Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

ANALIZĂ: cum a migrat Cătălin Urtoi din societatea civilă spre un partid politic la umbra A8

GALERIE
catalin urtoi, a8
  • catalin urtoi, a8
- +

La ultimele alegeri am ştampilat pe Cătălin Urtoi şi pe Ionel Apostol la Iaşi, la municipiu şi CJ, chiar dacă partidul lor, „Împreună pentru Moldova”, era în practică lipsit de şansă. Am făcut-o pentru că nu aş fi putut vota un paraşutat de la partidele de rit vechi, şi nici pe astronautul de la USR. Acum activez într-o asociaţie civică. Unii mă întreabă când ne vom transforma în partid. Nu vom transforma MDM într-un partid, dar asta nu înseamnă că noi nu facem deja politică, în accepţiunea clasică a termenului, aceea a participării la viaţa publică prin voluntariat, proiecte de interes comunitar etc. Prin urmare, suntem foarte atenţi la limbaj, al nostru şi al altora. Astăzi vă propun să privim critic limbajul nostru politic, folosind „momentul Urtoi” ca exemplu.

 

Tipul de escaladare a polemicii dintre asociaţiile ieşene şi dl Urtoi este reprezentativ pentru peisajul românesc. Nu e prima dată când asistăm la deplasarea unui „civic” dinspre societatea civilă spre un partid politic. Evorba de un moment în general problematic, însoţit de victimizare ori trântire spectaculoasă de uşi, comunicarea părţilor tinzând a fi contondentă şi nebuloasă. Problema este aparent mărginită la viaţa noastră politică însă la o privire mai atentă vedem că avem de-a face de fapt cu un model societar, observabil în toate organizaţiile româneşti, plecând de la asociaţiile de bloc, până la universităţi, comunităţi religioase, partide şi, evident, parlament. Modelul acesta merită despachetat şi înţeles cât mai bine. Spre exemplu, ca răspuns la repetatele noastre cereri, vasăzică „nu-i preaslăvi pe PSD/PNL/UMDR-işti”, „pune A8 pe locul I”, „rămâi un civic” şi „convenim strategia la Iaşi” pe timpul mandatului, personajul nostru a vărsat sistematic în spaţiul public o grămadă de cuvintede laudă în dreptul „realizărilor” personale cât şi un val de dojeni adresate tuturor celor ce-l criticau, toate menite să mute atenţia de la aceste mari chestiuni pe care nu avea voie să le încalce. În cele ce urmează voi deconstrui diversiunea discursivă urtoistă, pe baza analizei poziţionărilor publice ale dlui C. Urtoi şi a însoţitorilor săi de bord, în perioada ianuarie - noiembrie 2022.

Tehnica „falsei dileme”

„Şi nu-ţi fă idol din PSD/PNL/UDMR.” Cum spuneam, nu avem o problemă cu politica, nici cu politicienii, însă această recomandare dată acum un an lui C. Urtoi pleca de la două puncte, la care căzusem împreună de acord: orice iubire mare cu partidele de la guvernare va pune în poziţie de nocombat pe noi, cei din asociaţii, blocând orice posibilitate de a fi critici, pe de altă parte erodând din încrederea pe care oamenii ne-o oferă şi cu care avem legitimitatea - provizorie, evident - de a cere răspicat echitate pentru Moldova. A doua: partidele centraliste de rit vechi sunt responsabile pentru dezastrul infrastructurii noastre; deci, bazându-ne pe experienţele negative de până acum, rezultă că trebuie să fii cât mai precaut, cordial, dar reţinut în raport cu puterea politică, şi la o distanţă justă: destul de aproape pentru a putea transmite mesajul mandatarei tale, societatea civilă, şi destul de rezervat, pentru a nu fi băgat în buzunar de oamenii de partid. Acest lucru nu s-a întâmplat, din păcate. Probabil bazându-se pe obişnuinţa cu care cea mai mare parte a publicului tolerează depăşirea graniţei etice din relaţia angajator-angajat în societatea românească, în care apare mai devreme sau mai târziu ca fiind perfect normală linguşirea celui ce te plăteşte sau abdicarea de la propriile convingeri pentru a rămâne în graţiile stăpânului, consilierul nostru „civic”, C. Urtoi, nu a ţinut distanţa pe care promisese s-o păstreze faţă de PSD, adularea social-democraşilor fiind prezentă în cele mai multe dacă nu în toate ieşirile sale publice.

