Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Amintiri leneşe

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Aveam 33 de ani, vârsta la care Iisus a început să propovăduiască. Dar nu aveam de gând să propovăduiesc nimic. Dimpotrivă. „Dimpotrivă” acesta se potriveşte ca nuca-n perete, ca musca-n lapte sau în curul calului, se potriveşte (să mai zic una, ca să arăt că-s deştept) ca Irimia cu oiştea-n gard. Dar era lapte cu păsat dulce pentru mine. 

Deşi fusesem angajat la revista Timpul, n-aş putea spune că aveam mari planuri de viitor. Mai degrabă leneveam. Bine, şi scriam la revistă, dar vremurile „rivoluţionare” de după 90 se topeau pe zi ce trece, ca o îngheţată falsă cu cremă de vanilie, iar mangafaua era plecată tot mai departe, la Ploieşti. Miţa era cum spunea prietenul meu, nea Puiu Stanciu, „plecată la Ploieşti”. Da, toată societatea semăna tot mai mult cu Ploieştiul lui nenea Iancu. Se îngloda într-un iliescianism zâmbăreţ şi puturos. Şi entuziasmul meu la fel, dacă a fost vreodată un entuziasm. Mai degrabă un rânjet. Au trecut anii şi cred tot mai mult că nu a fost nici un entuziasm. Doar o părere.                     

Aşa că să zaci liniştit în pat şi să gândeşti (oh, ce enervant e să scrii cu „â” în loc de „î”, cum am învăţat din copilărie, dar aşa cum vor acum neopuriştii patrioţi, patrihoţi le zicea tata) la o carte minunată citită sau la un film cu De Niro şi Meryl Streep erau idealurile mele; sau gândurile să-ţi zburde hai-hui, la nimic precis, să te transporţi cu mintea, de pildă, în anii copilăriei, când erai răcit şi umblau mama şi toţi ai casei în jurul tău şi te corcoleau ca pe sfintele moaşte, iar tu te lăfăiai în pat, în plăceri aliotmane - fără grija temelor, fără teama că ai luat o notă mică, dar nu ai spus acasă etc.

Şi să nu-ţi treacă prin cap, Doamne fereşte, să ieşi din căldurica cearşafurilor şi a pernei în aerul rece al camerei. E bâia! Să nu faci vreo nefericită mişcare şi să-ţi scoţi un picior gol de sub aşternut în, vai! ghearele frigului - cugetă numai câte suferinţe te pot aştepta. Daaa, sincer vorbind, şi acum, când scriu la computer, am tendinţa să las totul baltă, să mă bag în pat şi să mă uit la un film cu De Niro şi Meryl. |la cu dragoste.

Să zaaaci dezbrăcat, cu trupul dezgrădit de toate cele şi cu bostanul golit, fără seminţe (a se citi griji) în dovleac; să uiţi de facturi, de ziua de mâine, de dracii ăia de copii, de momâile alea de politicieni, de faptul că trebuie să merg după nesuri, panaceum universalis pentru mine. Să te lăfăieşti în pat şi să fii nepăsător faţă de toate argumentele. Se pot compara ele cu o oră de somnic zdravăn în pat, cu o leneveală sănătoasă? Se pot compara cu senzaţia de plăcere, pe care nici Osho (cine-şi mai aminteşte de el?), cu toate zâmbetele lui dulcege, n-a simţit-o?

Să te întinzi ca o pisică languroasă până-ţi trosnesc oasele de plăcere. Şi să dai cu tifla ideilor care şi se înfig spadasinic în căpăţână, gândurilor abisale cât groapa Marianelor: că te ramoleşti, că îmbătrâneşti şi mâine-poimâine huştiuliuc în groapă! Dacă totuşi te zghihuie gândul să te scoli şi să te apuci să ari ca musca literară, gândeşte-te numai câte nefericiri te aşteaptă, câte dezavantaje şi probleme intervin când ai coborât din Sfântul Pat.

