ANALIZĂ – Alegerile pentru primar de la Iaşi, total diferite faţă de 2020. “Atunci polarizare între doi candidaţi, acum totul spart în bucăţele”

Va fi o aglomeraţie ca în talcioc, sâmbătă pe la prânz. Din păcate nu la urne, ci la tras de mânecă ieşenii pentru un vot. Avem deja câteva aproape-certitudini: Mihai Chirica, dacă justiţia se va mişca la fel de lent ca până acum, va candida pentru un nou mandat din partea PNL, Marius Bodea e deja anunţat candidat din partea USR, Cosette Chichirău încearcă din nou Primăria, dar de data asta cu noul ei partid, Curaj România, AUR l-a anunţat pe Tudor Ciuhodaru, proaspăt achiziţionat de Simion de la PSD. Vom avea cu siguranţă şi un candidat PSD, încă nedecis şi nu-i exclus s-o avem şi pe volumptuoasa Diana Şoşoacă candidat din partea domniei sale, SOS România. Şi, ca să închidem lista cu candidaturile demne de luat în seamă până acum, va intra şi Reper în cursă, partidul fondat de Dacian Cioloş, cu un candidat care va fi anunţat şi el cât de curând. Vor mai fi şi alţii, cu siguranţă, ca la fiecare rând de alegeri, dar nu cred că mai e timp pentru apariţii surpriză care să conteze.

Ca să înţelegem mai bine câmpul de luptă pentru primăria Iaşului din acest an, probabil în 9 iunie, va trebui să ne uităm un pic în urmă, cum a fost acum patru ani.

Pe scurt.

În aproape toate marile oraşe, a existat o polarizare destul de pronunţată în cursa pentru primărie. Fie PSD contra PNL, fie PNL sau PSD contra USR. În unele, acolo unde foştii, pesedişti sau liberali, erau prea erodaţi, candidaţii USR, chalengerii, noii oameni în politică, au câştigat sau au fost pe-aproape. Cum a fost cazul şi la Iaşi, unde candidatul USR, Cosette Chichirău, a fructificat la maximum valul userist din acei ani şi care mai apoi avea să se domolească, şi a luat voturi chiar un pic peste partid.

Rămânând la Iaşi, e clar că acum patru ani a existat o polarizare a electoratului între Chirica şi Chichirău, sau PNL-fost PSD şi USR. Dovadă că al treilea clasat, candidatul PSD, Camelia Gavrilă, abia a scos ceva peste 13 procente. Oricum, suma voturilor primilor doi a fost de peste 72% din total, iar asta spune clar că ieşenii s-au împărţit în două tabere.

Nu mai e cazul. Taberele s-au spart, iar senzaţia de balamuc va fi probabil principala calitate a acestor alegeri. Avem aşa. PSD şi PNL, deşi aliaţi la nivel naţional, la Iaşi rămân adversari, fiecare cu propriul candidat, avem apoi fosta tabără USR care acum e spartă în trei, Bodea-Chichirău-candidatul Reper şi avem tabăra aşa-zis „suveranistă”, care încă nu exista acum patru ani, care şi ea e divizată, cu Ciuhodaru de la AUR vs Şoşoacă (sau cine o fi) de la SOS România. Aşa că dacă te simţi apropiat, să zicem ideologic sau ceva de genul ăsta, de una dintre aceste trei tabere, chiar ai o problemă de alegere. Şi, cel mai probabil, unii dintre cei oricum puţini care vor ieşi la vot, la fel sau poate chiar mai rău ca acum patru ani când abia au ieşit vreo 28%, vor sta acasă.

Că aşa-i când se bat ai tăi între ei şi când te uiţi şi peste gard şi vezi aceleaşi lupte fratricide şi la vecini, ţi se face lehamite şi-ţi iei câmpii şi-ţi vezi mai departe de viaţa ta, ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Şi câştigă Chirica cu voturile a 5% din populaţia cu drept de vot a Iaşului, nu cu 11% ca acum patru ani.

Publicitate și alte recomandări video