Dar cum a dres-o? Diversiunea, bine-cunoscută în logică şi în retorică, se numeşte „eroarea falsei dihotomii”, sau a „falsei dileme”. Prin ea se afirmă sus şi tare că există doar două posibilităşi (când de fapt ele sunt mai multe) prin urmare, musai să mă laşi „să mă fac frate cu dracul ca să trec puntea”. Oare aşa să fie în cazul nostru? Evident, nu; aceste simplificări sunt contrazise de realitate, chiar dacă par a funcţiona ca unse în grăbita şi violenta noastră lume. Dacă nu putea convinge PSD de ceva just pentru A8 fără a se mozoli în fiecare zi cu „aleşii” social-democraţi, ei bine, dl Urtoi trebuia să găsească orice altceva, inclusiv să-şi dea demisia, trebuia prin urmare să găsească o a treia soluţie, numai să nu ne servească, ca unor copii de şcoală generală, tehnica falsei dileme.

Tehnica „argumentum ab auctoritate”

„Regiunea, regiunea, trăiască regiunea!” Ignorând recomandarea primită la mandatare, „pune A8 pe locul I”, C. Urtoi şi-a construit o retorică centralistă, prin care toate autostrăzile sunt la fel de importante, aşa că nu e vina impotenţei sale, sau, de ce nu, a noastre, pentru că A7 o ia înaintea Autostrăzii celei mai importante pentru regiunea Moldova, ci e vina modului nostru limitat de a gândi. Dintr-o dată consilierul trimis de civici la guvern s-a umplut de expertiză, ne vorbeşte cu termeni din care arată că înţelege înaintea noastră cum e cu regiunea, care sunt priorităţile sale, căci deh, acum merge la Bucureşti, locul prestanţei naţionale, fireşte, locul de unde „răsare soarele”. Ei bine, amintim dlui Urtoi că nu are autoritatea să decidă pentru noi care sunt priorităţile Moldovei, alta decât aceea cu care a fost recomandat să ne reprezinte la Minister. PS: Naraţiunea aceasta, „toate Autostrăzile sunt importante pentru Moldova”, este identică cu aceea a PSD şi PNL, care folosesc această egalizare pentru a face, de fapt, ce vor şi cum vor, conform intereselor şi oportunităţilor de partid (citeşte „banilor de partid”).

Tehnica „argumentum ad hominem”

La reproşurile cum că A8 rămâne de căruţă, personajul nostru răspunde cel mai des cu „cei din asociaţii sunt nişte invidioşi”, când de fapt treaba ar merge strună. Atunci când interlocutorii prezintă opinii şi puncte de vedere diferite cu privire la o anumită problemă, aplicând tehnica „argumentum ad hominem” vorbitorul se concentrează pe persoana cu care se ceartă, inclusiv pe presupuse motivaţii şi intenţiile personale ale adversarului. Prin urmare, noi, toţi ceilalţi în afara de atletul absolut al autostrăzii, am fi în comparaţie nişte leneşi, nişte invidioşi şi nişte ingraţi. Argumentele noastre sunt prin această străveche stratagemă date la o parte, iar spectatorii cel mai slab mobilaţi pleacă după fentă, unii chiar înfuriaţi, uitând că polemica s-ar fi putut desfăşura pe fapte şi nu pe opinii despre caracterul nostru, despre sentimentele sau credinţele noastre.

Tehnica „argumentum ad captandum”

Legată de stratagema precedentă, folosim „argumentum ad captandum” când ne dorim să obţinem consensul celor mai naivi din public, ajungând mai degrabă la emoţiile acestora decât la mintea lor. Postarea unor fotografii cu trenuri infecte şi a altora cu glod de şantier ar trebui să garanteze favoarea populară, aplauzele şi - mâine - să asigure un ban grămadă într-o sinecură ori un locşor la partid. Şi, din nou, tehnica asta ne permite să evităm să răspundem, pe fond, întrebărilor, la dezbaterea cărora e nevoie să ne folosim raţiunea şi nu emoţiile. Între timp, poporul ridică lent şi sigur soclul pe care eroul nostru se va urca, o victimă sacrificială, singur în calea duşmanilor săi.