Sigur, pentru unii este mai greu să înţeleagă fabuloasa desfătare a statului în pat, necuprinsa poftă de lăfăire. Când eşti posesorul unei vile babane, care te conţine, într-un cartier babani de babani, când ai un cont baban, este mai greu să pricepi minunata trândăveală a şederii în pat, care, în treacăt fie spus, nu a dăunat nimănui niciodată. În Sfântul Pat, de pildă, nu s-a accidentat nimeni! Pe când, dacă cobori din pat (sau chiar sari din pat ca un dobitoc), dacă faci fie şi un pas în afara spaţiului sacrosant, cum spuneam, câte necazuri nu te pot aştepta, câte nenorociri nu te pot paşte!

Acuma, e drept, tot în pat mor cei mai mulţi oameni! Dar nu face să ne gândim la asta, mai e mult până acolo; aşa gândim şi bine facem, că ar fi groaznic să trăim cu gândul numai la moarte! Totuşi, mai bine ar fi să dea o maşină peste mine: scurt şi brusc kaput.

Sigur, dacă nu simţi plăcerea şederii cu genunchii la gură în pat şi de a priviri în neştire pe fereastră, de a te bucura de un nor fumuriu sau de globul purpuriu al soarelui dimineaţa, e mai greu să nu te laşi copleşit de meschinăriile vieţii. Însă lenevind în pat, îţi dai seama cel mai bine că viaţa îţi este dată o singură dată, că bucuria nu se află în bani, că viaţa este numai ceea ce este, nu cum ţi-o închipui din fuga unei maşini mai bengoase, din noul mobilier mai bengos şi din alte farafastâcuri din astea, care, de fapt, nu fac nici cât o ceapă degerată; căci, omule, te-ai împotrivit răului din lume, dar acum ai născocit una şi mai gogonată: să te împotriveşti binelui.

Dar dacă, hărnicosule, vei uita de superhărnicie şi îţi vei prelungi zilnic şederea în pat, vei trândăvi ca un urs în hibernare, atunci nu te vei mai uita la rândurile mele ca la o oglindă aburită şi vei începe să-ţi pui problema: „Poate că totuşi are dreptate scârţa-scârţa pe hârtie ăsta! De ce am nevoie de atâtea buclucuri? Mai bine să lenevesc în pat ca un bimbaşă!”

Căci lenevind, dăm de fapt cu tifla pozitiviştilor, optimiştilor incurabili şi proşti, practicilor şi pragmaticilor, care toţi ajung să fie mai mult sau mai puţin ca cei doi ţărani din Povestea unui om leneş care-l duc la spânzurătoare pe leneş: călăi ai non-conformiştilor, ai contemplativilor, ai ex-centricilor minoritari întotdeauna, ai „incerţilor”, cum spunea Tovarăşul Stalin, incerţi pe care statul sovietic, nu-i aşa, îi arunca ca pe nişte măsele stricate. Iar aceşti incerţi leneşi, minoritari întotdeauna, vor simţi imensa greaţă a leneşului lui Creangă faţă de toate ideile şi concepţiile unanim acceptate ale infailibilor, strângătorilor la ciorap şi în conturi mai târziu, neprihăniţilor de toate soiurile, progresiştilor, marxiştilor, neomarxiştilor şi paramarxiştilor, maoiştilor, corecţilor politic ai noului socialism global etc., etc.

Daaa, sunt un leneş, mă mândesc cu asta, „sunt pionier”. Habar n-au tinerii de azi ce însemnă asta: „Am cravata mea, sunt pionier”. Dar încerc. E drept, scriu cu avânt la romanul ăsta, dar nu sunt sigur că îl voi termina: lene. Dar vorba lui Bulă, când i-a dat prietenei acelaşi mărţişor ca şi anul trecut: intenţia conteză, cucoană. Oricum, încerc. E puţin lucru?!

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri