marti, 19.03.2024
La ultimele alegeri am ştampilat pe Cătălin Urtoi şi pe Ionel Apostol la Iaşi, la municipiu şi CJ, chiar dacă partidul lor, „Împreună pentru Moldova”, era în practică lipsit de şansă. Am făcut-o pentru că nu aş fi putut vota un paraşutat de la partidele de rit vechi, şi nici pe astronautul de la USR. Acum activez într-o asociaţie civică. Unii mă întreabă când ne vom transforma în partid. Nu vom transforma MDM într-un partid, dar asta nu înseamnă că noi nu facem deja politică, în accepţiunea clasică a termenului, aceea a participării la viaţa publică prin voluntariat, proiecte de interes comunitar etc. Prin urmare, suntem foarte atenţi la limbaj, al nostru şi al altora. Astăzi vă propun să privim critic limbajul nostru politic, folosind „momentul Urtoi” ca exemplu.
Tipul de escaladare a polemicii dintre asociaţiile ieşene şi dl Urtoi este reprezentativ pentru peisajul românesc. Nu e prima dată când asistăm la deplasarea unui „civic” dinspre societatea civilă spre un partid politic. Evorba de un moment în general problematic, însoţit de victimizare ori trântire spectaculoasă de uşi, comunicarea părţilor tinzând a fi contondentă şi nebuloasă. Problema este aparent mărginită la viaţa noastră politică însă la o privire mai atentă vedem că avem de-a face de fapt cu un model societar, observabil în toate organizaţiile româneşti, plecând de la asociaţiile de bloc, până la universităţi, comunităţi religioase, partide şi, evident, parlament. Modelul acesta merită despachetat şi înţeles cât mai bine. Spre exemplu, ca răspuns la repetatele noastre cereri, vasăzică „nu-i preaslăvi pe PSD/PNL/UMDR-işti”, „pune A8 pe locul I”, „rămâi un civic” şi „convenim strategia la Iaşi” pe timpul mandatului, personajul nostru a vărsat sistematic în spaţiul public o grămadă de cuvintede laudă în dreptul „realizărilor” personale cât şi un val de dojeni adresate tuturor celor ce-l criticau, toate menite să mute atenţia de la aceste mari chestiuni pe care nu avea voie să le încalce. În cele ce urmează voi deconstrui diversiunea discursivă urtoistă, pe baza analizei poziţionărilor publice ale dlui C. Urtoi şi a însoţitorilor săi de bord, în perioada ianuarie - noiembrie 2022.
„Şi nu-ţi fă idol din PSD/PNL/UDMR.” Cum spuneam, nu avem o problemă cu politica, nici cu politicienii, însă această recomandare dată acum un an lui C. Urtoi pleca de la două puncte, la care căzusem împreună de acord: orice iubire mare cu partidele de la guvernare va pune în poziţie de nocombat pe noi, cei din asociaţii, blocând orice posibilitate de a fi critici, pe de altă parte erodând din încrederea pe care oamenii ne-o oferă şi cu care avem legitimitatea - provizorie, evident - de a cere răspicat echitate pentru Moldova. A doua: partidele centraliste de rit vechi sunt responsabile pentru dezastrul infrastructurii noastre; deci, bazându-ne pe experienţele negative de până acum, rezultă că trebuie să fii cât mai precaut, cordial, dar reţinut în raport cu puterea politică, şi la o distanţă justă: destul de aproape pentru a putea transmite mesajul mandatarei tale, societatea civilă, şi destul de rezervat, pentru a nu fi băgat în buzunar de oamenii de partid. Acest lucru nu s-a întâmplat, din păcate. Probabil bazându-se pe obişnuinţa cu care cea mai mare parte a publicului tolerează depăşirea graniţei etice din relaţia angajator-angajat în societatea românească, în care apare mai devreme sau mai târziu ca fiind perfect normală linguşirea celui ce te plăteşte sau abdicarea de la propriile convingeri pentru a rămâne în graţiile stăpânului, consilierul nostru „civic”, C. Urtoi, nu a ţinut distanţa pe care promisese s-o păstreze faţă de PSD, adularea social-democraşilor fiind prezentă în cele mai multe dacă nu în toate ieşirile sale publice.