Tehnica „ignoratio elenchi” sau „heringul roşu”

Am lăsat ce e mai bun la final. Subspecie a „ignoratio elenchi”, „heringul roşu” este tehnica centrală în comunicarea dlui Urtoi. „Ignoratio elenchi” este foarte des întâlnită pe piaţă, fiindcă te fură foarte uşor, căci dă impresia de oarece raţionalitate. Se prezintă un argument care în sine poate să fie valid,dar care dovedeşte sau susţine validitatea unei afirmaţii diferite de cea care ar fi trebuit să dovedească sau să susţină. Mai din popor: „unde dai şi unde crapă”. Acuma, „heringul roşu” este mai precis o diversiune prin care se distrage atenţia de la problema principală, interlocutorul răspunzând cu patos la o întrebare care nu i-a fost pusă niciodată, sau la o chestiune cu totul secundară în context. Exact. Noi nu i-am „reproşat” niciodată că merge prea puţin cu trenul sau că nu ar „face destul teren”. Dar dl Urtoi îşi apără cu foc taman aceste linii, chiar dacă nu i-au fost însă nicicând atacate. Aflăm în fiecare zi câţi kilometri a făcut, parcă nu ar fi plătit pentru asta, aflăm periodic câte mâini a strâns, dar despre problemele de noi puse nici pâs. La ce e bună această tehnică? La multe. Iată cum.

De mai bine de jumătate de an, preşedinţii celor două asociaţii mandatare l-au atenţionat pe dl Urtoi că se lipeşte şi că ne lipeşte şi pe noi de partidul de guvernământ. Acel partid şi acele partide care au nenorocit Moldova, şi că asta ne decredibilizează iremediabil pe toţi. Răspunde dl Urtoi băgând diversiunea cu trenuleţul de noapte („heringul roşu”). Noi îi spunem să lupte pentru A8 şi el bagă diversiunea cu poze de pe şantier („heringul roşu”). Noi îi cerem să rămână civic pentru a ne permite spaţiu de manevră, ca societate civilă, dacă vom fi traşi pe sfoară, iar C. Urtoi vâră diversiunea cu poze cu diverşi oameni de palat, din birouri frumos capitonate („heringul roşu”). Niciodată nu i s-a reproşat că nu munceşte, că nu se agită, aşa cum dlui ne comunică. Noi i-am reproşat altceva: că munca sa merge NU în sensul mandatului cu care a plecat de la Iaşi la Minister. Acuzelor noastre însă dl Urtoi nu răspunde direct, de fapt nu răspunde defel; sunt alţii însărcinaţi să afirme pentru el că iubirea de PSD e normală, că e chiar necesară, uneori sublimă, pentru a „trece puntea”. În rest, aceeaşi scenă: de fiecare dată când noi îi reproşăm derapajele esenţiale, dl Urtoi mai pune la încălzit nişte hering. 

Nu-l bănuim pe dl Urtoi de plănuirea vreunei strategii de comunicare foarte elaborate. Prezenţa sa publică, deşi scalabilă la liniuţă pe comunicarea politică a partidului de el curtat, lasă în continuare de dorit. Mă simt dator, ca moldovean şi ca fost votant, să-i sugerez să-şi completeze ieşirile discursive, măcar la ocazii, cu o tehnică veche, dar la fel de eficientă, şi anume cu niscai „argumentum ad rem”, pe bătrâneşte „vorbire la obiect”, cu care să ne facă hatârul de a răspunde întrebărilor noastre. Cu poze sau fără, am dori ca punctul de plecare al cuvântărilor sale să pornească de la problemele imputate. Iar acestea erau: „nu-i iubi pe PSD/PNL/UMDR-işti”, „pune A8 pe locul I” şi „LA-ul se dă la Iaşi”.

Hai că se poate!

Alexandru Cohal este vicepreşedinte Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei

Acest text a apărut în secțiunea OPINII a Ziarului de Iași

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri