al XIX-lea, realitatea reprezintă o noţiune goală, un compromis indus de nevoia noastră de stabilitate într-o lume profund incertă. Felul în care interacţionăm cu alteritatea rămâne distorsionat, grefat pe subiectivitatea noastră individuală - nu doar restrictivă, ci, după autorul lui The Ambassadors/ Ambasadorii, de-a dreptul falsă. Noi nu corectăm „adevărul”, adaptându-l universului interior, ci îl modificăm pur şi simplu, „inventându-ne” o existenţă în interiorul căreia ne distribuim ca protagonişti. James crede, de aceea, ultimativ că, dacă arta e mimesis, atunci ea nu poate fi decât reflecţia acestei „coruperi” ontologice a realităţii. Romanul „taie” o bucată din spaţiul înconjurător, adică direct din „ficţiune”. „Adevărul” său absolut ajunge, ca atare, irelevant, întrucât „problema” romanului nu e „realitatea”, ci tocmai absenţa ei.

De aici, morala imediată a nuvelei: literatura trăieşte din „enigmele” pe care le implică şi prea puţin din „explicaţiile” pe care le solicită. Şi, desigur, o morală pe termen lung: autenticitatea „desenului” se află mai curând pe faţa întoarsă, obscură, a „covorului” decât pe cea comună, clară, vizibilă tuturor. (Sfârşit)

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Upgrade pe flancul estic al NATO

Lucian DÎRDALA

Upgrade pe flancul estic al NATO

Agenda miniştrilor de externe nu se putea limita la situaţia din estul Europei, dată fiind anvergura geopolitică globală a Alianţei. Vom vedea, probabil, un efort de consolidare a unei poziţii unitare faţă de China, principalul competitor strategic al Occidentului.

opinii

Mândru că sunt

Florin CÎNTIC

Mândru că sunt

De Ziua Naţională, pe lângă pocnetele sticlelor de şampanie şi exploziile artificiilor, mai stăruie un zgomot de fond: concertul înfundat al pumnilor bătuţi în piept de compatrioţii care, asemenea popcornului în tigaia încinsă, se înfoaie bombastic, „mândri că sunt români”.

Să nu-i jignim pe ruşi

Radu PĂRPĂUȚĂ

Să nu-i jignim pe ruşi

Aşa spunea preşedintele Macron cu ceva timp în urmă: Vai, vai, să nu-i jignim pe ruşi!

Muzicieni români în lume

Alex VASILIU

Muzicieni români în lume

Este titlul potrivit unei rubrici săptămânale de ziar, al unei emisiuni radiofonice cu acelaşi ritm de difuzare pentru că, fără intenţia părtinirii Eutherpei faţă de alte muze artistice, în limbajul sonor cult se exprimă pe înţelesul auditorilor de pretutindeni cei mai mulţi autori şi interpreţi români. Aleg numai câteva exemple:

pulspulspuls

Pro şi contra părintelui Calistrat, căruia pe drept i se mai spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”

Pro şi contra părintelui Calistrat, căruia pe drept i se mai spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”

Multă lume îl sună pe amicul nostru Archibald Tănasă ca să pună o vorbă bună în dreptul părintelui Calistrat, căruia după moliftelnic i s-ar mai putea spune şi „Ciocanul Sfântului Vasile”, în engleză „Master of monk’x boxing”, sau „Ninja de la Vlădiceni”, după ce a pocnit şi a trântit la pământ una sau două enoriaşe la intrarea în mănăstirea unde slujea. 

Caricatura zilei

Iohannis, cu așteptările înșelate

Editia PDF

Bancul zilei

Tata, tata! Avem lupi în bloc? Nu, puiule, vecinii îsi citesc facturile la curent si gaze!

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.