Dar cum a dres-o? Diversiunea, bine-cunoscută în logică şi în retorică, se numeşte „eroarea falsei dihotomii”, sau a „falsei dileme”. Prin ea se afirmă sus şi tare că există doar două posibilităşi (când de fapt ele sunt mai multe) prin urmare, musai să mă laşi „să mă fac frate cu dracul ca să trec puntea”. Oare aşa să fie în cazul nostru? Evident, nu; aceste simplificări sunt contrazise de realitate, chiar dacă par a funcţiona ca unse în grăbita şi violenta noastră lume. Dacă nu putea convinge PSD de ceva just pentru A8 fără a se mozoli în fiecare zi cu „aleşii” social-democraţi, ei bine, dl Urtoi trebuia să găsească orice altceva, inclusiv să-şi dea demisia, trebuia prin urmare să găsească o a treia soluţie, numai să nu ne servească, ca unor copii de şcoală generală, tehnica falsei dileme.
„Regiunea, regiunea, trăiască regiunea!” Ignorând recomandarea primită la mandatare, „pune A8 pe locul I”, C. Urtoi şi-a construit o retorică centralistă, prin care toate autostrăzile sunt la fel de importante, aşa că nu e vina impotenţei sale, sau, de ce nu, a noastre, pentru că A7 o ia înaintea Autostrăzii celei mai importante pentru regiunea Moldova, ci e vina modului nostru limitat de a gândi. Dintr-o dată consilierul trimis de civici la guvern s-a umplut de expertiză, ne vorbeşte cu termeni din care arată că înţelege înaintea noastră cum e cu regiunea, care sunt priorităţile sale, căci deh, acum merge la Bucureşti, locul prestanţei naţionale, fireşte, locul de unde „răsare soarele”. Ei bine, amintim dlui Urtoi că nu are autoritatea să decidă pentru noi care sunt priorităţile Moldovei, alta decât aceea cu care a fost recomandat să ne reprezinte la Minister. PS: Naraţiunea aceasta, „toate Autostrăzile sunt importante pentru Moldova”, este identică cu aceea a PSD şi PNL, care folosesc această egalizare pentru a face, de fapt, ce vor şi cum vor, conform intereselor şi oportunităţilor de partid (citeşte „banilor de partid”).
La reproşurile cum că A8 rămâne de căruţă, personajul nostru răspunde cel mai des cu „cei din asociaţii sunt nişte invidioşi”, când de fapt treaba ar merge strună. Atunci când interlocutorii prezintă opinii şi puncte de vedere diferite cu privire la o anumită problemă, aplicând tehnica „argumentum ad hominem” vorbitorul se concentrează pe persoana cu care se ceartă, inclusiv pe presupuse motivaţii şi intenţiile personale ale adversarului. Prin urmare, noi, toţi ceilalţi în afara de atletul absolut al autostrăzii, am fi în comparaţie nişte leneşi, nişte invidioşi şi nişte ingraţi. Argumentele noastre sunt prin această străveche stratagemă date la o parte, iar spectatorii cel mai slab mobilaţi pleacă după fentă, unii chiar înfuriaţi, uitând că polemica s-ar fi putut desfăşura pe fapte şi nu pe opinii despre caracterul nostru, despre sentimentele sau credinţele noastre.
Legată de stratagema precedentă, folosim „argumentum ad captandum” când ne dorim să obţinem consensul celor mai naivi din public, ajungând mai degrabă la emoţiile acestora decât la mintea lor. Postarea unor fotografii cu trenuri infecte şi a altora cu glod de şantier ar trebui să garanteze favoarea populară, aplauzele şi - mâine - să asigure un ban grămadă într-o sinecură ori un locşor la partid. Şi, din nou, tehnica asta ne permite să evităm să răspundem, pe fond, întrebărilor, la dezbaterea cărora e nevoie să ne folosim raţiunea şi nu emoţiile. Între timp, poporul ridică lent şi sigur soclul pe care eroul nostru se va urca, o victimă sacrificială, singur în calea duşmanilor săi.
Am lăsat ce e mai bun la final. Subspecie a „ignoratio elenchi”, „heringul roşu” este tehnica centrală în comunicarea dlui Urtoi. „Ignoratio elenchi” este foarte des întâlnită pe piaţă, fiindcă te fură foarte uşor, căci dă impresia de oarece raţionalitate. Se prezintă un argument care în sine poate să fie valid,dar care dovedeşte sau susţine validitatea unei afirmaţii diferite de cea care ar fi trebuit să dovedească sau să susţină. Mai din popor: „unde dai şi unde crapă”. Acuma, „heringul roşu” este mai precis o diversiune prin care se distrage atenţia de la problema principală, interlocutorul răspunzând cu patos la o întrebare care nu i-a fost pusă niciodată, sau la o chestiune cu totul secundară în context. Exact. Noi nu i-am „reproşat” niciodată că merge prea puţin cu trenul sau că nu ar „face destul teren”. Dar dl Urtoi îşi apără cu foc taman aceste linii, chiar dacă nu i-au fost însă nicicând atacate. Aflăm în fiecare zi câţi kilometri a făcut, parcă nu ar fi plătit pentru asta, aflăm periodic câte mâini a strâns, dar despre problemele de noi puse nici pâs. La ce e bună această tehnică? La multe. Iată cum.
De mai bine de jumătate de an, preşedinţii celor două asociaţii mandatare l-au atenţionat pe dl Urtoi că se lipeşte şi că ne lipeşte şi pe noi de partidul de guvernământ. Acel partid şi acele partide care au nenorocit Moldova, şi că asta ne decredibilizează iremediabil pe toţi. Răspunde dl Urtoi băgând diversiunea cu trenuleţul de noapte („heringul roşu”). Noi îi spunem să lupte pentru A8 şi el bagă diversiunea cu poze de pe şantier („heringul roşu”). Noi îi cerem să rămână civic pentru a ne permite spaţiu de manevră, ca societate civilă, dacă vom fi traşi pe sfoară, iar C. Urtoi vâră diversiunea cu poze cu diverşi oameni de palat, din birouri frumos capitonate („heringul roşu”). Niciodată nu i s-a reproşat că nu munceşte, că nu se agită, aşa cum dlui ne comunică. Noi i-am reproşat altceva: că munca sa merge NU în sensul mandatului cu care a plecat de la Iaşi la Minister. Acuzelor noastre însă dl Urtoi nu răspunde direct, de fapt nu răspunde defel; sunt alţii însărcinaţi să afirme pentru el că iubirea de PSD e normală, că e chiar necesară, uneori sublimă, pentru a „trece puntea”. În rest, aceeaşi scenă: de fiecare dată când noi îi reproşăm derapajele esenţiale, dl Urtoi mai pune la încălzit nişte hering.
Nu-l bănuim pe dl Urtoi de plănuirea vreunei strategii de comunicare foarte elaborate. Prezenţa sa publică, deşi scalabilă la liniuţă pe comunicarea politică a partidului de el curtat, lasă în continuare de dorit. Mă simt dator, ca moldovean şi ca fost votant, să-i sugerez să-şi completeze ieşirile discursive, măcar la ocazii, cu o tehnică veche, dar la fel de eficientă, şi anume cu niscai „argumentum ad rem”, pe bătrâneşte „vorbire la obiect”, cu care să ne facă hatârul de a răspunde întrebărilor noastre. Cu poze sau fără, am dori ca punctul de plecare al cuvântărilor sale să pornească de la problemele imputate. Iar acestea erau: „nu-i iubi pe PSD/PNL/UMDR-işti”, „pune A8 pe locul I” şi „LA-ul se dă la Iaşi”.
Hai că se poate!
Alexandru Cohal este vicepreşedinte Mişcarea pentru Dezvoltarea Moldovei
Acest text a apărut în secțiunea OPINII a Ziarului de Iași
Cuvinte cheie: + catalin urtoi, a8
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Interviu ZdI TV - Bilanț la Tomești: ce s-a construit și ce urmează
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |